Afirmațiile controversate din text (de exemplu că Antonescu ar fi fost „presat” să facă crimele de război pentru care a fost executat în cele din urmă) au stârnit anumite polemici cu substrat politic la Chișinău - fiind folosite de opozanți pro-ruși ca argumente împotriva orientării geopolitice, inclusiv spre România, a guvernării PAS.
Obiecțiile față de manual sunt însă împărtășite și de cei mai îndreptățiți să o facă - anume evreii din Moldova, care au organizat o conferință de presă pe 18 februarie, descriindu-ne în marginea ei câteva din preocupările comunității lor.
„În contradicție cu legile țării”
La o conferință de presă, organizată pe 18 februarie, reprezentanții Comunității Evreiești au spus că manualul de istorie de clasa a XII-a prezintă distorsionat rolul regimului lui Ion Antonescu în Holocaust și omite detalii despre tragedia poporului evreu în cel de-al Doilea Război Mondial, echivalând-o în mod greșit cu alte tragedii istorice.
„Manualul nu doar că distorsionează datele istorice, dar vine în contradicție cu legislația țării”, a declarat președintele Comunității Evreiești din Moldova, Alexander Bilinkis, făcând referire la normativele care interzic negarea sau minimizarea Holocaustului.
Comunitatea cere Ministerului Educației și Cercetării retragerea manualului și revizuirea conținutului său pentru a fi prezentat elevilor într-un format potrivit.
Ministrul Educației, Dan Perciun, a venit în aceeași zi cu un mesaj în care afirmă că crimele regimului Antonescu sunt de nejustificat, dar și că acest lucru ar fi reflectat „fără echivoc” în manualul de istorie pentru clasa a XII-a. Totuși, Perciun a declarat că va solicita expertiza Memorialului Victimelor Holocaustului Yad Vashem, concluziile căreia vor fi integrate în deciziile ulterioare.
Problema Goga, nerezolvată
Nu este prima dată când evreii din Moldova sau din străinătate se adresează autorităților de la Chișinău pe tema Holocaustului și felului în care este reflectat. În 2023, autorităților moldovene li s-a cerut revizuirea a două monumente din Chișinău, considerate antisemite: bustul de pe Aleea Clasicilor al lui Octavian Goga, scriitor și politician interbelic român cu vederi și politici antisemite; și un monument închinat soldaților români.
Aliona Grossu, directoarea Comunității Evreiești din Republica Moldova, spune că autoritățile încă nu au venit cu un răspuns. Ea a precizat că s-a cerut - tot fără succes - și schimbarea denumirii străzii din Chișinău care poartă numele lui Octavian Goga.
„Strada Goga se intersectează cu strada numită în cinstea lui Leib Iehuda Țirelson, rabinul care a făcut parte din Parlamentul României, de unde a plecat anume în urma discursurilor lui Goga. Este batjocoritor față de memoria lui Țirelson”, spune directoarea.
Cu mai mult de 10 ani în urmă, comunitatea evreiască a inițiat și restaurarea fostei sinagogi situate pe strada cu numele rabinului și aflată într-o stare avansată de deteriorare. Din lipsă de resurse financiare, procesul de restaurare a fost pus, deocamdată, pe pauză, spune Grossu.
Întrebată de Europa Liberă dacă o bucură deschiderea recentă în Moldova a unei ambasade a Israelului, Grossu a răspuns afirmativ, adăugând că reprezentanța ar putea ajuta Comunitatea să-și facă cunoscut mesajul social, de incluziune, dar și în proiecte de conservare a patrimoniului mai scumpe - ca acela deocamdată pus pe pauză, al sinagogii „Țirelson”.
„O ușoară revigorare” în acceptarea minorităților etnice
Datele preliminare ale recensământului din 2024 nu arată numărul exact al evreilor din R. Moldova, dar se crede că aceștia constituie mai puțin de 0,5% din populația țării, fiind incluși în categoria „alte etnii”. Potrivit directoarei Comunității Evreiești din Republica Moldova, Aliona Grossu, pe ambele maluri ale Nistrului ar trăi în prezent circa 15.000 de evrei. Cei mai mulți locuiesc în orașe ca Chișinău, Bălți, Orhei, Tiraspol, Soroca.
Un sondaj din 2024 al Consiliului pentru Egalitate privind atitudinile moldovenilor față de minorități, arată o creștere a gradului de acceptare a minorităților etnice, inclusiv a evreilor. Grossu spune că inclusiv prin activitățile pe care le face comunitatea, destinate combaterii stereotipurilor, este optimistă în privința atitudinilor față de evrei. „Vrem să credem că există o schimbare [în bine] la nivel de percepție, inclusiv comparativ cu ce se întâmplă în lume”.
Multe studii și sondaje arată că antisemitismul este în creștere în Europa, unde locuiesc circa 780.000 de evrei. Un studiu desfășurat în 13 țări europene încă înaintea războiului din Gaza arată că 96% dintre evreii respondenți au avut o experiență negativă cu antisemitismul în societățile în care trăiesc. De atunci, autoritățile din multe țări cu mari comunități evreiești, ca Marea Britanie, Germania sau Franța, au semnalat înmulțirea unor asemenea incidente.
Ce ne-a apucat (din nou) cu Antonescu?
În ultimii ani, R. Moldova a luat măsuri numeroase, recunoscute pe plan internațional, de a combate antisemitismul și de a păstra vie amintirea Holocaustului, așa cum guvernarea a reiterat de curând, prin vocea președintei Maia Sandu, cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a eliberării lagărului nazist de la Auschwitz, unde au pierit cam un milion de evrei.
În 2018, Ministerul Educației a elaborat cursul opțional „Holocaust: Istorie și lecții de viață” pentru clasele 9-12. În prezent, disciplina se predă doar la alegere, spre deosebire de unele țări unde studierea Holocaustului este obligatorie în școli, de pildă Marea Britanie, dar la fel ca în jumătate din statele SUA.
De ce reapar, totuși, tentative de a „reevalua” în mod pozitiv crimele de război comise în Al Doilea Război Mondial?
„În R. Moldova, elitele intelectuale se uită la ce se întâmplă în România”, e de părere Diana Dumitru, profesor „Ion Rațiu” în Studii Române la Universitatea Georgetown din SUA. Peste Prut, crede ea, se observă din nou în ultima vreme o sporire a simpatiei pentru personalitățile istorice naționaliste. „De multe ori, istoricii moldoveni se uită și emulează ce se întâmplă acolo”.
Spre deosebire de România, care totuși a trebuit să-și facă temele în predarea istoriei și comemorarea Holocaustului, în Moldova asta nu s-a întâmplat, mai spune Dumitru. „Istoricii noștri [moldoveni] au rămas ușor în anii 1990, spre 2000, și nu au simțit nevoia să absoarbă lecția asta”, adaugă istorica.
„Povestea asta cu justificarea [de către unii istorici] a anumitor figuri istorice problematice din perioada interbelică e una mult mai veche, începută de la Independență”, observă istorica. „Inițial, a venit ca o contrareacție la problemele și discriminările simțite de moldoveni în URSS. Această poziție a unor istorici din R. Moldova, orientată spre naționalism, e una compensatorie, de a idealiza perioada interbelică”.
Pe lângă aspectul compensator, Diana Dumitru remarcă și „rolul de îndoctrinare” pe care și l-au asumat unii istorici moldoveni. „Ei cred că fac un bine națiunii prin «dezindoctrinarea» noastră, în favoarea ideologiei naționaliste, după ce am fost «îndoctrinați» de Uniunea Sovietică. Numai că acum ei vor îndoctrina «corect», pentru că acum au valorile corecte.”
Dumitru mai menționează și un anume oportunism geopolitic printre colegii ei moldoveni: istoricii știu că Antonescu e problematic, dar logica după care se ghidează ei e că trebuie să ne apropiem de România și să avem o identitate care gravitează spre țara vecină. „Și se ascunde sub covor tot ce se crede rău - că Antonescu și că România interbelică au făcut crime, în ideea că asta va dăuna acestei misiuni”, conchide Dumitru.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
