Născut în anul 1909 în Olanda, van der Lubbe a fost arestat şi condamnat la moarte în ianuarie 1934, fiind acuzat de incendierea Reichstagului din Berlin, pe data de 27 februarie 1933.
Toxicologi ai Institutului de Medicină Legală din Leipzig urmează să stabilească dacă van der Lubbe a fost drogat în timpul procesului, cu scopul de a declara ce i-au sugerat anchetatorii. (Relatări despre exhumarea lui van der Lubbe au apărut în ultimele zile în mai multe publicaţii germane, în Die Zeit, Der Spiegel, în Leipziger Volkszeitung sau Die Tageszeitung şi au fost difuzate inclusiv de televiziunea publică ZDF.)
Incendierea Reichstagului, în urmă cu 90 de ani, a oferit naziştilor justificări pentru a declanşa o amplă campanie împotriva opozanţilor. Informaţii legate de fapta lui van der Lubbe, pregătite de propaganda nazistă, au fost preluate fără verificări de o parte a presei internaţionale, inclusiv de cea în limba română şi germană din România. Astfel, ziarul cu simpatii pronaziste, Banater Deutsche Zeitung (din 1. 3. 1933), din Timişoara, a publicat pe prima pagină o lungă relatare sub titlul „Reichstagul a fost incendiat de comunişti”. În acelaşi articol se precizează că van der Lubbe şi-a recunoscut fapta. Ziarul a mai preluat şi alte informaţii, pregătite la Berlin, afirmând că acţiunea urma să fie semnalul pentru declanşarea unei război civil, pus la cale de comunişti. Totodată publicaţia anunţă că ministrul prusac de interne, Hermann Göring, a ordonat „arestarea a 80 de comunişti”, consideraţi drept inspiratori, instigatori şi complici ai incendiatorului.
Publicaţii care puneau la îndoială informaţiile provenite din laboratoarele de propagandă ale celui de-al III-lea Reich, riscau să fie penalizate, ca de exemplu ziarul Lumea. Pentru îndrăzneala de a prezenta altfel evenimentele din Germania, autorităţile militare din Iaşi au confiscut ziarul şi l-au suspendat timp de cinci zile (precum relata Banater Deutsche Zeitung, din 3 martie 1933).
Lichidarea ultimelor rămăşiţe ale democraţiei prin teroare de stat
Pentru autorităţile naziste, inciendierea a fost un prilej de a trece sistematic la lichidarea opoziţiei şi a ultimelor rămăşiţe ale sistemului democratic, cunoscut sub denumirea Republica de la Weimar (pentru că, după Primul Război Mondial, la Weimar s-au pus bazele constituţionale ale unui stat republican democratic). În toată Germania au fost arestaţi social-democraţi, sindicalişti şi comunişti. Mulţi opozanţi s-au hotărât să ia calea pribegiei. Între aceştia se afla şi cunoscutul scriitor Bertolt Brecht care o zi după incendierea Reichstagului a plecat din Germania, pe 28 februarie, împreună cu soţia sa, Helene Weigel, o actriţă de origine evreiască. În timpul pribegiei Brecht a stat temporar în Cehoslovacia, în Austria, Elveţia, Danemarca, Franţa, Suedia, Finlanda, Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii. Perioada exilului se va încheia abia după 14 ani.
Un alt exilat celebru a fost social-democratul Willy Brand. Viitorul cancelar al Republicii Federale a plecat în martie 1933 în Norvegia, apoi în Suedia.
Teze istorice legate de incendiere
Între istorici evenimentele de acum 90 de ani au rămas o temă controversată. Teza că van der Lubbe ar fi reuşit de unul singur să dea foc Reichstagului este contestată. Se spune că un grup de nazişti ar fi dat foc parlamentului, folosindu-se de van der Lubbe, abandonat în clădire după ce adevăraţii făptaşi ar fi fugit printr-un tunel.
Analiza toxicologică urmează acum să stabilească dacă depoziţiile şi comportamentul anarhistului olandez în timpul procesului au fost influenţate de administrarea unor droguri. Asta cu scopul ca el să se comporte în conformitate cu scenariul pus la punct de poliţia secretă şi de justiţie, justificând aplicarea pedepsei capitale.
Potrivit televiziunii ZDF, o exhumare secretă a lui van der Lubbe ar mai fi avut loc în perioada comunismului. Date despre această exhumarea, supravegheată de securitatea est-germană, nu există. Se mai ştie, că astfel de exhumări strict secrete au avut loc şi la Weimer, unde au fost deschise mormintele scriitorilor Goethe şi Schiller.
Reabilitarea postumă
Cazul Marinus van der Lubbe a preocupat şi justiţia postbelică din Germania. Achitarea postumă, însă, a fost pronunţată abia în 2007. Asta după ce a intrat în vigoare legea privind anularea sentinţelor naţional-socialiste abuzive (vezi aici textul legii: Gesetz zur Aufhebung nationalsozialistischer Unrechtsurteile in der Strafrechtspflege.)
