Zilele astea am descoperit în cutia mea poştală două ziare groase multicolore. Erau fluturaşii electorali ai unor candidaţi la funcţia de preşedinte. De fapt, aceste ziare erau băgate în toate cutiile poştale ale blocului nostru.
Ce-am făcut cu ele? Păi, le-am scos din cutia poştală şi le-am aruncat într-o cutie de carton de la intrarea în scara blocului, o cutie de carton care chiar pentru asta e pusă acolo de femeia de serviciu, ca oamenii să arunce tot felul de hârtii inutile în ea. Apoi tot conţinutul cutiei de carton ajunge la tomberon sau, uneori, vreo gospodină mai ia câte o hârtie ca s-o folosească în gospodărie. Mai toţi fluturaşii electorali din scara noastră au fost aruncaţi de locatari în cutia de carton de la intrare care devenise brusc neîncăpătoare. Aşadar, candidaţii au cheltuit nişte bani aiurea. Mai bine făceau altceva cu ei, ceva mai util.
Mă miră că în epoca Internetului candidaţii ne mai aruncă ziare în cutiile poştale. Admit că ar putea există un public de vârsta a treia care să le răsfoiască. Dar când bagi ziarele în toate cutiile poştale ale unui bloc, e limpede că cea mai mare parte a acestor fluturaşi va ajunge la tomberon. Bani aruncaţi în vânt!
Iar în vremea coronavirusului, strategia asta pare şi mai stupidă. Un vecin chiar aşa mi-a zis: „Nici nu vreau să mă ating de ele, căci pot fi covidate…”
Stimaţi canididaţi la funcţia de preşedinte, făcători de fluturaşi electorali multicolori, o să vă spun iată ce. Nu vă ajută cu nimic hârtiile astea multicolore. Dacă nu-i placeţi omului, dacă promisiunile babane ale altui candidat l-au fascinat, degeaba îl bombardaţi cu hârtii multicolore. Cheia spre inima alegătorului nu e aici fluturaşul electoral. E mai curând o vizită la Moscova sau la Bucureşti pigmentată cu gesturi de natură geopolitică şi mediatizată de televiziunile mari.
