Treceam pe lîngă o frizerie din cartier şi am încrement cîteva clipe. Mi-am dat seama că mi-au cam crescut pletele în carantină şi că n-ar strica să le mai scurtez. La un moment dat, uşa frizeriei s-a deschis şi am văzut un individ pletos, ieşind în grabă mare. Avea un păr mare care îi cădea peste ochi şi părea nemulţumit.
Văzîndu-mă, individul pletos s-a oprit şi preţ de cîteva clipe s-a uitat cercetător la mine. Şi eu l-am fixat cu privirea. Parcă îl mai văusem undeva, dar asta nu era foarte sigur. După vreun minut, individul a mijit ochii: „Iulian, tu eşti?” Atunci am înţeles că am în faţă un fost coleg de facultate. Măştile, dar mai cu seamă pletele noastre excesiv de mari ne împiedicaseră să ne recunoaştem.
„Dar cum se face, frate, că ieşi din frizerie fără să te fi tuns?”, l-am întrebat uimit.
„Hm… Am vrut să mă tund. Vezi şi tu că am un păr ca la soliştii formaţiei ABBA, dar… m-am răzgîndit de cum am intrat în frizeria asta…”
L-am întrebat ce l-a făcut să fugă din frizerie, ce anume l-a speriat. Erau cîteva amănunte. Frizeriţa avea nasul scos peste mască, i s-a părut că dezinfectarea e cam superficială, mai era un client care i s-a părut dubios. De aceea, a plecat în grabă mare. Cînd se va tunde? Nu ştie, dar cîteva luni ar putea să mai rabde. M-am gîndit că şi părul meu s-a lungit foarte tare. Ce să fac? În ce frizerie oare să intru cu încredere deplină?
