Cinci specialiști ai Agenției nucleare ruse Rosatom și doi militari ruși ar fi putut muri pe poligonul Flotei Maritime Militare din Nionoks, regiunea Arhanghelsk, nu ca urmare a testelor nereușite ale noii rachete ruse de croazieră cu propulsie nucleară Burevestnik, ci în timpul operațiunii de recuperare a unei alte rachete de același tip de pe fundul Golfului Dvin din Marea Albă, ajunsă acolo în urma unei anterioare lansări eșuate. Aceasta este concluzia la care a ajuns serviciul de limba rusă al Radio Europa Liberă – Radio Svoboda, după ce a analizat informațiile despre cele întâmplate din surse deschise.
La 22 august, Radio Svoboda a publicat fotografii cu platforme plutitoare (pontoane) avariate la 8 august, după incidentul nuclear produs pe poligonul din Nionoks de la Marea Albă. O săptămână mai târziu, am publicat dovezi ale unui martor ocular și acum facem o nouă presupunere despre ceea ce s-ar fi întâmplat cu adevărat pe poligon. Am reușit să depistăm containere pe platformele folosite pentru transportarea deșeurilor nucleare, să identificăm la locul incidentului o navă destinată să ridice echipamentele scufundate de pe fundul mării, de asemenea am aflat că nava Serebrianka, aflată în apropiere de Nionoks, a intrat nu odată în Golful Dvin, în octombrie 2018, la cinci zile de la încheierea testelor ordinare pe poligonul Flotei Maritime Militare ruse.
Una dintre fotografiile cu pontoane a fost postată inițial pe rețeaua rusească de socializare VKontakte în grupul „Nionoks - în inima mea” cu următorul comentariu: „Așa arată moartea. Nici măcar nu privim în direcția respectivă, cu atât mai mult nici nu ne apropiem”. Despre faptul că explozia s-a produs sub un ponton a vorbit, într-un video publicat anterior, șeful poligonului Vladimir Bosîi, apoi informația a fost confirmată de reprezentanți Rosatom.
Vagonul albastru plutește și se leagănă
În urmă cu o săptămână, accesul la grupul „Nionoks - în inima mea" a fost blocat de către administratori. Noi am reușit să obținem de la unul dintre membrii grupului doar o imagine de prostă calitate cu acel ponton, sub forma unui screenshot. Câteva zile mai târziu, grupul a devenit din nou accesibil, inclusiv postarea (originală, copia salvată) cu pontonul. Cu ajutorul unui program de editare, am descoperit: containerul amplasat pe pontonul aflat în apropiere de autorul imaginii este de culoare albastră, are pereții cu nervuri, iar la capete are fixate elemente pentru ridicare exact ca la un container marfar. Acesta este un container ISO standard de 20 inchi. Dacă privim fotografia realizată la 12 august în zona Nionoks cu ajutorul satelului de imagine digitală Maxar, atunci observăm clar că în spatele acestui container, pe același ponton, se află ascuns un alt container de același tip.
La prima vedere aceste containere par să fie obișnuite, dar nu este așa. În video-ul publicat de Ministerul rus al Apărării despre testarea rachetei Burevestnik pot fi văzute din primele secunde aceleași containere albastre chiar lângă platforma de lansare.
Cercetătorul american Jeffrey Lewis a reușit cu ajutorul imaginilor din satelit să stabilească locul de testare în noiembrie 2017: aceasta este zona hotarului natural Pankovo de pe insula de sud a arhipelagului Novaia Zemlia (potrivit Radio Svoboda, utilizatorul Twitter @Rambo54 a făcut acest lucru mai devreme, iar contul său este acum blocat; tot el a descoperit o altă instalație similară pe poligonul de la Kapustin Yar). În fotografia realizată din satelit deasupra arhipelagului Novaia Zemlia în iunie 2018, același grup de vagoane albastre poate fi văzut în mod clar, însă în imaginea făcută în același loc la 20 mai 2019 nu există nicio parte din construcție, de asemenea nici containerele.
În schimb exact aceleași containere pot fi văzute pe unul dintre terenurile poligonului militar din Nionoks. Judecând după imaginile din satelit disponibile pe hărțile Yandex - furnizate de aceeași companie Maxar și care atunci se numea Digital Globe - patru containere albastre stau aici încă din 2012. Ele se aflau acolo și în mai 2019: până la această dată pe poligonul de la Nionoks a apărut și infrastructura care imită cu exactitate platformade lansare pentru rachete Burevestnik de pe Novaia Zemlia.
O platformă similară de lansare a rachetelor Burevestnik există și la Kapustin Yar, regiunea Astrahan, între orașele Volgograd și Astrahan. Pe harta Google făcută din satelit în 2019 pot fi văzute clar patru containere albastre. Pe baza acestor imagini, se poate presupune că respectivele containere albastre de 20 inchiau legătură cu testele rachetelor Burevestnik: ele sunt prezente pe toate cele trei platforme de lansare a rachetelor. Este puțin probabil să fie vorba despre o coincidență. Radio Svoboda a descoperit că aceleași „vagoane albastre” sunt utilizate pe scară largă de către centralele nucleare ruse pentru transportarea materialelor și deșeurilor radioactive.
Am reușit să identificăm câțiva producători de containere albastre. Printre ei se numără compania Ekomet-S din Sankt-Petersburg (aparține Gazprombank) și oferă containere sub marca UKTN-24000. Din descriere reiese că containerul este destinat „depozitării și transportării deșeurilor radioactive solide la nivel scăzut [deșeuri radioactive solide] pe cale terestră, feroviară și maritimă”. Materialele radioactive pot fi încărcate în UKTN-24000 atât în containere separate (de exemplu, în butoaie), cât și în alte forme.
Ekomet-S are și o bază proprie pentru îngroparea deșeurilor radioactive în apropiere de localitatea Sosnovîi Bor din regiunea Leningrad. Datele de pe site-ul achizițiilor publice și recenziile lasate de clienții corporativi arată că Ekomet-S a colaborat cel puțin de două ori cu compania Atomflot, din care face parte nava Serebrianka (despre asta – mai jos) și care a fost observată la locul accidentului din Nionoks. Un act judiciar din surse deschise indică faptul că întreprinderea din Sankt-Petersburg a lucrat și pentru Ministerul Apărării, exportând substanțe radioactive din laboratorul radiobiologic militar de pe Lacul Ladoga în 2012.
Ekomet-S nu este singurul producător de containere albastre pentru transportarea materialelor radioactive. Unul dintre concurenții săi este Spețtehkomplekt, un participant permanent la licitațiile organizate de compania Rosatom, care produce containere similare sub marca PU-2STK-SK. Aceste „vagoane”au un nivel asemănător de protecție precum UTKN-24000 și permit transportarea nu a 24 de tone, ci a 30 de tone.
Albastrul este culoarea corporativă a companiei de stat Rosatom, precum și culoarea acceptată în Rusia pentru containerele cu deșeuri radioactive medicale (deșeuri de clasă D). Containerele albastre pot fi văzute și în fotografiile de la baza Atomflot de lângă Murmansk (apropo, anume aici deșeurile radioactive și combustibilul nuclear sunt transferate de pe cale feroviară pe cea maritimă și invers), precum și într-una dintre imaginile făcute la centrala nucleară flotantă Akademik Lomonosov, dar și la bordul navei specializate Serebrianka, construită ca o navă-tanc pentru transportarea deșeurilor nucleare lichide, apoi modernizată pentru a transporta containere cu deșeuri radioactive.
Ținând cont de faptul că aceste containere albastre au în mod cert legătură cu testările de rachete Burevestnik, se poate presupune că respectivele vagoane special echipate pentru transportul materialelor radioactive sunt utilizate pentru livrarea și depozitarea componentelor nucleare ale rachetelor de croazieră. Nu este exclus însă faptul că ele să fie utilizate și în alte scopuri (de exemplu, pentru compresoare în scopul reîncărcării baloanelor subacvatice pentru scafandri sau a generatoarelor diesel), iar deșeurile nucleare să fie imediat transferate pe nava Serebrianka în alte containere speciale.
Pontoanele
Pe lângă containerul albastru din fotografia de la Nionoks pot fi bine văzute și pontoanele. La fel precum containerele, acestea par la prima vedere să fie ceva standard. În realitate însă, este vorba despre pontoane unice care au legătură directă cu activitatea VNIIEF - Centrul Nuclear de la Sarov, angajații căruia au murit în urma exploziei de la 8 august.
Câțiva cercetători independenți au reușit să identifice pontoanele la data de 27 august și au publicat rezultatele pe Tweeter. Utilizatorul Ernest Slepțov (@NewtonTheory) a postat o fotografie făcută pe 2 martie 2017 la șantierul naval Kostroma: putem vedea două pontoane foarte asemănătoare cu pontoanele din fotografiile făcute în Golful Dvin din Marea Albă.
La acest tweet a răspuns un alt utilizator specializat în problematica militară. Blogger-ul Evgheni Maksimov (@PararamTadam) a postat o imagine din satelit cu două pontoane care staționau pe șantierul naval al întreprinderii Sevmash (Maksimov a declarat pentru Radio Svoboda că imaginea realizată de compania Terraserver este datată cu 21 iulie 2019) și câteva schițe ale platformelor plutitoare care pot fi găsite pe Internet. Maksimov a menționat că unul dintre pontoane este echipat cu pasarele pentru primirea mărfurilor de pe țărm.
În fine, utilizatorul Twitter @ain92ru a constatat că șase astfel de pontoane din cadrul proiectului 114 (două cu pasarele) au fost construite în perioada 2016-2017 la șantierul naval Kostroma pentru transportorul Sevmorput, însă în august 2018 două dintre ele au fost modificate la baza Atomflot pentru VNIIEF - Centrul Nuclear din Sarov, care, presupunem noi, s-a ocupat de crearea lansatorului de rachete Burevestnik. Acest lucru a fost menționat în știrile de pe site-ul șantierului naval (original, copiesalvată).
Informații despre construcția pontoanelor la șantierul naval Kostroma (pentru compania Mehanika-R la solicitarea Atomflot și pentru utilizarea pe nava Sevmorput) pot fi găsite și în alte surse. Al doilea lot din trei platforme a fost livrat în iunie 2017. Dimensiunile pontoanelor din cadrul proiectului 114 sunt aproximativ 9,5x20 metri, fiind încă o dovadă a faptului că anume acestea apar în imaginile de la Nionoks. Lungimea containerului standard depășește puțin șase metri, astfel că lungimea totală a părții scurte a pontonului poate fi estimată la aproximativ 10 metri. Judecând după imaginile din satelit, latura lungă a pontoanelor de la Nionoks este de aproape de două ori mai mare, adică în jur de 20 de metri, ceea ce corespunde parametrilor proiectului 114.
Cel mai probabil, nava de containere Sevmorput are sarcina de a livra încărcături către bazele situate de-a lungul Rutei Mării de Nord, iar pontoanele transportă containere către coastele slab echipate sau puțin adânci, cum ar fi cea de la Nionoks. Se poate presupune că sarcina pontoanelor modernizate pentru VNIIEF (Centrul Nuclear Sarov) este analogică, doar că trebuie să livreze containere cu materiale care au legătură cu activitățile Centrului de la Sarov.
„Serebrianka” și „Zviozdocika”
După accidentul de la Nionoks, mai mulți experți au atras imediat atenția asupra faptului că în zona în care s-a produs incidentul pe 8 august se afla Serebrianka, sus-menționata navă a Rosatom, pentru colectarea deșeurilor radioactive. Drept dovadă pot servi atât imaginile din satelit, cât și datele sistemului de identificare automată a navei Serebrianka (transmițător AIS), publicate de MarineTraffic. Serebryanka a intrat în Golful Dvin din Marea Albă la 6 august, pornind din Murmansk cu două zile mai înainte. Pe 8 august, nava s-a apropiat la o distanță de aproape patru kilometri de coastă spre poligon, iar pe 9 august a plecat spre Murmansk.
Cu toate acestea, Serebrianka nu a fost singura navă care s-a aflat în golf în timpul și după producerea accidentului. Pe 13 august, o imagine a satelitului Maxar arată clar o altă navă identificată drept navă cu scop special și de salvare de tip Zvenochka.
Nu există așa tip de navă și pare să fie vorba despre niște scăpări de litere. Imaginea din satelit arată o remorcă de salvare din clasa Zviozdocika (proiectul 20180). Acum, în Rusia, există o singură navă de acest fel (cu excepția navei moderne Academician Aleksandrov, care deocamdată este în etapa de testare). A fost numită Zviozdocika și poartă numărul 600. Nava a fost ușor identificată de Maxar grație faptului că este dotată cu două macarale galbene și cu pistă pentru aterizarea elicopterelor.
Una dintre sarcinile principale ale navei Zviozdocika este să recupereze de pe fundul mării echipamentele scufundate. Pe lângă macarale puternice, nava este echipată cu două vehicule subacvatice. Unul dintre acestea, vehiculul subacvatic Quantum, a fost examinat cu atenție de președintele de atunci al Rusiei, Dmitri Medvedev. în timpul ceremoniei de lansare la apă a navei Zviozdocika în 2010.
O variantă de răspuns la întrebarea de ce Zviozdocika a participat la testele efectuate pe poligonul Nionoks poate fi găsită pe site-ului sanatatur.ru, un forum al pescarilor din orașul Arkhangelsk și regiunea Arkhangelsk.
„Au recuperat racheta pierdută anul trecut, iar din motive necunoscute deocamdată aceasta a explodat deja pe o barjă”, scrie la 9 august unul dintre cei mai vechi utilizatori ai forumului pe nume Sijatnik, fără să menționeze cine i-a oferit aceste informații. Potrivit acestei persoane, care nu a răspuns la întrebările adresarte de Radio Svoboda, „în timpul exploziei, nava care staționa în apropiere de Zvezda sau Zviozdocika a fost accidendată”.
Pe același forum, după cum a descoperit utilizatorul Twitter @ aart3416, există o persoană care a fost martor ocular al exploziei, iar cele descrise confirmă ipoteza că explozia s-a produs sub apă: „Am fost azi la Pertominsk! La ora 9.00, trecând pe lângă Nionoks, am văzut câteva nave. Lângă una dintre ele a avut loc o explozie puternică, un jet de apă s-a ridicat probabil la o sută de metri înălțime. Mă aflăm la vreo patru km distanță de epicentru".
Explozia a fost într-atât de puternică încât a fost înregistrată de mai multe stații seismologice din afara Rusiei, în special de Rețeaua Națională Seismică a Finlandei și Rețeaua Organizației Tratatului de Interzicere a Testelor Nucleare.
Utilizatorul Twitter @ain92ru a calculat cu ajutorul unei formule speciale puterea exploziei și a ajuns la concluzia că aceasta a fost egală cu puterea de detonare a aproximativ 100 kilograme de trotil. Pe același forum al pescarilor, putem găsi și alte informații ale martorilor oculari, de exemplu, din data de 10 august: „Prietenii au mers joi după-amiază la Iagr, lângă Iarenga. Au revenit seara. Scriu ceea ce am auzit de la ei. Mergeau tot înainte fără să știe ceva despre explozie. La o distanță de 5-7 km de coastă au văzut nave și elicoptere. Nimeni nu i-a oprit! Seara, la întoarcere, imaginile erau aceleași: nave militare, niște bariere de securitate apărute pe ape în zona exploziei pentru prevenirea răspândirii substanțelor dăunătoare! Nimeni nu i-a oprit nici la întoarcere. Mi-au spus că, dacă ar fi știut, nici nu ar fi mers într-acolo. Am meditat și am decis cu camarazii să nu ne băgăm acolo mâine!!! Adevărul nimeni nu-l cunoaște, prin urmare, decide fiecare!”
Versiunea potrivit căreia explozia s-a produs în timpul recuperării unei rachete înecate anterior este confirmată și de alte circumstanțe. Serebrianka, vasul de colectare a deșeurilor nucleare a Atomflotului, a intrat mai înainte cel puțin odată în Golful Dvinsk și s-a apropiat de poligonul de la Nionoks. Datele MarineTraffic arată că acest lucru avut la 25 octombrie 2018, la puțin timp după ce la Nionoks a fost amenajată o platformă asemănătoare cu cea de la Kapustin Yar. Serebrianka s-a aflat acolo timp de cinci zile, iar la un moment dat s-a deplasat la nord de Nionoks, spre Patrakeevka, după care a plecat spre Severodvinsk, fiind observată la 30 octombrie la unul din șantierele navale ale Sevmash. Cu cinci zile înainte de sosirea la Nionoks a navei Serebrianka, pe poligon au fost efectuate teste sau trageri, fapt confirmat de datele NOTAM (avize publicate cu regularitate pentru echipajele de zbor despre închiderea unei sau altei părți a spațiului aerian).Unul dintre avizele NOTAM din luna octombrie anunță că spațiul aerian a fost închis de-a lungul coastei din Golful Dvin, în zona poligonului marin, în perioada 15-20 octombrie.
Interesant este faptul că în ziua exploziei (8 august), nu au fost emise avertizări cu privire la închiderea spațiului aerian sau maritim în zona poligonului Nionoks. Lipsa unui aviz NOTAM pentru această zi poate fi o altă confirmare a faptului că testele legate de lansarea rachetei nu au fost efectuate în acea zi sau că militarii urmau să efectueze strict secret operațiunea de teamă că în cazul emiterii unor avertismente se va afla în străinătate despre această operațiune.
Nu putem afirma cu certitudine că apariția navei Serebrianka în golf în octombrie 2018, la cinci zile de la încheierea testelor, are legătură cu testarea rachetei Burevestnik și/sau de tentativele nereușite de recuperare de pe fundul Mării Albe a rachetei eșuate. După cum a declarat Evgheni Maksimov într-un comentariu pentru Radio Svoboda, nu este vorba neapărat despre „pierderea” rachetei: „Pe poligon ar fi putut testa lansatorul de arme nucleare, după finalizarea modificărilor făcute ca urmare a testelor de la Novaia Zemlia, iar racheta ar fi fost lăsată ceva timp în ape pentru a reduce radioactivitatea ei", spune Maksimov. Din păcate, din cauza vremii nefavorabile, imaginile făcute din satelit în acea perioadă sunt de calitate inferioară și nu putem vedea alte nave – Zviozdocika sau alte pontoane -, precum în imaginile din august 2019.
Potrivit unor surse ale canalului american de televiziune SNBC, în perioada noiembrie 2017-ianuarie 2018, Rusia a efectuat patru lansări de rachete Burevestnik și doar una s-a încheiat cu un „succes relativ”: racheta a parcurs o distanță de aproximativ 35 de kilometri în două minute.
Concluzii și versiuni
Datele colectate până acum nu sunt suficiente pentru a putea interpreta fără echivoc evenimentele petrecute pe poligonul din Nionoks la 8 august 2019. Cu toate acestea, există o versiune care explică cel mai mult cele întâmplate. La sfârșitul lunii octombrie 2018, pe poligonul de la Nionoks a avut loc o tentativă nereușită de testare a unei rachete de croazieră Burevestnik. Dovadă sunt următoarele fapte: poligonul de la Nionoks a fost echipat exact ca cel de la Novaia Zemlia, cel puțin pe 25 octombrie 2018 (există imagini din satelit). Timp de câteva zile, la sfârșitul lunii octombrie, spațiul aerian deasupra poligonului Nionoks a fost închis pentru zboruri. În aceleași zile, nava Serebrianka s-a aflat în Golful Dvin și ar fi putut livra o instalație de rachete nucleare de la Sarov prin Murmansk. Testul nu a eșuat, iar racheta, împreună cu reactorul și lansatorul, au căzut în golf.
La începutul lunii august 2019 a avut loc o tentativă de recuperare a rachetei părbușite în golf, pentru a fi demontată și utilizată. Pentru asta în ape au intrat nava Serebrianka” (gata să preia instalația nucleară a rachetei), nava Zviozdocika (capabilă să efectueze căutări și să încarce containerele la bordul navei Serebrianka), precum și două pontoane speciale cu containere pentru transportarea părții nucleare a rachetei.
Racheta urma să fie ridicată pe unul dintre pontoane, să fie demontată și amplasată în containere speciale. Însă în timpul operațiunii de recuperare a rachetei s-a produs o explozie (explozia subacvatică este confirmată de declarația Rosatomului și mărturiile pescarului). Explozia a distrus reactorul, iar jetul de apă a aruncat în atmosferă o anumită cantitate de radionuclizi tipici unei instalații a reactorului. Explozia a afectat mai multe persoane de pe ponton: specialiști VNIIEF pentru demontarea reactorului și depozitarea lui în containere, precum și mai mulți militari. A avut de suferit și un scafandru militar, probabil se află încă sub ape. Unul dintre pontoane a fost accidentat semnificativ și s-a scufundat pe jumătate, iar cel de-al doilea ponton a avut de suferit mai puțin, dar a fost contaminat cu substanțe radioactive.
A doua zi, Serebrianka a plecat spre Murmansk. Reactorul Burevestnik a fost distrus și nu mai era nevoie să fie transportat. Zviozdocika a staționat în zonă până pe 12 august, probabil că a funcționat ca un vas de salvare (conform altor surse, ar fi fost accidentată). Pontoanele – cel deteriorat și al doilea cu două containere goale la bord, ambele poluate radioactiv - au fost aruncate direct în mare, fie remorcate mai aproape de coastă. De fapt, au devenit resturi radioactive inutile fără niciun echipament valoros.
Cantitatea totală de material radioactiv eliminat în aer a fost mică. Pescarii, care discutau despre explozie pe forumul de pe site-ul sanatatur.ru, au trimis captura de pește din data de 8 august pentru analize spectrale la laboratorul Sevmash (mulți dintre ei, după cum rezultă din datele profilurilor lor de pe rețelele de socializare, sunt angajați ai acestei întreprinderi n.r.). Analizele de laborator nu au arătat vreo abatere de la norme.
Cel puțin șapte oameni au murit în timpul accidentului. Se pare că explozia produsă în apropiere de Severodvinsk nu a dus la o mare emisie de radiații, iar astăzi consecințele sale nu amenință sănătatea nimănui. Cu toate acestea, accidentul a arătat că testarea noilor sisteme de arme nucleare rusești duce cu ușurință la incidente radiologice, amploarea cărora este mult mai mare decât cea a exploziei din 8 august. Nu se știe dacă racheta de croazieră Burevestnik (sau alte sisteme anunțate de către Vladimir Putin) va putea vreodată să funcționeze în mod fiabil și eficient, dar răpește tot mai multe vieți.
