Europa Liberă în direct
Joi 5 aprilie 2007
Moderator: Lucian Ștefănescu
Eu și câinele meu, Securitatea (9)
La 21 februarie 1977, căpitanul Costică Tănase, vărul Costel securistul, întocmeşte un referat cu propuneri de încetare a legăturii cu informatorul Călin. Trei erau motivele renunţării: mă transferasem de la Televiziunea Română la revista „Cinema”: După transfer, în activitatea de colaborare cu informatorul – zice el – s-au întâmpinat multe greutăţi în sensul că deşi i s-au trasat în repetate ocazii sarcini concrete, nu le-a rezolvat. „Începând din a doua jumătate a anului 1975, rezultatele colaborării cu organele noastre s-au dovedit destul de slabe, observându-se şi o oarecare lipsă de interes a informatorului în a rezolva sarcinile trasate”.
În fine, vărul Costel a fost informat că mă aflam în relaţii apropiate cu un diplomat străin, urmărit prin dosar de urmărire informativă, cu care eram suspectat că întreţin relaţii şi relaţii homosexuale. Pentru o dată, în România, homosexualitatea îmi aducea şi un avantaj: mă scăpa de prezenţa vărului Costel securistul şi mă scăpa şi de povara de a deveni informator fără ştirea şi fără voia mea. Să recunoaştem că nu-i de colea.
În referatul de renunţare la informatorul Călin, vărul Costel notează între altele: „ne-a furnizat materiale privind unele elemente aflate în verificarea noastră pe linia acţiunii Z 75, materiale care se refereau doar la aspecte de caracterizare a acestora”. Repet, materiale care se refereau doar la aspecte de caracterizare a acestora. Acţiunea Z 75, am aflat acum, era un dosar de obiectiv în care erau cuprinse mai multe persoane cu munci de răspundere din Televiziune.
În discuţiile cu vărul Costel, în care i-am spus clar că nu voi deveni turnător şi că nu voi turna oameni nici pe bani, nici din datorie patriotică, securistul mi-a spus că am prejudecăţi, că Securitatea nu mai este ce fusese altădată. Acum doar informa autorităţile superioare de partid şi se stat despre starea de lucruri reale din ţară. A invocat datoria patriotică şi până la urmă mi-a oferit şi bani. Am refuzat banii, am refuzat să semnez un angajament, dar din teamă am continuat să stau de vorbă cu el.
Şi, desigur, am vorbit şi despre oameni din Televiziune. M-am mirat când am fost întrebat în special de oameni precum Dinu Săraru, Aristide Buhoiu sau Tudor Vornicu. Cu primul lucrasem vreo șase luni. Aveam o părere execrabilă despre el, un politruc cultural, deşi, în cazul lui, politruc ar fi suficient. Pe Buhoiu îl cunoşteam vag, dar aveam o părere mizerabilă despre activitatea lui profesională. Şi probabil şi despre Săraru, şi despre Buhoiu am spus exact ce credeam, dar n-am scris nimic. Iar de ce a scris Costel nu răspund eu. Ambii erau oameni ai regimului, făceau politica regimului în Televiziune şi aveau o reputaţie sulfuroasă în raport cu Securitatea. În cazul lui Tudor Vornicu, am acceptat să dau o caracterizare, dar am refuzat să includ în ea aspecte negative sugerate chiar de Costel. De exemplu, Tudor Vornicu avea reputaţia de afemeiat. Se poate, am spus, însă când, unde şi cu cine se duce nu ştiu nimic pentru că nu mă ia şi pe mine cu el. Bine, atunci să-i dau o caracterizare. I-am scris despre Vornicu la superlativ. Mi-a telefonat, nu era ce voia. Altceva nu ştiam.
În fine, refuzând să scriu despre oameni, vărul Costel mi-a cerul un material general despre starea de spirit din presă. Am făcut-o cu plăcere şi le-am spus ce credeam despre ultimele măsuri luate în domeniu: reducerea drepturilor de autor, reducerea numărului de pagini ale ziarelor şi revistelor şi, în general, de ce este proastă şi de necitit presa românească. Nici acest material nu era semnat, nici cu numele Călin şi nici altfel.
Şi caracterizarea lui Tudor Vornicu, şi materialul despre starea presei mi le asum şi le semnez şi astăzi. Însă faptul că am acceptat s-o fac a fost desigur o greşeală. I-am creat vărului meu Costel iluzia că aş putea să-i dau şi ce voia el. Nu i-am dat.
Săptămâna viitoare punem capăt carierei mele de informator cu o caracterizare dată despre Tudor Vornicu. Dar până atunci, să auzim numai de bine.
