În marea lor majoritate, cei ce explică mersul lumii prin fake news ignoră cele mai flagrante și ample exemple de fake news. Mai clar, dincolo de informații false și calomnii introduse exploziv și destul de stîngaci de furnizori minori, există cazuri documentate și total ignorate de fake news gigantice. Astfel, exemplul care ar trebui să fie infinit mai bine cunoscut și recunoscut, apare în afacerea „criza financiară 2008”. Prăbușirea instituțiilor financiare implicate în operații de mare risc și speculații ilegale a fost însoțită de o maree de fake news. Rînd pe rînd, autorități bancare recunoscute, miniștri și guverne au propagat știrea și certitudinea după care sistemul e sănătos și în afara pericolului. Se numește sau nu această opinie fake news? După ce sistemul s-a prăbușit, aceleași surse au umplut media cu informații după care marile instituții trebuie salvate spre binele general.
Ulterior, după ce această operație a înghițit sute de miliarde, consecințele s-au tradus în îndatorare publică pusă în contul plătitorului de taxe. E acest fel de a risipi temeri o formă de fake news sau nu?
Un exemplu la fel de grav și recent e cazul votului prin care 17,4 milioane de cetățeni britanici au decis despărțirea de UE. Imediat după referendum, guvernul și Parlamentul britanic s-au angajat public să respecte și să pună în practică rezultatul referendumului. La doi ani de la votul care a decis Brexitul, e clar că rezultatul nu va fi pus în practică. Autoritățile politice britanice susțin în continuare că fac exact ce a cerut electoratul, deși aceleași autorități, în complicitate cu UE, au manevrat procedural pentru a se asigura că Marea Britanie va rămîne, într-un fel sau altul, agățată de UE. Sîntem sau nu în fața unui caz foarte serios de fake news? Dacă nu, atunci se poate înțelege că fake news sînt minciunile fabricate și adevărurile neconvenabile autorității, livrate de adversar. Și că minciunile convenabile și adevărurile fabricate de autoritatea politică și morală la putere nu sînt fake news. Această dualitate perversă poate fi acceptată. Dar numai cu condiția ca toată lumea să înceteze să mai creadă în adevăr și să bănuiască automat de minciună cealaltă parte. În acest climat, adevărul minim riscă o transformare mizeră. Căci vom ajunge, treptat, să înțelegerm prin informația a devărată o falsă știre falsă. Fake fake news. Adică, nu adevărul de-a dreptul ci adevărul ca rezultat al falsificărilor concurente.
Opiniile autorului nu coincid neapărat cu poziția Radio Europa Liberă.