Până la 19 drone au pătruns în spațiul aerian polonez – și implicit NATO - pe 10 septembrie, iar patru dintre ele au fost doborâte.
Oficiali europeni au spus Europei Libere sub protecția anonimatului că prioritară a fost doborârea dronelor care păreau să țintească obiective importante de infrastructură.
Având în vedere pagubele limitate și absența victimelor, strategia pare justificată. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că reacția alianței a fost „un succes” și a arătat că „suntem capabili să apărăm fiecare centimetru de teritoriu NATO, inclusiv spațiul său aerian”.
Faptul că au fost folosite sisteme scumpe, precum AWACS și avioane F-35, dar nu soluții mult mai ieftine, cum ar fi sistemul anti-dronă Sky CTRL, pe care Polonia îl folosește deja, poate fi explicat: aviația intervine automat atunci când un obiect pătrunde în spațiul aerian la o altitudine mai mare de 3 kilometri – prag folosit în multe țări.
Totuși, incidentul ridică întrebări incomode, mai ales dacă Kremlinul va continua să testeze astfel țările NATO. Răspunsul pare să fi fost nesustenabil financiar și ineficient militar. De asemenea, expune lipsa de pregătire a alianței pentru o nouă eră a războiului, în care dronele sunt folosite pe scară largă.
Rachete de milioane contra roiurilor de drone ieftine
„Rachetele aer-aer sunt o soluție extrem de costisitoare pentru a doborî drone rusești ieftine. Iar dacă sunt lansate 800 de drone deodată – cum se întâmplă în Ucraina – Europa își epuizează arsenalul în doar câteva săptămâni”, a mai declarat Europei Libere un oficial european.
Consiliul Nord-Atlantic al NATO, reunit a doua zi după incident, a cerut o revizuire a capacităților de descurajare pe flancul estic, sugerând că există vulnerabilități serioase.
Doar în acest an au existat incidente cu presupuse drone rusești în Bulgaria, Letonia, Lituania și România. În august, o dronă a trecut nedetectată și a explodat pe teritoriul Poloniei, potrivit armatei de la Varșovia.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat în recentul său discurs anual privind starea Uniunii Europene că blocul comunitar trebuie să își consolideze apărarea împotriva dronelor, anunțând un împrumut de 6 miliarde de euro pentru o „alianță a dronelor” cu Ucraina.
Mai mult, a propus un program numit „Eastern Flank Watch”, menit să ofere „supraveghere spațială în timp real” pentru monitorizarea tuturor mișcărilor aeriene de la Baltică la Marea Neagră.
Von der Leyen s-a angajat și să construiască un „zid de drone”, o idee pe care Comisia o respinsese anterior, când Estonia, Letonia și Lituania solicitaseră finanțare europeană pentru un proiect similar.
Deocamdată, lipsesc informații detaliate despre buget, aria geografică exactă și calendarul implementării. Comisia urmează să prezinte în octombrie o foaie de parcurs cu noi proiecte comune de apărare.
Cert este însă că „zidul de drone”, „Eastern Flank Watch” și producția de drone fac parte din aceeași strategie – conturată cu sau fără bani europeni.
Apărarea aeriană de la Marea Baltică la Marea Neagră
Două proiecte similare sunt deja în desfășurare curs: „Linia de Apărare Baltică”, inițiată de Estonia, Letonia și Lituania, și „Scutul de Est” al Poloniei.
Ambele au fost anunțate anul trecut, dar va dura până la un deceniu pentru a fi finalizate și vizează fortificarea granițelor cu Belarus și Rusia, inclusiv exclava Kaliningrad. Au fost alocate deja miliarde de euro, iar investițiile vizează obstacole clasice – buncăre, garduri, șanțuri și bariere – dar și tehnologii moderne.
Planul „zidului de drone” care trebuie să includă proiectele în curs prevede să fie folosite imagini din satelit, informații de semnal și monitorizare acustică pentru supraveghere. Stații și turnuri de observație trebuie să proceseze datele și să le conecteze cu sisteme de armament, în special drone concepute pentru a neutraliza alte drone.
Conceput inițial de industria de apărare estoniană, proiectul s-a extins rapid la nivel NATO, cu interes din partea Germaniei, Norvegiei, Finlandei și Poloniei.
Dacă UE îl va sprijini financiar, este posibil ca zidul să se extindă și spre sud, chiar dacă Ucraina, un lider recunoscut în domeniul dronelor, acoperă deja, prin arsenalul său, țări ale NATO și UE precum Ungaria, Slovacia, Bulgaria și România.
Cum va arăta „zidul de drone” și cât de repede poate fi creat
Modelele cele mai complexe includ cinci niveluri: senzori acustici, camere mobile, radare, bruiaje și drone interceptoare.
Se estimează că instalarea ar putea dura doi-trei ani, având în vedere că zeci de mii de senzori trebuie amplasați de-a lungul frontierelor. Principala provocare nu va fi tehnologia, ci integrarea și partajarea datelor între toate sistemele.
În mod ideal, NATO ar trebui să coordoneze proiectul. Dar rămâne întrebarea dacă și cum va funcționa în practică.
Deși majoritatea tehnologiilor sunt gata și pot fi scalate rapid, problema reală este producția de drone. Aici intră în joc Ucraina și posibila „alianță a dronelor”.
Ucraina produce în prezent circa 4 milioane de drone pe an și speră să își dubleze capacitatea. Evident, cele mai multe sunt folosite pe front.
Ceea ce își dorește Europa de la Kiev este know-how-ul.
Un oficial european a declarat pentru RFE/RL că ideea este de a folosi modelele și soluțiile testate pe câmpul de luptă ucrainean și de a le scala în interiorul UE, cu sprijinul unor giganți industriali europeni – inclusiv din sectorul auto – care ar putea pune la dispoziție capacități de producție.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
