Când Mihail Gorbaciov și a vizitat satul natal la un deceniu după prăbușirea Uniunii Sovietice, ultimul lider al imperiului comunist s-a așezat lângă câmpul de grâu pe care l-a arat cândva împreună cu tatăl său și a vărsat lacrimi în timp ce își amintea despre trecut.
Scena emoționantă, care a fost surprinsă în documentarul din 2001 al regizorului Vitali Mansky, Gorbaciov- După Imperiu - a readus în atenție originile umile ale băiatului din sat cu vorbire blândă, care avea să urce la cele mai înalte eșaloane ale puterii sovietice - într-o superputere care se stingea, dar care se întindea pe o șesime din suprafața terestră a lumii.
În urmă cu treizeci de ani, la 8 decembrie 1991, U.R.S.S. a fost declarată defunctă de liderii republicilor sale constitutive rusă, ucraineană și belarusă în timpul unei întâlniri convocate în grabă la o stațiune forestieră de lângă granița poloneză.
Peste câteva zile, pe 25 decembrie , Gorbaciov a demisionat din funcția de președinte al unei țări care a încetat să mai existe.
„Sistemul totalitar, care a privat multă vreme țara de oportunitatea de a deveni prosperă și înfloritoare, a fost eliminat”, a spus el într-un discurs televizat, apărând reformele liberale inițiate. „Vechiul sistem s-a prăbușit înainte ca unul nou să aibă timp să înceapă să funcționeze, ” spune el.
Gorbaciov, care a împlinit 90 de ani în acest an, stă acum în mare parte la reședința sa, pe un teren guvernamental, lângă casele din Moscova ale fostului președinte rus Dmitri Medvedev și ale altor oficiali . El dă rar interviuri, a declarat asistentul său și fostul interpret Pavel Palazhchenko pentru RFE/RL.
Dar într-un eseu amplu publicat în august, el a scris că „dacă aș putea începe din nou, aș face multe lucruri altfel”.
Sondajele sugerează că un număr mare de ruși și-ar dori să poată întoarce ceasul înapoi.
Chiar dacă ultimul său lider se retrage din atenția publicului, nostalgia pentru Uniunea Sovietică rămâne larg răspândită. Un sondaj din 2020 al Centrului independent Levada a constatat că două treimi dintre ruși au regretă URSS-ul și „stabilitatea, ordinea și încrederea în ziua mâine” drept caracteristici cheie ale societății sovietice. O proporție similară și-a exprimat convingerea că prăbușirea URSS ar fi putut fi evitată.
Guvernul rus nu a făcut nimic pentru a marca în mod oficial cea de-a 30-a aniversare a prăbușirii URSS despre care președintele rus Vladimir Putin – aflat la putere acum timp de peste două treimi din perioada de la dizolvarea URSS – a a spus în 2005 că a fost „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolul [20]”.
Duma de Stat, camera inferioară a parlamentului rus , ia in considerare o declarație de oficializare a acestei evaluări, scrie corespondentul postului nostru Matthew Luxmore.
Nostalgiile despărțirii de URSS sunt resimțite puternic astăzi, Rusia încercând să anuleze unele dintre principalele sale consecințe, să oprească expansiunea spre est a NATO și să tragă Ucraina înapoi pe orbita sa de influență amenințînd deschis că va folosi forța în acest scop.
În imaginația occidentală, Uniunea Sovietică a fost imortalizată ca un regim brutal și un avertisment pentru generațiile viitoare. Dar pentru mulți din Rusia, pierderea ei a lăsat un gol și un sentiment puternic că viața, atunci, ar fi fost mai bună.
Nu putem spune nimic rău despre el. Este un fiu de aici care a atins culmile puterii
Doar 1% dintre respondenții sondajului lui Levada au menționat cele mai grave crime ale sistemului, inclusiv lagărele de muncă forțată din Gulag, represiunile politice și execuțiile care sunt sinonime cu URSS în Occident. Această memorie selectivă este crucială pentru înțelegerea criticilor care i se aduc lui Gorbaciov. Omul care a căutat să reformeze sistemul prin politicile sale de perestroika și glasnost după ce a devenit secretar general al Partidului Comunist în 1985, spun criticii, a supraestimat naiv capacitatea sistemului muribund de a se reforma. Ideea că el a interpretat greșit și naiv evenimentele nu este, poate, nicăieri la fel de răspândită ca în regiunea sa natală.
În Privolnoye, un oraș liniștit cu 3.500 de locuitori din regiunea Stavropol din sudul Rusiei, la aproximativ 200 de kilometri de granița cu Ucraina, steaguri cu secera și ciocanul flutură deasupra porților și picturile murale ale lui Vladimir Ilici Lenin împodobesc intrările caselor. Locuitorii mai în vârstă își amintesc de Gorbaciov cu un amestec de mândrie și dezamăgire.
„Nu putem spune nimic rău despre el. Este un fiu de aici care a atins culmile puterii. Poate îl vom judeca peste 50 de ani”, a declarat Aleksei Martinov, 65 de ani, corespondentului Europei Libere.
Aleksei Martinov păstrează acasă o vastă colecție de tratate ideologice ale lui Lenin și alte suveniruri cu tematică sovietică. „În vremea sovietică, acest sat era de două ori mai mare și avea trei școli, o fabrică, trei ferme de porci și multă muncă. Ne e dor de acele vremuri,” mărturisește el.
Casa modestă în care Gorbaciov și-a petrecut copilăria nu mai există, iar căsuța în care au locuit părinții săi Maria și Serghei în anii următori este acum ocupată de Valentina Sevastianova, o pensionară în vârstă de 82 de ani, care se plânge de starea de fapt și deplânge lipsa „bunăstării” și a transportului public în sat. „Suntem oameni simpli și needucați aici. Nu înțelegem politica înaltă”, i-a declarat ea corespondentului nostru într-o după-amiază, în timp ce își făcea de treabă în mica ei grădină. „Dar ne simțim insultați. Gorbaciov nu a făcut nimic pentru noi.”
În 1973, șefii fermelor colective locale au comandat o nouă casă din cărămidă construită pentru Maria și Serghei, al căror fiu devenise șeful regiunii Stavropol. Serghei Belik, fostul șef de district și un prieten al lui Gorbaciov, a făcut lobby ani de zile pentru ca acea clădire, acum goală să fie transformată într-un muzeu în onoarea ultimului lider sovietic, dar oficialitățile locale au fost reticente. În timpul vizitei lui Gorbaciov la Privolnoie în 2000, când și-a amintit în lacrimi trecutul în fața camerei de luat vederi, Belik l-a întrebat la un pahar de vodcă de ce nu a făcut mai mult pentru a împiedica prăbușirea țării. „A spus că dacă ar fi încercat să o prevină probabil că ar fi urmat o revoluție sau chiar vărsare de sânge”, a declarat Belik pentru postul nostru. „Dar cred că nici el nu a avut curaj și, din păcate, mulți oameni din aceste părți sunt de acord.”
Pe măsură ce Rusia se îndrepta spre colapsul economic în deceniul care a urmat despărțirii sovietice, cufundând milioane de oameni mai adânc în greutăți în timp ce societatea se lupta să se adapteze la o economie de piață sărbatică, mulți l-au indicat pe Gorbaciov ca fiind principalul vinovat. Nostalgia după Uniunea Sovietică a crescut în tandem cu deziluzia față de ceea ce a urmat. O versiune a acestui sentiment a crescut și s-a diminuat în anii care au urmat, de-a lungul deceniului președintelui Boris Elțin în anii 1990 și a mandatului ulterior al lui Putin, care a fost numit președinte interimar de către Elțin în ultima zi a anului 1999 și a fost președinte sau prim-ministru de atunci. Acum, pe fondul furiei din cauza corupției larg răspândite și a inegalităților în creștere în societatea post-sovietică a Rusiei, o mare parte din generația care a ajuns la maturitate sub Gorbaciov asociază URSS -- o țară prost administrată din punct de vedere economic, care se clătina chiar înainte de domnia sa -- cu o tinerețe idealizată și un sentiment de solidaritate care apare în contradicție cu atomizarea societății de astazi, așa cum li se pare acestor oameni. Și pe măsură ce numărul persoanelor cu experiență directă în sistemul sovietic scade, natura nostalgiei sovietice se schimbă, ca și cei care o trăiesc - spune Ilia Budraițkis, un expert la Școala de Științe Sociale și Economice din Moscova. „În anii 1990, nostalgia dominantă era una bazată pe experiențe foarte concrete din perioada sovietică, de perceperea stabilității și credință în viitor - toate lucrurile care s-au pierdut în anii 90”, a spus el. „Astăzi, nostalgia sovietică printre cei care nu au experimentat niciodată viața reală sovietică a ajuns să se învârte în jurul unui trecut imaginar.”
În regiunea Stavropol, relatările regulate despre corupție fac din acel miraj o evadare mentală reconfortantă.
În iulie, anchetatorii au publicat fotografii cu un conac ostentativ ornamentat și kitsch, cu podele de marmură și accesorii de baie aurii, care a fost achiziționat de șeful poliției locale, Aleksei Safonov, în cadrul unei scheme profitabile de delapidare, în care se presupune că au fost implicați de zeci de angajați ai forțelor de ordine.
Au spălat banii și au plecat
Pe drumul către Privolnoie dinspre capitala regională, Stavropol, o fabrică auto întinsă, cu o capacitate de a produce 100 de vehicule pe an, a fost nevoită să se închidă la un an după finalizarea construcției în 2017 din cauza presupuselor restanțe fiscale și a fost închisă de atunci, un centru gigantic al inactivitate care reprezintă pentru mulți localnici pericolele noului sistem. „Au spălat banii și au plecat”, a spus Bogdan Dorodnov, un taximetrist de 24 de ani care visează să părăsească Rusia pentru a lucra în străinătate. „Nu este nimic nou.”
Nostalgia sovietică, care a fost cu perspicacitate folosită de Putin și guvernul său, nu este întotdeauna benigna sau pur și simplu o chestie de idealizare a trecutului, scrie corespondentul nostru – ea alimentează și o rețea de mișcări marginale care încurajează o reacție împotriva statului și promovează teorii ale conspirației care conving un număr tot mai mare de cetățeni dezamăgiți și lipsiți de bani că Uniunea Sovietică nu ar fi murit niciodată cu adevărat și că Rusia, la care sunt obligați să plătească impozite, este un stat ilegitim.
Această atitudine vine pe măsură ce libertățile care au urmat prăbușirii sovietice sunt din ce în ce mai înăbușite și organizațiile înființate pentru a face lumină asupra crimelor din epoca sovietică sunt atacate și obligate să se desființeze, sau să își reducă activitatea. Rusia a scos în afara legii cea mai activă mișcare a opoziției, rețeaua politică a politicianului Aleksei Navalnîi, care se află în închisoare, iar Organizația Memorial, un ONG înființat în ultimii ani ai guvernării sovietice pentru a investiga trecutul URSS și a documenta și actualele abuzuri în domeniul drepturilor omului, s-ar putea închide după ce a fost declarată „agent străin” de către stat. Levada, respectatul centru de sondaje a opiniei publice , a fost declarat și el „agent străin” împreună cu alte zeci de grupuri și organizații media care investighează corupția și abuzurile puterii.
La intrarea în fostul liceu al lui Gorbaciov din Krasnogvardeiskoye, un sat la 15 kilometri de Privolnoye, o placă de metal comemorează timpul petrecut ca elev în această modestă clădire cu trei etaje.
Oksana Akulova, directoarea școlii în vârstă de 48 de ani, spune că elevii ei de astăzi nu sunt interesați de istoria sovietică sau de rolul lui Gorbaciov. Ani de zile, ea a scris anual fundației non-profit înființată de Gorbaciov în 1991 și i-a cerut ajutorul pentru promovarea școlii în competițiile academice, dar în ultimii ani, a spus ea, personalul de la fundație a încetat să mai răspundă, iar Gorbaciov s-a retras în mare parte din viata publică. „Pentru mine, personal, este un om extraordinar – un băiat de țăran care a devenit secretar general”, a spus ea. „Dar, ca să fiu sinceră, din ce în ce mai mulți oameni au acum o părere proastă despre el.”
