Cupa Mondială a dat aproape zilnic mostre care anunță noua alcătuire emoțională a jocului de fotbal. Principala forță perturbatoare e VAR - sistemul de arbitraj asistat video. Tot ce se credea despre VAR a fost infirmat. Sistemul nu elimină carcaterul arbitrar al deciziilor, ci îl face mai vizibil. Arbitrii consultă înregistrările și iau, fără să clipească, decizii ridicole. Comportamentul jucătorilor s-a mulat imediat pe această realitate nouă. Echipele funcționează, adesea, ca instanțe de recurs care presează arbitrii cerînd analiza probei video. Nu mai puțin interesant, jucătorii au învățat cum anume pot simula incidente care pot fi supuse probei VAR.
N-ar fi fost de crezut, dar atacanții cad mai ușor, accidentările grave apar la tot pasul și dispar după ce fură un minut sau două. Pentru publicul larg, noua formula aduce o dimensiune nevrotică în plus. Lumea așteaptă minute în șir decizia și se roagă pentru un verdict favorabil. Spectacolul s-a complicat, a devenit mai greu de suportat nervos și mai labil. Nu e exclus ca proba video să vicieze mai multe meciuri decît ar fi făcut-o erorile arbitrajului clasic. Dar sistemul video nu e vinovat.
Problema vine din întrebuințarea anapoda a unui sistem care poate măsura exact chestiuni măsurabile, dar nu poate da interpretări. Decizia asupra unei mingii care a trecut sau nu linia porții sau asupra pasului care trimite în ofsaid e 100% ajudecabilă prin proba video. Faultul sau infracțiunea care cere un penalty nu sînt. În plus, sistemul nu are claritatea cu care e folosit, de pildă, în rugby. Publicul nu poate auzi discuțiile între arbitrul din teren și arbitrii din fața ecranului. De aici suspiciunile.
Cazul lui Ronaldo, în meciul cu Iranul, e strident. Ronaldo a încercat un cot la figură și nu a reușit complet. Însă importantă e intenția și Ronaldo trebuia eliminat. Arbitrul a urmărit de mai multe ori înregistrarea, a avut o discuție misterioasă cu asistenții video și a luat o decizie bizară: cartonaș galben. Logica spune că situația cerea fie roșu, fie nimic. Galbenul e un fel de a spune că Ronaldo a fost vinovat, dar arbitrul a evitat să îl elimine. Fără Ronaldo, Portugalia risca, evident, eșecul în meciul următor și, cu asta, eliminarea de la Mondiale. În lipsa unei conversații deschise, înainte de decizia arbitrului, publicul are dreptul să creadă că arbitrul a decis să nu aplice regulamentul și că, salvîndu-l pe Ronaldo, să salveze Portugalia.
În sfîrșit, cine vrea un supliment de contradicții, ar trebui să fie cu ochii pe Uruguay. Cea mai subestimată echipă a Mondialelor are cîteva atuuri formidabile: cea mai bună linie defensivă din lume cu doi stoperi extraordinari (Godin și Gimenez), un realism imposibil, cinism cît nu s-a mai văzut și două vîrfuri de clasă (Suarez și Cavani). Nimeni nu își dorește să joace împotriva acestei mașini de mîncat nervii și scos rezultate. Portugalia pornește meciul cu Uruguay înarmată doar cu Ronaldo. Cu două echipe teatrale pînă la abominabil, s-ar putea să fie cel mai urît meci al Mondialelor.