Dispariţia marilor turnee sportive e un semn distinct al acestei perioade nefaste. Nu va mai fi Campionatul European de fotbal, au dispărut Roland Garros şi Wimbledon. S-a aşternut o linişte nemaipomenită şi prevestitoare de rău.
În absenţa fotbalului internaţional şi importantelor campionate interne, a ieşit în prim-plan campionatul de fotbal al Belarusului, care sfidează năucitor pandemia. Acum nu marea confruntare dintre Bacelona şi Real atrage atenţia lumii, ci… meciul dintre Smolevici şi Dinamo Minsk. Mai multe ţări au plătit bani ca să retransmită campionatul belarus, un gest incredibil pînă la pandemie. Lumea vrea să-i vadă măcar pe belaruşi, dacă ceilalţi au dispărut. Măcar un soi de fotbal să urmărim, dacă nimic nu mai e.
Vreau să spun iată ce. Anume dispariţia sportului ne arată cît de gravă e situaţia. Iar sportul nu poate fi înlocuit la fel de simplu ca un concert. Meciurile trecute, înregistrate pe youtube, nu au aceeaşi putere de seducţie ca şlagărele din trecut. Sportul e mai înrădăcinat în actualitate. Poţi să priveşti cu plăcere sute de filme de acum 10 ani, dar nu poţi să urmăreşti la nesfîrşit meciuri de fotbal din trecut. Sportul e în primul rînd AICI şi ACUM.
Atunci cînd va reapărea sportul, vom reveni la normalitate. Aştept acest moment ca pe o mare izbîndă. Cînd vom merge din nou la un meci de fotbal, Covidul va fi învins. Vreau să cred că vom reuşi!
