Valentina Ursu a discutat cu Gheorghe Efros, fost deputat în Parlamentul R. Moldova, actualmente om de afaceri, despre evoluția economiei țării după independență și despre promisiunile făcute de politicieni în acest domeniu, inclusiv în actualul an electoral:
Europa Liberă: În Republica Moldova nu a existat în anii de independență o guvernare care să nu promită bunăstare și, mai ales, să nu promită salarii mari, pensii mai mari, prețuri mai mici. Lumea continuă să aștepte acest trai decent.
Gheorghe Efros: „Păi, dacă cred, ce să faci? Poți să crezi cât vrei, dar realitatea e alta, realitatea ține de faptul că guvernul și statul nu generează bani, ei doar cheltuiesc. Dacă ne uităm simplu, un buget de 74 de miliarde de lei aprobat pe anul 2020, care e plătit de orice contribuabil, de orice gospodărie este aprobat de 51 de persoane în parlament. Cum distribuie ei, cui vor să dea mai mult sau mai puțin, asta e, dar ei nu generează bani. Banii într-o economie sunt generați de antreprenori sau conducători de companii, unica resursă care pune la un loc toți factorii de producție – și materia primă, și componente, și energie, și capital, și plătesc salarii, plătesc dobânzi, achită la furnizori ceea ce au de achitat și plătesc încă și impozite. Aceștia sunt la noi nimiciți pur și simplu, izgoniți, umiliți. Și o să vă aduc exemple.”
Europa Liberă: Dar cine îi izgonește, cine îi umilește? Statul?
Banii într-o economie sunt generați de antreprenori sau conducători de companii, unica resursă.
Gheorghe Efros: „Statul, da. Aici vreau să subliniez că un stat mic poate să se dezvolte doar dacă este armonie în legislație, predictibilă, credibilă, dar și între instituții.”
Europa Liberă: Ați spus că mulți agenți economici sunt umiliți, sunt impuși să joace după reguli nescrise uneori și că statul ar fi de vină. De ce acești agenți economici nu se unesc și de ce nu au o voce?
Gheorghe Efros: „Eu le-aș pune monument la toți antreprenorii și conducătorii de întreprinderi pentru sacrificiul pe care îl fac, dar în Moldova ca să faci o afacere, un număr de legi adoptate anual, pentru că acesta este randamentul unui parlament, auzisem de 1.785 de legi și acte normative.
Dacă stau cu un parlamentar față în față, vă spun că nu știe nicio lege care a fost aprobată
Eu dacă stau cu un parlamentar față în față, vă spun că nu știe nicio lege care a fost aprobată. Un agent economic trebuie să cunoască toate aceste legi, pentru că vin aceste instituții și-l controlează, se uită – „Tu aici n-ai pus o virgulă, tu aici n-ai plătit atât, tu aici ai făcut o greșeală în raportul financiar; penalizat, penalizat...” Și mai mult ca atât, unii se și laudă, pentru că sunt în mediul lor se și laudă că, uite, eu nu te penalizez. Recent a avut loc un caz la Ialoveni, când pentru a nu plăti un agent economic o penalizare de 170 de mii, i-au zis: „Uite, tu îmi plătești 40 de mii și eu îți fac profit ție”.
Este caraghios, este penibil și acești agenție economici permanent mitraliați, controlați de oricine, normal că nu pot să se pronunțe. Le-am sugerat: „Oameni buni, voi vă expuneți când veniți cu problemele voastre. Luați niște experți care să vă analizeze și să vă reprezinte pe voi, pe toți la un loc, nu pe fiecare în parte, pentru că altfel pierdeți”.”
Europa Liberă: Republica Moldova are clasă de mijloc?
Gheorghe Efros: „La noi ar trebui să fie 350 de mii de companii operaționale, când ne uităm, sunt 56 de mii, de șapte ori mai puține. Mulți lucrează ca o întreprindere individuală, au o frizerie, toate activitățile sunt binecuvântate de Dumnezeu, dar când gândesc 350 de mii de oameni ce să facă a doua zi, ce nevoi, trebuințe are oricare din consumatori, clienți, cum vrem așa îi numim, față de un conducător de așa-numit stat, care intervine în prețuri, cu directive, cu chestiuni care nu sunt predictibile, cu modificări, nu, e dezastru.”
Europa Liberă: De-a lungul timpului aud voci care spun că dacă nu ar fi existat remitențele, banii care sunt trimiși de către cetățenii moldoveni aflați în străinătate la muncă, Republica Moldova nu s-ar fi menținut pe linia de plutire.
Și consumăm ce? Ceea ce importăm tot de unde vin banii, deci numai dezvoltare nu e.
Gheorghe Efros: „E adevărat. Dacă ne uităm la produsul brut și intern brut, el are trei componente: consum, investiții și diferența dintre import/export. Deci, noi avem o creștere bazată doar pe consum, pentru că investiții nu avem, dar la import/export sunt minus 100%. Noi exportăm de două miliarde și jumătate și importăm de cinci. E simplu, nu ne ducem în celelalte componente. Și atunci, diferența asta este compensată de un cuvânt mistic – „granturi” și al doilea – „remiteri”, dar mai grav este faptul că aceste remiteri nu se duc la investiții, ci se duc la consum. Și consumăm ce? Ceea ce importăm tot de unde vin banii, deci numai dezvoltare nu e.”
Europa Liberă: Și atunci, ce e cu economia țării?
Gheorghe Efros: „Dacă în perioada de aflare în opoziție, o opoziție nu vine cu un program, cu niște oameni testați, verificați, versați în domeniu, n-are nicio șansă, pentru că chestiunea aceasta de cerșit a devenit la noi politică de stat: unul cerșește haine, unul cerșește bani, unul cerșește medicamente, unul – echipamente, altul – armamente, orice vreți. Și se întrec unul cu altul, care mai mult. Acesta este rolul de a conduce Moldova – cerșitul-model.”
Europa Liberă: Dar Republica Moldova fără ajutor din afară s-ar descurca?
Gheorghe Efros: „Dacă ar lăsa oamenii în pace și ar apărea clasa de mijloc, aceștia ar face minuni. Noi nu putem concura la preț, la cantitate și efect de amploare. Noi avem patru culturi în agricultură care au 80 la sută pondere (80 la sută!) – grâu, porumb, orz și floarea-soarelui. Acestea sunt produse cu preț mic, iar în caz că recolta e mare, nu au unde-o vinde. Un milion și jumătate de tone de grâu. Cum să dictezi tu prețul, dacă nu te diferențiezi de Ucraina, care are 65-70 de milioane de tone, Rusia – 100-130 de milioane de tone, România cu 10 milioane de tone? Așa-i și cu porumbul, așa-i și cu floarea-soarelui.
Oamenii aceștia trebuie să producă în Moldova ceva unic și rar.
Oamenii aceștia trebuie să producă în Moldova ceva unic și rar. Deci, să te diferențiezi și să nu umbli tu cu exportul, dar dau un exemplu din Noua Zeelandă, unde am fost și am studiat și chiar am adus un ministru, acolo în loc să exporte, aduc consumatorii, vin șapte milioane și jumătate de turiști care lasă banii acolo, datorită faptului că este curat și verde.”
Europa Liberă: În anii aceștia de independență, Republica Moldova a oscilat între Est și Vest. Cât de mult a dăunat acest lucru, pentru că inițial de orientezi spre o piață, după care zici că altă piață e prioritară ca, în sfârșit, să-ți dai seama că e bine să ai comerț și pe o piață, și pe cealaltă?
Gheorghe Efros: „Explicația mea, dacă vă uitați la economie, e ca un portavion – mare, greu, care foarte încet, foarte lent poate să-și schimbe direcția, dacă o ia prea brusc, e trist și, respectiv, inerția. Dacă tu ai livrat pe o piață 50 de ani sau cât am fost noi cu Rusia, dar la un moment dat ți-a dat în cap – ai livrat produsele și nu ți-a plătit, ai livrat default de cinci ori mai puțin, ți-au impus embargouri, sancțiuni, oamenii au rămas cu merele pe câmp și până la urmă, necăjiți, au învățat altă limbă, s-au reîntors de la 70 la sută export în Rusia la 70 la sută în Europa. Acum, iarăși acest portavion trebuie să-l întorci. Ce faci?
Țările mici trebuie să-și echilibreze piețele și să fie atente, pentru că la unul se duce cursul de schimb, la altul vine o sancțiune, la al treilea e o pestă porcină, la al patrulea e o boală și să nu pună ouăle într-un singur coș.”
Europa Liberă: Dependența de resursele energetice doar din Est, dinspre Rusia o face vulnerabilă pe Republica Moldova? Și de ce atât de greu credeți că apare alternativa?
Gheorghe Efros: „Ea nu apare. Este un interes aici, pentru că e foarte simplu. Cândva am făcut și păcatul să fondez și să organizez ANRE-ul acesta.”
Europa Liberă: Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică?
Gheorghe Efros: „Da, da, da. Păi, tu ai dat licențe numai la acești care produc energie, dar acolo era stipulat: „oricine care are bani”. Dacă le dădeau voie la cei care au bani să contracteze contracte de energie electrică sau de gaz, nu era nicio problemă. De ce trebuie să tragi o altă țeavă alternativă? Permite-le agenților economici care au bani și văd o recuperare a investițiilor să se ocupe cu treaba asta, dați-le licențe. Nu le-au dat.”
Europa Liberă: Dar la capitolul investiții ce se întâmplă? De ce atât de greu vin investitorii în Republica Moldova? De ce deseori ei decid ca să se retragă din Republica Moldova?
Gheorghe Efros: „Dintr-un simplu motiv. Pentru că oricare investiție are nevoie de două lucruri: recuperarea investiției și termenul de recuperare. Când vii într-un mediu de acesta impredictibil, cu aceste frecvențe de modificări de legislație, ele duc la vibrații, le zic sau devieri masive în cursul de schimb, în rata inflației și afectează și erodează banii, un leu de azi costă mai scump decât un leu de mâine și tot așa. Și aceste elemente simple nu sunt înțelese.
Noi vrem să vină cineva cu investiții, dar să ni le dea nouă să le cheltuim.
Noi vrem să vină cineva cu investiții, dar să ni le dea nouă să le cheltuim. Nu, acel care vine pune condiții. El vrea o rată de recuperare a investiției cât e rata de dobândă la Banca Națională, plus minimum 8-12 puncte, ar fi cam 20, adică ceea ce e firesc din investiție, dar noi vrem azi, aici, acum, când eu sunt la guvern, aici să vină investițiile. N-are cum decât să vină investiții care sunt garantate de stat, cu condiționalități că tu nu mai poți umbla la legislație, nu mai poți face nimic și asta e.”
Europa Liberă: Ce părere aveți Dvs. despre linia de creditare pe care s-au înțeles să aducă bani în Republica Moldova din Federația Rusă guvernanții? Ce-i drept, de la 500 de milioane s-a ajuns la 200 de milioane.
Gheorghe Efros: „Da, eu aud zgomot...”
Europa Liberă: De ce ziceți că e doar gălăgie?
Gheorghe Efros: „Până când nu vedem un contract cu condiții, acestea sunt doar vorbe. Și el va puncta în ce termen îl întorci, la ce rată a dobânzii este și ce penalități urmează, pentru că rata dobânzii s-ar putea să fie mică, dar penalitatea extrem de mare și să depășească de câteva ori dobânda pentru neplata la timp, nerambursarea la timp. Și acum eu întreb: OK, ei iau 200 de milioane și au zis că vor să-i înfunde în asfalt?”
Europa Liberă: Da, „Drumuri bune”, acesta e programul unde vor să investească acești bani, în îmbunătățirea infrastructurii drumurilor.
Gheorghe Efros: „Da, infrastructura trebuie s-o facă statul. Corect. Dar care este prioritatea? Dacă sunt sate în care s-au întors oamenii, au pornit o afacere - și cunosc mulți, dar nu vreau să le dau numele, pentru că, Doamne ferește!, îi atacă - un drum de 500 de metri, de 800 de metri...”
Europa Liberă: De un kilometru, așa se zice.
Gheorghe Efros: „Un kilometru. El a creat într-un sat 50, 100, 200 de locuri de muncă. Nu-i face nimeni acest drum pe care el transportă 500, 1.000, 2.000, 3.000 de tone de produse, ca să nu-l altereze, pentru că noi majoritatea avem produse perisabile. Nu-i face drumul.”
Europa Liberă: Ce propuneți?
Gheorghe Efros: „Eu pot numai să analizez dacă este și să văd care este rata de rambursare și sursele de finanțare, pentru că tu iei 200 de milioane de dolari. Asta înseamnă cât, dacă înmulțim aproximativ la 20?”
Europa Liberă: E o sumă bunicică.
Gheorghe Efros: „Da. Și de unde o întorc? Că nu o întoarce guvernul și nici președintele, o întoarcem noi, cum întoarcem miliardul furat. Miliardul îl întoarcem în 25 de ani, acesta o să-l întoarcem în 40 de ani și în loc de 200 de milioane o să întoarcem 400, în cazul cel mai fericit. Și atunci, mă întreb: care este termenul și rata de recuperare și impactul pe care o să-l aibă asupra acelui agent economic concret sau acelui sat, care după aceea face pierderi mai puține și costă mai mult?”
Europa Liberă: Dar cum vă explicați insistența actualei guvernări ca să acceseze anume acești bani din Federația Rusă și dacă nu cumva e o schimbare de macaz, pentru că până nu demult donatorii importanți pentru Republica Moldova erau Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii, BEDR-ul, BEI-ul? Cum vă explicați Dvs.?
Gheorghe Efros: „Probabil ăia nu le mai dau și atunci se duc și fac o...”
Europa Liberă: Dar de ce ăia nu le mai dau?
Gheorghe Efros: „Nu mai dau, pentru că presupun că ei au experți și analizează extrem de simplu. Ei vin și se uită la câteva realități. Unde se vede realitatea în Republica Moldova? La Spitalul Oncologic, la Primul ajutor medical, la Stația de epurare, la Țânțăreni și la Piața Centrală. Nu trebuie altceva. Și vezi toată frumusețea sau hidoșenia dezvoltării economice. Și ei zic: „Ăștia când au de gând să permită acelui antreprenor să profite de o oportunitate?” Estonia cu care am lucrat, o țară mică, cu un milion și 400 mii de oameni, a digitalizat și acum on-line poți face tot.”
Europa Liberă: Dar se pare că și autoritățile Republicii Moldova zic că la capitolul acesta lucrurile se mișcă bine?
Gheorghe Efros: „Se mișcă foarte... Departamentul Tehnologii Informaționale face un singur lucru. În fiecare an eu sunt invitat și scuip, vă spun sincer și direct, nu mă duc. Mă cheamă de fiecare dată cu ștampila să semnez un contract nou, pentru că mă conectează la livrarea de rapoarte financiare în format electronic. Deci, m-ați chemat un an, am semnat, a doua oară – tot eu sunt, aveți fizionomia mea pe pașaport, pe buletin, pe permis. De ce trebuie să vin? Și se târâie acolo anual, toți tac, toți directorii și toți contabilii-șefi. Asta se cheamă costul de oportunitate sau costul de tranzacție.
Nu există! În țările acestea digitalizate, deja acelea au rămas în urmă pentru totdeauna. Așa vă duceți și la notar, așa puteți să faceți un extras pe termen, pentru că eu trebuie să mă duc să iau extrasul de la „Registru” și să-l dau la altă instituție de stat. Scoateți-l voi, că-l aveți și vedeți că eu sunt. De ce eu trebuie să mă duc să plătesc 500 de lei, să-l extrag în formă fizică și să-l duc la altul care-i tot instituție de stat?”
Europa Liberă: Dar în schimb am auzit că Republica Moldova are un profit mai mare nu de la exportul de vinuri sau de altă producție, dar de la exportul de servicii digitalizate, IT-uri?
Gheorghe Efros: „Da, dar acesta nu-i meritul Moldovei, e meritul companiei de tip „Endava” sau altele care au avut o strategie corectă. Sunt tineri, dotați, i-au învățat, i-au remunerat, le-au pus condiții și livrează. Noi vorbim de impactul IT în Republica Moldova, aici, când aceste documente fizice tu trebuie să le duci... Câteodată ajungi la marasm. Știți, mă cheamă în fiecare an banca la care mă deservesc să mă duc să semnez un contract de 80 de pagini scrise mărunțel, așa. Cine să-l citească și ce putere am eu asupra acestui contract? Dați să-l semnez. La fiecare extragere de bani îmi face copie la buletin. Eu cred că am sute de copii. Nu e marasm, nu e ridicol, nu e penibil? Păi nu mai știu celelalte țări de așa ceva.”
Europa Liberă: Ce sugestii aveți Dvs. pentru cei care diriguiesc treburile țării ca să facă ordine în casa lor și ca să dezvolte economia la modul cel mai serios, astfel încât cetățeanul să simtă impactul reformelor, impactul intențiilor?
Gheorghe Efros: „Eu am participat la elaborarea multor programe de guvern.”
Europa Liberă: Inclusiv a strategiilor-2020...
Gheorghe Efros: „Și a strategiilor și pot să mai particip, dar așa, bazate doar pe lucrurile reale și să vă dau încă un exemplu. Noi avem apă în Republica Moldova cam 400 de metri cubi la un cetățean pe an. O țară ca să se dezvolte durabil are nevoie de 1.000 de metri cubi, dacă să ai o agricultură performantă, trebuie să ai 1.700 de metri cubi. Cu toate că există 360 de râulețe, pe care le numesc râuri, peste 4.000 de bazine acvatice artificiale și 180.000 de fântâni, noi nu avem apă. Statul ar trebuie să informeze oamenii și să-i orienteze la culturi care nu sunt consumatoare de apă, dar cu preț mare se produc, nu, noi o să facem irigări. Câte guverne s-au perindat cu irigările, dar n-avem apă?”
Europa Liberă: Încă altceva, ce sfaturi ați mai da?
Gheorghe Efros: „Eu aș propune ca să ia această analiză de costul afacerii și să-și pună obiectiv să o aducă pe Moldova în primii cinci, pentru că Noua Zeelandă, Singapore, țările mici – Lituania, Estonia, care au fost cu noi, adică nu vorbesc de cei care sunt în altă parte, dar cei care au fost cu noi într-un lagăr, situați-ai diferită – să-și pună obiectivul să ajungă pe locul șapte-opt, nu să stea pe locul 48 sau 100. Dar după libertatea economică suntem între Burkina Faso și Uganda.
Vrea un om să-și lanseze o afacere și începe umblarea prin pustiu.
Ce înseamnă libertatea economică? Vrea un om să-și lanseze o afacere și începe umblarea prin pustiu. La mine durează al 10-lea an și umblu la toți și le demonstrez și nu-mi răspund la petiții. Păi, tu plătești impozite, taxe la un demnitar de stat care nu-ți înregistrează demersul, nu-ți răspunde. În orișice țară aceștia sunt trași la răspundere. Și la noi Codul Administrativ permite, dar, uite, nu înregistrează și nu răspund. Dați-mi un răspuns, eu nu vă cer o favoare – da sau ba, ca să știu cum să procedez. Noi am răspuns. Ei, într-un stat cum e acesta mic, miniștrii și ministerele sunt obligați să dea informații: care sunt prețurile, care sunt dobânzile. Mai mult ca atât, sunt țări mici care dau la cheie la antreprenori spațiile neutilizate. Și aici se ascunde o mare problemă la noi în Moldova.
Oricare manager, 9,99 la sută - fie de stat sau privat - este măsurat simplu: dle, ce bani aduci tu la mijloacele circulante. Vrea cele 20-22 la sută, dar săracul vrea să fie director și acceptă toate activele care sunt acolo, acceptă terenuri, clădiri, dar utilizează numai o părticică. Normal că atunci el nu mai are rentabilitate. Pot să vă dau exemple de „Mezon” cu 330 de mii de metri pătrați, cu „Alfa”, care au rămas 100 de mii în aer, cu „Vibropribor” ș.a.m.d. Unde vreți și câte vreți. Cum să dea randament „Moldtelecom” care a redus de două ori numărul de angajați, dar a rămas cu aceleași spații? Ele se ruinează, erodează, se depreciază. Dați-le drumul la oamenii simpli...”
Europa Liberă: Și cum vedeți Republica Moldova în viitor?
Nu ai resursa cea mai importantă – omul.
Gheorghe Efros: „Eu pot să vorbesc de tendințe. Tendințele nu sunt spectaculoase, pentru că, vedeți, când faci o analiză de asta, se numește test, dar te uiți la politic și nu trebuie să vorbești de politică, te uiți la economic – același lucru; vii la social..., socialul, lumea fuge din Republica Moldova. Și dacă ai ajuns la un milion și 100 de mii de oameni care mai muncesc și trebuie să-i plătească pe ceilalți toți cei care sunt aici – pensionarii, copiii – e cam trist. Nu ai resursa cea mai importantă – omul. Deci, aceste tendințe dacă nu sunt stopate prin politici demografice corecte, prin scoaterea acestor bariere și obstacole...”
Europa Liberă: Dar există aceste politici?
Gheorghe Efros: „Eu cred că, dacă ar exista, s-ar vedea rezultatul, lumea ar veni înapoi aici ca la miere, dar, deocamdată, văd că fuge ca de dracul.”
