A îmbătrâni este un privilegiu, dar și un sacrificiu, spunea scriitorul Vladimir Beșleagă. Există multe motive pentru care unii oameni trăiesc o viață lungă și frumoasă, iar alții nu. Cum să îmbătrânești frumos în Republica Moldova? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

* * *

Într-un Top al fericirii, făcut de Organizația Națiunilor Unite, Republica Moldova a urcat în ultimii doi ani de pe locul 71 pe locul 65. Cea mai fericită țară ar fi Finlanda, iar pe ultimul loc, 149, ar fi Afganistanul. Indicele fericirii din diferite state este calculat pe baza mai multor indicatori economici – speranța de viață, rata șomajului, sprijinul social, corupția, inflația, PIB-ul și migrația, care atestă cât de confortabil se simt oamenii în țara lor. Nimic nu te face mai bătrân decât sărăcia, trăim într-un stat care se grăbește să îmbătrânească, pentru că dincolo de granițele oficiale ale țării, în așa-zisa „străinătate” mai trăiește o mică Moldovă – sunt opinii pe care le-am cules în municipiul Ungheni, localitate de la hotarul moldo-român, acolo unde i-am întrebat pe oamenii întâlniți la întâmplare: cum să îmbătrânești frumos în Republica Moldova?

– „De ce ziceți de îmbătrânire frumos, dacă psihicul nostru de-amu îi distrus și cu pandemia asta, și cu toate prețurile acestea, cum să?... Iaca, eu am apartamentul, ce să fac, la mine apartamentu-i mare că dacă 3 copii, amu copiii îs mari, îs împrăștiați, dar de-amu cu apartamentul eu ce să fac? Și eu trebuie să plătesc pentru căldură o grămadă. De unde, din pensia mea o să plătesc pentru căldură? Trebuie să stau și să îngheț de frig, iaca, am zis că am să-mi opresc numai o cămeruță sau eu știu cum acolo, dar dacă opresc o cameră, nu fac nimic cu asta, fiindcă dacă camerele celelalte nu se încălzesc, apoi tot apartamentul se răcește și camera ceea tot se răcește, și tot fac mai rău.”

Europa Liberă: Și ce faceți, veniți aici, la piață?

– „D-apoi ce să facem? Iaca, ne mai rămân de la copii, de la nepoți hăinuțe, ei cresc, hainele rămân, venim de nevoie, dar ce-o să facem? Suntem la pensie, la lucru cine ne mai primește, unde la lucru? Aiști tineri n-au de lucru, pleacă toți. Ai mei copii îs plecați, doi îs în Rusia și fata a fost plecată, dar s-a oprit aici până când pe loc, fata acum are copil mititel.”

Europa Liberă: Și cât câștigați, dacă veniți aici la piață și vindeți ce aveți prin gospodărie?

– „Când și cum, când și cum, vă spun că câteodată mă duc fără nimic. Două piețe la rând eu n-am vândut nimic, când 10, când 20 de lei...”

Europa Liberă: Ia ziceți și Dvs., cum e să îmbătrânești frumos?

– „N-am cu ce trăi, uite-mă, eu îs calică! Îs calică și n-am cu ce trăi. Primesc 1.500 și ce fac? Plătesc apa, telefonul, lumina și gazul, mie un balon (butelie) de gaz, eu nu cumpăr un balon, că n-am, eu îs singură.”

Europa Liberă: Cum ați vrut să îmbătrâniți frumos în țară?

– „Da’ cum să îmbătrânesc? Am îmbătrânit cu operații, cu nevoi, cu copii crescuți, acum mă duc acasă și nepotul meu mă caută în buzunar ce am. Dar ce să-i duc? Iaca, strâng niște coajă de nuc și mă duc să fac focul. Ce să fac, îngheț în casă?”

Europa Liberă: Aveți coajă de nucă pentru ca să puneți pe foc?

– „Să fac focul, s-aprind focul măcar oleacă să ardă. Dar ce fac? Au zis c-au să dea 2 mii, au dat?”

Europa Liberă: Și cum împărțiți banii aceștia, 1.500 de lei?

– „Da’ cum îi împărțesc? Când am, când n-am... Și rabd, ce să fac? Mai mănânc un cartof și o fasole și gata, că am trei nepoți și toți cu mine șed. Cu ce să-i?... Viața-i grea. Măcar o dată nu vine nimeni să zică: „Ia, femeie, cu ce trăiești, că ești bătrână? Nu poți, ești calică, ia să văd, un ajutor”. Nimic, nimic... Dar eu cu acești bani – și șampon, și sodă (detergenți), și de mâncare, și tot-tot trebuie să fac. Ei, am ajuns viața așa, numai acei care comandă, știu a comanda.”

– „Cum este vorba românului – îți dă cu lingura, și-ți ia cu polonicul. Așa-i la noi, dacă au adăugat puțin la pensie, poftim, ne-au luat din altă parte. Nu de la mine, au luat de la alta. Și tot așa, iaca așa au știut să ne poarte ca sita la cumătra, cum se mai spune moldovenește. Asta-i situația. Bine nu vedem nimic.”

Europa Liberă: Dar atunci când ați fost tânără, cum vă gândeați că vor fi bătrânețile?

– „Când am fost tânără, să vă spun cinstit, mă gândeam ceva mai ușor, ceva mai frumos, ceva mai interesant, mai vesel, dar acum lumea merge toată gânditoare, tristă, supărată, invidioasă, răutăcioasă, nu-i ceea ce trebuie să fie, s-a schimbat cu locul - unde-i bucurie a venit tristețea, unde-i tristețe a venit sărăcia și iată așa noi trăim. Eu am lucrat la Biblioteca centrală de aici, din Ungheni, era mai vesel, mai citeam o carte, mai comunicam, foarte mult depinde de starea omului. Mai altfel era, dar acum unde te duci, intri într-un magazin – supărare, te duci la o farmacie, când vezi ce prețuri, iarăși din nou te întristezi, aici, la piață mai venim și ne mai descărcăm amarul și... acasă.”

Europa Liberă: Și cum împărțiți banii aceștia?

– „Cum împărțesc eu pensia? Foarte simplu, nici n-am multă ce împărți, așa: îmi pun deoparte pentru serviciile comunale, plus pentru igienă, mâncare – puțin, mai cedăm din gusturi și mai mâncăm ceva mai simplu...”

Europa Liberă: Dar la ce ați renunțat din mâncăruri?

– „Din mâncăruri, cărnița aș da-o mai la o parte, cu toate că-mi place, untu-i cam cu cioboțele roșii, îi cu cioboțele roșii, untul s-a scumpit acum, lactatele îndeobște s-au scumpit de tot, dar mai varză, mai cartofică, terciuri, fel de fel de acestea, mai și cu dinții cum mâncăm noi acum. Ședem și așteptăm pensia de la până la, e foarte greu. Unde-i pensia undeva vreo 5-6 mii, de-amu acolo ai ce alege, ai ce-i împărți, dar la noi n-ai ce împărți, că, iaca, serviciile acum dacă au să vină undeva vreo 2.500 eu trebuie să dau. Îs cu soțul, el tot are 2.500, că a lucrat toată viața tractorist și 2.500 se duc pe servicii, plus la asta de-amu cartofi și ce trebuie să cumpărăm, ulei, făină și acestea toate se scumpesc nu cu 1 leu, dar cu 3-4 lei și arde buzunarul de tot, chiar nu știu cum o să reușim noi să ieșim din iarnă.”

Europa Liberă: Dar ce sfat aveți pentru generațiile tinere? Cum să se pregătească pentru a îmbătrâni frumos?

– „Gându-i numai să plece, aici n-au viitor. Nu știu de ce eu așa consider, dar n-au viitor. Nu se schimbă nimic înspre bine, nu, ei n-au locuri de muncă, în primul rând, într-al doilea rând, dacă sunt care mai sunt se țin pensionarii cu mâinile și cu picioarele chiar la un spital, chiar la o uzină, la o fabrică, care mai nici nu există și tineretul totu-i cu gândul la dus, la dus. Da, și acolo, dacă ies, îi fac gospodari pe acei de peste hotare și aiști tineri n-au unde să se ducă.”

Valentina Ursu, Europa Liberă, astăzi suntem în ospeție aici, la Ungheni, și întrebăm cetățenii: cum e să îmbătrânești frumos în Republica Moldova?

– „Avem copii peste hotare și mergem la ei, și îmbătrânim cu nepoții împreună, alături de ei. Dar în Republica Moldova un pic îi mai greu, dar nu-i nimic, ne descurcăm noi. Îi greu, prețurile cresc, salariile nu prea. Eu îs pedagog, toată viața în pedagogie și știu ce înseamnă asta, guvernarea nu prea se gândește la pedagogi să le mărească salariul, bineînțeles că este greu.”

Europa Liberă: Dar în tinerețe se gândește cetățeanul Republicii Moldova cum să îmbătrânească frumos?

– „Probabil, nu. Atunci nici nu ne gândim că va veni cândva bătrânețea, dar vreau să vă zic că ne simțim foarte bine și la vârsta pe care o avem.”

Europa Liberă: Dar, în general, știți că se zice: cine nu are bătrâni să și-i cumpere, iar alții din contra spun: bătrânețe, haine grele? Pentru Dvs. ce este mai valabil?

– „Pentru mine este mai valabil să și-i cumpere, bătrânețile, deocamdată, nu sunt haine grele, ne simțim foarte bine la vârsta pe care o avem.”

Europa Liberă: Înțelepciunea celor ajunși la vârsta a treia e folosită de stat, de societate?

– „Nu prea cred că este folosită înțelepciunea lor, ar fi fost bine s-o folosească, dar nu prea văd s-o folosească. Mă bucur că vin tinerii la guvernare, dar ar trebui să se gândească și la cei care îs mai în vârstă și la cei care îs mai triști ca noi. Eu mă simt foarte bine, am zis, dar sunt oameni care, într-adevăr, au nevoie de ajutor, pensionarii care au o pensie mizerabilă. Și la noi îs foarte mulți în Republica Moldova de aceștia care își duc bătrânețile foarte greu și nu au ajutor de nicăieri, sau i-au uitat copiii, sau nu prea au copii și nici aziluri de bătrâni nu prea avem unde să meargă acești bătrâni, cu părere de rău. De aceea, într-adevăr, au o bătrânețe foarte tristă.”

Europa Liberă: Ce ar mai trebui să facă autoritățile ca să le vină în ajutor celor necăjiți?

– „Eu sunt în Comisia de protecție a drepturilor copilului și foarte des guvernul se gândește nu la cine trebuie. Sunt o sumedenie de oameni care n-au grijă de copiii lor, copiii umblă brambura, ei primesc ajutor social de la stat și nu vor să muncească. Chiar i-am zis la o doamnă, când a venit la noi la comisie: „Doamnă, dumneata de ce nu te încadrezi în câmpul muncii?”, dar ea a zis: „Dar de ce să lucrez eu, că mi-au propus servitoare cu 1.500 de lei, dar eu iau de la stat 2 mii de lei? La ce-mi trebuie mie să muncesc?”. Adică ar trebui oamenii aceștia care sunt ajutați, să zicem, să li se găsească altceva pe lângă primărie, să facă niște voluntariat, o muncă în folosul comunității. Am înțeles că în România se face acest lucru, de ce nu s-ar folosi și la noi? Dar la noi se fac mulți trântori care trăiesc pe spatele statului și sunt oameni care-s nevoiași, dar statul nu le acordă ajutor.”

Europa Liberă: Dar dacă ar fi să faceți o comparație între felul cum se înțelege a îmbătrâni peste hotare și în Republica Moldova, găsiți diferențe sau asemănări?

– „Este cerul și pământul, fiindcă peste hotare oamenii când ies la pensie își caută de sănătate, își caută de călătorii, la noi omul când iese la pensie se gândește cum să supraviețuiască în acest stat, cu aceste prețuri, cu aceste cheltuieli enorme, fiindcă acum s-a mărit prețul la tot absolut și se descurcă foarte greu oamenii.”

Valentina Ursu, Europa Liberă, astăzi...

– „Valentina Ursu, am auzit de Dvs...”

Europa Liberă: ...am venit aici, la Ungheni, și întrebăm cetățenii: cum se îmbătrânește frumos în Republica Moldova?

– „Lucrez dereticătoare la școală, avem un salariu de 2 mii de lei, lucrăm în fiecare zi, ce lucrăm suplimentar nu ni se plătește nicio copeică, nimic. De mult în alte părți salariul îi mai mare de 2.800, dar la noi așa a și rămas. De lucru-i tare mult, dar plata-i tare mică.”

Europa Liberă: Dar eu astăzi întreb cetățenii: cum e să îmbătrânești frumos în țară?

– „Eiii, ce frumos să îmbătrânești?! Iaca la pensie să ieșim și au mărit anii de pensie, dar noi, amu nu poți, dar nu că... Iaca, împlinesc 59 de ani și trebuie să mai lucrez încă jumătate de an ca să ies, dacă nu se va schimba amuș iar mâine-poimâine ceva. Îi foarte greu la noi de trăit, îi foarte greu!”

Europa Liberă: Și cum vă explicați că atâtea greutăți apasă pe umerii cetățenilor?

– „Cum ne explicăm?... Că bani sunt, dar toți se fură. Eu știu așa: ți-ai luat ție, dar gândește-te întâi la cel care n-are ce mânca. Ei măresc salariile la parlamentari. Nu li-i rușine să spună la lume în față, măcar să tacă și lumea să nu știe? Dar adică un bătrân, vai de capul lui, n-are ce mânca, dar ei în parlament...”

Europa Liberă: Cum v-ați fi dorit Dvs., iată, să îmbătrâniți frumos?

– „În primul rând, să se gândească la aiști care-i cel mai mic salariu, mai mică pensie. În primul și-n primul rând, de la asta se ia, de jos și-apoi se ridică la cei care au salariu mai mare.”

Europa Liberă: Și ce salariu v-ar trebui Dvs. să ziceți că aveți o viață decentă?

– „Nu știu, măcar 4-5 mii să avem, iaca, ca dereticătoare, nu mai spunem mai mult.”

Europa Liberă: Cum v-ați imagina Dvs. că puteți îmbătrâni frumos în țară, în Moldova?

– „Asta trebuie să fie un vis ceva, trebuie să fie un vis. Ca să îmbătrânești frumos, trebuie să trăiești în altă țară, acolo unde sunt toate condițiile, să nu fii izgonit ca un câine de pe un drum pe altul. Te primește la un lucru, aha, vede că ai trecut de 40 de ani, gata, nu. De 50, de 40, aici la noi sunt de 40, aha, ești prea bătrână, du-te acasă. La noi e foarte greu, aș fi vrut să mă duc chiar și la un sanatoriu, chiar și la un masaj, dar nu-mi permite pensia, nu-mi permite, sărăcia-i foarte mare. La copii nu întind mâna, mă ajută, păcat să spun că nu mă ajută, dar nu, nu-mi permit să întind mâna de fiecare dată: „Dă-mi, dă-mi, dă-mi”. Nu, nu, ei au familiile lor. Nu văd niciun viitor nimic.”

Europa Liberă: Dar viitorul cine îl face?

– „Tot noi îl facem, dar depinde de conducătorii de sus, noi am avut încredere, de atâta și ne-am dus și i-am votat. Am avut mare, mare încredere! Am zis că: „Hai că Dodon nu-i, cela nu-i, hai Maia Sandu”, dar nu vedem niciun rezultat.”

Valentina Ursu, Europa Liberă...

– „Eu vă știu, vă cunosc. Eu v-am cunoscut deodată pe glas, vă aud, aseară ați vorbit de la Drochia, de la Pelinia.”

Europa Liberă: Am făcut un popas aici, la Ungheni, și întrebăm cetățenii: cum e să îmbătrânești frumos în Moldova?

– „Cu încetișorul o să se facă totul, deodată nu se face nimic. O să fie, câte oleacă, într-un an nu se face nimic, sunt probleme multe, îi greu, dar trebuie răbdare.”

Europa Liberă: Când erați la 30, 40 de ani v-ați gândit cum o să trăiți la bătrânețe?

– „Nu, nu m-am gândit, dar sănătate trebuie și o să fie totul bine, sunt probleme, dar problemele se iau de la învățământ întâi, de la educație. Și salariile las’ să le ridice la oameni, dar nu la toți totuna, sunt profesori în școală care nu fac nimic și medici tot așa. La noi, în Ungheni, este medic de boli de piele că nu știe a scrie o rețetă, îi după pensie și lucrează, trebuie să ridice după cunoștințe. Sunt mulți care se supără că n-au ridicat pensia la toți totuna, d-apoi dacă n-ai lucrat, de unde să-ți dea? Ai lucrat 10 ani, 5 ani, apoi ce, vrei să-ți dea două mii? Două mii nu pot să-ți dea.”

Europa Liberă: Ce trebuie să facă cei de la guvernare ca lumea să nu fie atât de nemulțumită?

– „Să se întoarcă cu fața mai oleacă la lume. Toată săptămâna las’ să fie în parlament să voteze, dar vinerea să se ducă prin sate, să facă control, să vadă ce face primarul, unde se duc banii, în spitale să vadă ce se face, dacă ai dat bani, dar nici cu bani nu se uită acum la tine. Și învățământul ista, dacă copilul l-ai trimis nu cam îmbrăcat, așa, nici nu se uită profesorul la dânsul. Bani vor, vor bani, bani, dar de unde să le dai bani? Sunt copii deștepți în sate, dar nu le trage nicio atenție, n-au părinții bani și de asta. Îs probleme multe, dar nu-i nimic, o să fie și bine.”

Sunt Valentina Ursu, Europa Liberă, pot să vă pun o întrebare?

– „Ce întrebare?...”

Europa Liberă: Să ne spuneți: cum se îmbătrânește frumos în Republica Moldova?

– „Ehehe, asta... Lumea nu știe de azi pe mâine ce-o să fie, dar nu...”

Europa Liberă: Dar când erați tânăr, v-ați gândit cum să îmbătrâniți frumos?

– „Atunci era altă viață, era de lucru, dar amu...”

Europa Liberă: Dar, în general, ce trebuie să facă omul ca să îmbătrânească frumos?

– „Dar ce trebuie să facă? Să aibă grijă de dânsul, să-și păstreze sănătatea. Și la medici te duci îți cer parale, una-alta. Și amu de unde să iei paralele celea să le dai? Iaca, eu am făcut operație la ochi – 3 mii de euro. Îi bine? Și iaca, trăiește... Cu ce să trăiești amu?”

Europa Liberă: De câte ori ați spus bătrânețe, haine grele?

– „Bătrânețe, haine grele? Eu, mejdu procim (printre altele), îs diabetcik, sahar (diabet zaharat) și-i grea viața, na-ți-o bună. Dar cine nu știe de asta? Toți, toți...”

Europa Liberă: În tinerețe v-ați păstrat sănătatea?

– „Ei ba? Nu mai este, lucram ca și calul, că bani trebuie. Bani n-au ajuns și nici n-au să ajungă, dar...”

Europa Liberă: Dar astăzi câți bani v-ar trebui ca să ziceți că vă ajung?

– „Măcar o mie de euro.”

Europa Liberă: Și dacă ați avea o mie de euro, ce ați face cu ei?

– „Eu?... Ehehe cât am de remont (reparații) la casă, ba una-alta, e o casă pe pământ, să ai lemne pe iarnă. Iaca, anul ista am mai tăiat niște copaci, una-alta, dar la anul de unde, dacă cu lemne nu ieși, trebuie și cărbuni?”

Europa Liberă: Și acum în parlament s-a adoptat o nouă lege privind pensiile – și bărbații, și femeile să iasă la pensie la 63 de ani.

– „Da...”

Europa Liberă: Ce părere aveți?

– „Nu, e prea departe, eu nu ajung la 63, că muncesc unde găsesc de muncă și eu, pe la România, trebuie să mă duc de acasă de la familie. Și asta ce-i treabă? Dar de ce nu avem de muncă acasă și să ne dea un salariu bun? Nu zic că o mie de euro, dar măcar 600 să ne dea.”

Europa Liberă: Și ați fi mulțumit?

– „Da! Măcar 600 să-mi dea, că eu m-aș ține aici, aș trăi lângă familie, dar așa, du-te...”

– „S-a scumpit totul...”

– „Iaca m-am despărțit de soție.”

Europa Liberă: De la bani?

– „Da, nu ajung bani, una-alta. Și soția-i plecată, și eu; ea într-o parte, eu în alta.”

Europa Liberă: Și ea unde a plecat?

– „Îi dusă și ea după parale.”

Europa Liberă: În Israel?

– „Da. Am lucrat și în Rusia 20 de ani. Și cu ce am rămas? Cu nimic.”

Europa Liberă: Și acei 20 de ani pe care i-ați muncit în Rusia sunt în carnetul de muncă?

– „Nu-s!”

Europa Liberă: Și?

– „Și-amu ce pățim? Nici la pensie nu ajungem.”

Europa Liberă: Acești 20 de ani munciți în Rusia nu sunt cotizați?

– „Nu! Așa, am muncit unde găseam de lucru. Și ne puneau să plătim, să dăm la poliție, venea poliția ne controla.”

Europa Liberă: Și acum de unde o să aveți stagiu de muncă, dacă ați lucrat la negru în Rusia?

– „Nu-l am, că și la România acum tot așa. Ce gândești?...”

Europa Liberă: Îi tot așa?

– „Tot așa, prin firmă plecăm la muncă și ce?...”

Europa Liberă: Și ce pensie așteptați, iată, când o să împliniți 63 de ani să primiți?

– „Nu știu, nu cred, nu cred să am pensie. 20 de ani în Rusia, iaca al doilea an de-amu în România, măcar să mă hrănesc.”

Europa Liberă: Ce vă doriți cel mai mult acum?

– „Of! Îmi doresc să am de muncă și să șed acasă, să nu umblu eu brambura pe drumuri, că nu-s tânăr și să alerg.”

Europa Liberă: Dar nici nu sunteți în vârstă.

– „...Acuși 60. Cât au să mai țină oasele? Mă doare amuși într-o parte, mă doare și în alta, o să mai umblu un an-doi și...”

Europa Liberă: Dar viitorul Republicii Moldova cum ați vrea să arate?

– „Of, nu știu! Încredere nu-i că o să fie viitor, nu-i încredere. Toți se zbat după bani, fură miliarde, fură totul. De unde, cum să trăim?”

– „Îs boieri. Da’ aiștilalți care n-au de lucru, să lucreze la dânșii. Nu-ți place, du-te. Așa, ca să impună omul, iaca cum.”

Europa Liberă: Dar Dvs. cum vedeți viitorul Republicii Moldova?

– „Depinde de conducere. De la asta conducere eu nu cred, doar să se schimbe alta mai în bine. Iaca chiar cum a fost Chicu, da’ el a fost premier-ministru și maladeț (bravo), poate că o pus și el ceva în buzunar, dar față de alții, nu.”

Valentina Ursu, Europa Liberă, astăzi am făcut un popas aici, la Ungheni, și întrebăm cetățenii: cum e să îmbătrânești frumos în Republica Moldova?

– „Îmbătrânești, dar fără bani nu știu dacă îmbătrânești frumos, cu pensia de 1.600 de lei. Iaca, am venit la piață fără nicio copeică, șed și aștept băiatul să vină să-mi dea măcar ceva-ceva. 1.600, iaca să mă duc la operație, cinci mii îmi trebuie. Mi-am făcut la un picior, mi-am făcut, dar la istălalt de-amu nu pot, iaca, cârja am lepădat-o azi, că am băut niște leacuri care să-mi ia oleacă durerile, că dacă nu le beau, nu pot să ies din casă, toată ziua în două cârje merg prin casă, în două cârje, de-abia mă târâi.”

Europa Liberă: Dar este o diferență între felul cum își trăiesc bătrânețile oamenii în alte țări și cei din Republica Moldova?

– „Da, sigur că este! În Europa lumea trăiește mai civilizat, pensie au mai mare, se odihnesc. Eu la sanatoriu n-am fost, la mare n-am fost niciodată, nici nu știu ce-i asta mare, iaca, am 70 de ani, dar n-am fost nicăieri. Trăiești cu frică, fiindcă nu ai cu ce trăi, cu 1.600 de lei n-ai să trăiești mult.”

Europa Liberă: Ce pensie ar trebui ca să ziceți că vă împăcați?

– „Măcar 3 mii de lei să am pensia, măcar 3 mii. Tot îi puțin, iarna cărbunii îs scumpi, lemnele îs scumpe, 1.000 de lei trebuie să dai pe skladometru (metru ster) de lemne, dar ce îți trebui un skladometru, cât îți trebuie? Și o tonă de cărbuni îs 4 mii și ceva, aproape 5 mii. Nu știu eu cum o să trăim mai departe, și gazul se scumpește, și apa se scumpește, și mâncarea-i scumpă, totu-i scump. Totu-i scump, oameni buni, ce-o să facem noi nu știu.”

Europa Liberă: Și de câte ori ziceți bătrânețe, haine grele?

– „De o mie de ori zicem așa ceva, că ajungi la bătrânețe și n-ai cu ce trăi. Vrei să mănânci și-o seliotkă (pește sărat), și ceva mai bun, dar de unde să iei să mănânci? Șezi și te uiți. Iaca am ieșit la piață, fără nicio copeică am venit la piață, dar cui să-i spun? Nu spun la nimeni, tac și mă uit.”

Europa Liberă: Știți cum se spune, cine nu are bătrâni, să și-i cumpere, pentru că bătrânii totuși sunt la vârsta înțelepciunii și pot oferi sfaturi din înțelepciunea lor și generațiilor tinere? Ia ziceți Dvs., cum se îmbătrânește în Republica Moldova?

– „Îi foarte greu, eu nu știu ce se gândesc parlamentarii. Vă spun cinstit, chiar nu văd, nu pot să intre printre lume, să meargă, să întrebe, să vadă: „Măi, oameni buni, aveți voi cu ce trăi, cu ce respira, cu ce supraviețui”? De ce șed acolo atâta de mulți? Da’ noi... Ia cată, eu am 1.500. Asta-i pensie la mine? Am lucrat 34 de ani, asta-i culmea! Chiar nu se uită deloc, nu văd?”

Europa Liberă: Dar de ce aveți așa de puțin, doar spuneau că cei care au cotizat 30 de ani au dreptul la o pensie de 2 mii de lei?

– „Nu știu de ce, cum au socotit, am să încerc să mă duc la Casa de Asigurări, dar nu trag nicio nădejde, fiindcă de câte ori te duci, ușile-s închise, matale ești bătrână, nu auzi, nu vezi, du-te și-ți caută de păcate. Păi, dacă fiecare ne dă cu piciorul așa, unde-o să ajungem noi, oameni buni? Au rămas numai bătrânii, toți îs plecați peste hotare, se duc și nepoți, și fiică, și fecior. Am 3 fete și toate-s plecate peste hotare.”

Europa Liberă: Unde?

– „Una-i dusă în Olanda, alta-i dusă în Israel, alta-i dusă în Germania... Poftim! Unde se uită parlamentarii iștia, noi i-am ales, noi am avut încredere într-înșii. Chiar nu se uită deloc, doamnă! Ei își bat joc de noi, își bat joc de bătrâni, dar și de tineret, nu-s locuri de muncă, nu-s nicăieri.”

– „Las’ să deschidă fabricile, zavoadele (uzinele), să dea locuri de muncă aici, acasă, aici, să nu ne spună că a făcut tratative să se ducă în Germania, în Polonia. Păi, dar ce noi de-atâta ne-am născut, să fim noi robi în alte țări? De ce să nu fim noi pe pământul nostru? Noi am trăit aici, buneii, străbuneii, toți ne-au învățat limba, ne-au învățat tot, de ce să ne ducem noi să-i facem gospodari pe alții? Numai nu știu în care țară nu-s.”

Europa Liberă: Dar copiii Dvs. ce vă spun, au să revină acasă?

– „Slabă nădejde! Nu, ei nu văd aici viitor. Vă spun 100% nu văd viitorul aici. Nu știu, să fi știut undeva cu 20 de ani în urmă, cred că mă duceam și eu, dar acum la vârsta asta nu pot și noi, pensionarii, cred că de-amu suntem toți la pământ.”

Europa Liberă: În parlament s-a adoptat legea ca și bărbații, și femeile să iasă la pensie la 63 de ani. Ce părere aveți despre acest lucru?

– „Vai de mine! Doamne, asta-i culmea, culmea! Nu mai ajunge omul ista, chiar și copiii noștri să revină de peste hotare n-ajung. Așa-i nedreptate, sărăcie, îi prăpăd la noi, îi prăpăd. Nu știu ce se gândesc, parcă atunci când te uiți vorbesc frumos, dar nu se face nimic, așa cum spune, așa și rămâne.”

Europa Liberă: Dacă ați fi Dvs. parlamentar, deputat acolo, la Chișinău, ați schimba mai repede situația în bine?

– „Aș schimba-o!”

Europa Liberă: Cum? De unde? Cu cine?

– „Aș lua-o chiar de jos, de la pătura mică până sus. A venit un nepot de-al meu de peste hotare, a vrut să construiască, a avut un lan de lavandă, atâtea impozite și atâtea i-au pus că el a fost nevoit să strice și a plecat înapoi. Apoi unde-o să ieșim noi? Noi o să ne ducem, și-așa suntem de râpă, ne ducem cât lumea.”

Europa Liberă: Mai există și altă părere, că 30 de ani s-au adunat multe-multe probleme și peste noapte să le rezolvi pe toate tot nu e chiar ușor.

– „Da, puțină răbdare. Ce-i bine la noi, care-i bine, să îmbătrânim frumos? Asta-i imposibil! Aici îmbătrânești de scârbă, de nevoie, de sărăcie, de neajunsuri. Asta-i!”

* * *

Opinii adunate la întâmplare în municipiul Ungheni. Vorbind într-o vizită de lucru la Edineț, președinta Maia Sandu a explicat că revenirea la o vârstă mai înaintată de pensionare prin legea votată de PAS în parlament este necesară, pentru că numărul celor cotizează la pensii scade mereu, iar al celor care primesc pensii crește. Demograful Valeriu Sainsus, conferențiar universitar la Academia de Studii Economice, salută revenirea la legea privind egalarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei și majorarea treptată a acesteia până la 63 de ani.

Valeriu Sainsus: „Trăind mai mult, trebuie să muncim mai mult. Prin asta, probabil că multe am spus în contextul legii și în contextul noilor intenții pe care le are actuala guvernare, reieșind din legea pensiei. De fapt, eu trebuie să spun că prin noua lege se revine în albia normalului, pentru că odată ce avem modificări demografice și experții pe domeniu confirmă acest lucru, inevitabil că trebuie să avem și schimbări raportate la vârsta de pensionare.”

Europa Liberă: Sunteți preocupat de fenomenul migrației și acel milion de cetățeni ai Republicii Moldova care și-au găsit rostul peste hotare, muncind acolo în străinătate, ei sunt contribuabili în alte state. Dacă acel milion ar fi rămas în Republica Moldova, ar fi avut locuri de muncă, aceste locuri de muncă ar fi fost bine plătite, cel mai probabil că situația nu era atât de jalnică după cum e în realitate?

Valeriu Sainsus: „Desigur este o parte a populației care nu s-a putut afirma în țară, dar nu este vina lor. De fapt, nimeni n-a fugit de la bine la rău, toți au fugit de la rău la bine și în acest context eu spun că este o salvare a lor prin câteva dimensiuni. Prima este că o bună parte dintre ei au trimis bani familiilor lor și în felul acesta noi am supraviețuit, acesta este doar aspectul pozitiv al migrației. Din perspectiva vieții lor, o bună parte din ei, muncind legal, și-ar putea asigura o a doua pensie pentru anii contribuiți la sistemele în statele în care ei s-au afirmat. Și eu cunosc deja o bună parte din migranți care au muncit 5-7 ani acolo și au o pensie desigur că minimă, dar destul de consistentă la nivelul de trai al Republicii Moldova. Dacă pensia lor este de aproximativ 250-350 de euro, eu consider că acesta este un venit în condițiile în care pierzi capacitatea de muncă, dar, de fapt, șansa moldovenilor este, în primul rând, de a-și crea o altă sursă de pensie, în măsura în care există un acord între statele în care coexistă cetățenii noștri în statele noi stabilite. Dar dacă revenim la cei din Republica Moldova, trebuie să spun că există o presiune asupra cetățeanului pe măsura în care el este impozitat cu anii.”

Europa Liberă: Dar presiunea asta tot vine în baza anumitor factori, subiectivi și obiectivi?

Valeriu Sainsus: „Desigur, dar noua lege este destul de presantă pe măsura în care se induce ideea că minimul de ani cotizați este de 15 ani. Și aici am să deschid niște paranteze. De fapt, într-un șir de state europene minimul de ani cotizați la pensie valorează 4, 5 sau chiar 7 ani. În Republica Moldova logic ar fi dacă minimul de ani cotizați la pensie ar fi măcar de 10 ani sau 15 ani, condiția ar fi pe măsura în care noi contribuim cu jumătate de ani cotizați la pensie, asta ar însemna că, de fapt, eu trebuie să recepționez pensia medie pe țară, desigur că în funcție de salariu sau asta ar fi măcar 20-25 la sută din valoarea salariului, ceea ce nu este, numărul de ani cotizați minim la pensie este enorm de mare. Apropo de pensii. Pensiile în Republica Moldova atâta timp cât nu acoperă 40 la sută din valoarea salariului cotizat la pensie, acestea sunt catalogate ca indemnizații pentru sărăcie. Ele, de fapt, nu sunt pensii, pentru că ele nu asigură minimul de existență a celui care a contribuit o viață.”

Europa Liberă: Satele sunt depopulate și presiunea mare care se pune pe umerii statului, pentru că statul trebuie să le asigure acestor oameni din sate îmbătrânite condiții normale de viață, condițiile acestea lipsesc, întârzie.

Valeriu Sainsus: „Populația din sate este lăsată de izbeliște. Și aici am să deschid o altă paranteză. Cei din sate nu au un loc stabil de muncă, întotdeauna munca în agricultură a fost sezonieră, noi cunoaștem care sunt realitățile din Republica Moldova, impactul economiei de piață este foarte dur, pentru că omul nu poate acumula 33 de ani de muncă în condițiile în care el trăiește în sat. În acest context și eu pun întrebarea: cum cetățeanul să-și acumuleze 15 și mai mulți ani, dacă el, locuind în sat, nu are un loc de muncă? Apropo de sat. De fapt, în sat locurile de muncă sunt la primărie, la școală și la grădiniță, alte locuri de muncă populația practic nu are sau activitatea îi este pe cont propriu. Dar spuneți-mi care parte a populației are o afacere care își poate asigura și plătirea de taxe la stat și în ce măsură omul își poate asigura o perspectivă a existenței lui până la vârsta de pensionare?”

Europa Liberă: Mai sunt unitățile comerciale, mai sunt frizerii, mai sunt...

Valeriu Sainsus: „Dar trebuie să spunem că 30-40 la sută nu au un loc de muncă stabil pe durata unui an.”

Europa Liberă: În Vest, ajunși la vârsta de pensionare, bătrânii merg în călătorii, călătoresc foarte mult, unii dintre ei își permit să meargă la munte, la mare, își permit să ajungă la o stațiune balneară. Aici, în Republica Moldova există bătrâni care spun că nici nu au visat, nu că să ajungă la modul cel mai direct să călătorească peste hotare sau să meargă la un sanatoriu.

Valeriu Sainsus: „De fapt, eu conștientizez în ce țară sunt și eu conștientizez care sunt posibilitățile țării mele. Probabil că avem mult încă de dezvoltat pe măsura în care un cetățean se va bucura numai de viață, pe măsura în care el revine la etapa de pensionare, dar cel mai important pentru moment este ca fondul de pensii să-i asigure o siguranță a vieții odată cu pierderea capacității de muncă. Tot în acest context vorbesc strict de pe poziții demografice, pentru că speranța de viață pentru cetățenii din Republica Moldova este destul de modestă și pentru bărbați, pentru femei, chiar dacă este 73-74 de ani, desigur că este ceva mai mare, dar desigur că echivalarea vârstei de pensionare este o decizie corectă și pentru bărbați, și pentru femei. Dar rămân foarte rezervat când vorbesc în contextul bărbaților, pentru că jumătate din bărbați nu ajung la vârsta de 66 de ani, iar jumătate abia de trec. Deci, pentru o viață de contribuție eu risc, practic, sau fiecare cetățean așa cum este ca și mine, riscă să recepționeze o pensie medie de 4-5 ani aflați la pensie, pentru 30 de ani contribuiți. Deci, raportul, vă dați seama, este destul de mare: 1 an de pensie pentru 5-6 ani contribuiți.”

Europa Liberă: Profesorul Valeriu Sainsus se gândește cum să îmbătrânească frumos în Republica Moldova, făcând abstracție de pensie, de toate celelalte?

Valeriu Sainsus: „Mai am și hobby-uri și am încercat să le dezvolt, pentru că, de fapt, moldoveanul a avut și alte activități care i-au asigurat existența.”

Europa Liberă: Și ce vă aduce satisfacție, mulțumire, plăcere?

Valeriu Sainsus: „Grădinăritul și timpul liber petrecut departe de rutina orășenească.”

Europa Liberă: Cititul, ascultatul muzicii, sportul...

Valeriu Sainsus: „Inevitabil! Eu nu pot și probabil că n-am să spun un secret aici că activitatea mea mă obligă să citesc zilnic măcar 20 de pagini și probabil fiecare cetățean care vine din domeniul meu inevitabil este aproape de carte.”

Europa Liberă: Conflictul dintre generații produce stres celor în vârstă?

Valeriu Sainsus: „Da! Vă mulțumesc pentru întrebare și vă explic: noi prin noua lege a pensiei am putea intra într-un conflict și, de fapt, noi presăm generațiile tinere pe piața muncii, fiindcă cererile pe piața muncii cele mai des sunt ca tinerii să aibă 4-5 ani de experiență. Pe de altă parte, generațiile care sunt peste vârsta de pensionare sunt tentate să rămână în câmpul muncii, iar aici noi creăm imposibilități diferite generațiilor. Dacă cu adevăratelea ne dorim ca prin legea pensiei să reținem tinerii aici, ca aptitudinile lor să fie realizate aici, atunci probabil că trebuie să vedem prin legea pensiei niște măsuri mult mai conveniente pentru populația tânără sau pentru cei care se angajează în circuitul demografic. Mă refer la piața muncii.”

Europa Liberă: Dar, de fapt, tinerii trebuie să-i critice pe cei vârstnici care nu vor să cedeze locul?

Valeriu Sainsus: „Mie mi se pare că legea trebuie să stabilească clar că pe măsură ce recepționezi pensia nu ai dreptul să activezi pe un salariu, pentru că, de fapt, ai două surse de venit și în felul acesta îți acoperi necesitățile, iar prin asta trebuie să creăm și confortul pentru tinerii care doresc cu adevăratelea și năzuiesc spre a se integra și a se realiza aici, acasă.”

Europa Liberă: În ce condiții Republica Moldova se poate înscrie în topul țărilor unde populația se consideră că e fericită?

Valeriu Sainsus: „Eu am văzut mulți indicatori, mie mi se pare că depinde de fiecare persoană ce își dorește. Dezvoltarea economică este asigurată de o dezvoltare demografică, a doua dimensiune desigur că rămâne mult mai lentă, dar niciodată nu pierd speranța că această realizare va fi și pentru țara mea. Facem parte din categoria statelor europene, ceea ce demonstrează clar că putem realiza și aduce binele și bunăstarea la noi acasă.”