Gata: așteptarea a luat sfârșit! Vreme de un an realizatori, producători, regizori, scenografi și, desigur, la urmă dar nicidecum ultimii, actorii, s-au luptat pentru a aduce bucuria pe scenă și în sufletul spectatorilor. Dar și pentru a-și adjudeca premiile la Gala UNITER, premiul care a început să fie considerat, de ceva vreme, un semn de excelență, profesionalism și vocație artistică.
Luni a fost sărbătoare în teatrul românesc: la Craiova, într-o atmosferă care a încercat să depășească impasul pandemiei pentru a-l schimba cu bucuria artei spectacolului au fost prezenți peste 350 de artiști, profesioniști din lumea culturală, cronicari, amatori de teatru, parteneri, la Gala premiilor Uniter. Alegerea locului unde s-a desfășurat evenimentul are tâlcul ei: în acest an se sărbătoresc 170 de ani de la înființarea teatrului craiovean „Marin Sorescu”. Este o gală care celebrează teatrul românesc și performanțele acestuia de-a lungul anului trecut și nu e de mirare că regăsim în cartea de onoare nume importante ale scenei românești.
Gala 2020 a avut loc în aer liber, la Teatrul de Vară din Parcul „Nicolae Romanescu”. Desigur, având în vedere momentul aniversar, premiul președintelui UNITER a fost atribuit chiar Teatrului Marin Sorescu din Craiova. Aici și-au montat o parte din cele mai importante piese Silviu Purcărete, Cristian Hadjiculea sau Aurel Manea. În memoria publicului craiovean și nu numai au rămas cu neputință de uitat „Ubu Rex cu Scene din Macbeth”, „Titus Andronicus”, cu Ștefan Iordache în rolul principal, „Phaedra”, „Danaidele”, „Orestia” purtând semnătura lui Silviu Purcărete.
Premiul pentru debut l-a primit Andrei Chifu pentru rolul El din spectacolul „Casa de pe graniţă” de Sławomir Mrožek. Spectacolul poartă marca stillistică a Adei Lupu Hausvater de la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara. Sławomir Mrožek este un dramaturg polonez la granița dintre hiperrealism, satiră și absurd. Piesa lui Dom na granicy a apărut în revista Dialog în 1967.
Actorii Rodica Mandache și Mircea Rusu au primit premiul pentru întreaga activitate. Viața Rodicăi Mandache este o mică istorie recentă a teatrului românesc. Ea a jucat pe scena Teatrului Mic, în București, în Brăila, la teatrul Maria Filotti, la Iași, Bacău și, din nou, București, cu aceeași dedicație artistică teatru și film. A fost, în plus, profesoară de actorie la o universitate privată. La rândul său, Mircea Rusu a trecut prin mare parte din furcile caudine ale sistemului teatral românesc: de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (chiar pe vremea când acest teatrul începea să capete consistență și individualitate), la Teatrul Național din Arad, Levant, Bulandra, Teatrul Evreiesc de Stat și Teatrul Național. De asemenea la categoria scenografie i-a fost atribuit un premiu pentru activitatea de-o viață scenografului Constantin Ciobotariu de la Teatrul Evreiesc de Stat.
Premiul pentru cea mai bună scenografie l-a primit Cristina Milea pentru scenografia spectacolului „Legături primejdioase” de Christopher Hampton, după romanul lui Choderlos de Laclos, regia Cristi Juncu la Teatrul Mic Bucureşti.
Eugen Jebeleanu și-a adjudecat premiul pentru regie cu spectacolul „Itinerarii. Într-o zi lumea se va schimba” la ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București și Compagnie des Ogres. Să spunem că, din acest an, premiul pentru regie va purta numele lui Lucian Pintilie.
Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol secundar l-a luat Pușa Darie, pentru rolul Mama din spectacolul „Dansul Delhi” de Ivan Vîrîpaev, regia Radu Afrim pus în scenă la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi și adus pentru câteva reprezentații și la TNB.
Cristian Grosu a primit premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru rolul Caliban din spectacolul „Furtuna” de William Shakespeare, regia Gábor Tompa la Teatrul Naţional Cluj-Napoca.
În fine, marii laureați ai premiilor UNITER.
Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal i-a revenit Ancăi Hanu, pentru rolul Chiritza Bârzoi din spectacolul „Chiritza în concert”, după Vasile Alecsandri și Matei Millo, un spectacol concert de Ada Milea la Teatrul Naţional Cluj-Napoca. Anca Hanu, actriță din 2006 la Naționalul clujean, face echipă nu de azi de ieri cu Ada Milea și numele celor două începe să rimeze, după ce au realizat spectacole de neuitat după opera lui Gellu Naum și suprarealiste concerte care au dat sensuri și profunzimi noi entertainmentului.
Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal i-a fost acordat lui Lucian Ionescu, pentru rolul Gomez Addams din spectacolul „Familia Addams”, regia, coregrafia și costumele Răzvan Mazilu la Teatrul Excelsior Bucureşti.
Cea mai bună piesă românească a anului 2019 a fost cea semnată de Ana Sorina Corneanu: „Hai să vorbim despre viață!”
Dar poate că cel mai semnificativ premiu din această seară a fost cel de excelență acordat Marinei Constantinescu, cea care a insuflat energie, culoare, strălucire europeană ultimelor șase ediții ale Festivalului Național de teatru. Ea și echipa ei au fost cei care a adus trupe de elită de teatru, pantomimă, balet, actori al căror nume se scrie cu majuscule în presa occidentală. Va fi greu pentru orice director de festival ar urma să depășească nivelul atins de Festivalul Național de Teatru acum după ce Marina Constantinescu se retrage onorabil la vatră.
Luminile rampei s-au stins. Nu doar la Craiova. Viitorul este incert. Spectacolele se amână în permanență. Și, probabil, că o vreme ne vom mulțumi cu teatrul online așa cum ne-am mulțumit să vedem ceremonia de decernare a premiilor UNITER pe o pagină de socializare. Să fim însă optimiști. Lumea e teatru și teatrul este o artă de a trăi chiar pe vremuri de pandemie.
