Europa Liberă în direct
9 august 2007
Moderatori: Ileana Giurchescu și Victor Eskenasy Moroșan.
Eu și câinele meu, Securitatea (27)
După o zi de stress intens, petrecută în compania „băieților cu ochi albaștri”, după șirul de declarații la care trebuia să fiu cu ochii în patru, la lăsarea serii m-a ajuns oboseala. Mai mult decât atât, un fel de sfârșeală. Și nu știam ce urmează!
Pe la opt, „tovarășii” s-au retras. Vărul Costel m-a întrebat dacă am bani. Putea să-mi cumpere niște țigări. Urma să rămân peste noapte acolo, dar, lucru important, puteam fuma.
Pe la opt și jumătate, am fost dus într-un birou cu fotolii moi, la care tânjeam, după ce înțepenisem o zi întreagă pe scaune tari tot scriind la declarații. N-am avut dreptul la fotoliu, ci tot la un scaun cu spetează tare. Și pe el am rămas până dimineața, discutând cu doi „tovarăși” care se alternau tot la două ore.
Unul dintre ei era tipul băiatului de viață și de treabă. Simpatic, jovial chiar, rapidist ș.a.m.d. Chiar mi-a reproșat că, din cauza prostiilor mele, îi oblig să stea la birou, când ar fi putut să stea acasă cu soțiile, să bea un șpriț, să ciocnească un ou roșu, în prima zi de Paști. Mai să-mi dea lacrimile! Era omul care avea sarcina să mă destindă, să mă „frăgezească” și să mă pregătească pentru colegul care urma. Un coleg mai întuncat, foarte agresiv și care mă obosea îngrozitor. Nu-mi amintesc exact ce-am putut vorbi toată noaptea cu cei doi, dar din când în când, căpiat de oboseală literalmente, îmi cădea capul în piept și ațipeam. Eram trezit cu urlete, - cine mă credeam? - Securitatea nu e hotel. Și nu era...
Întunecatul părea psiholog, poate chiar psihiatru. M-a întrebat de ce boli am suferit în copilărie, pe cine am iubit mai mult, pe tata sau pe mama, dacă m-am gândit și la ei când am făcut ce-am făcut, dacă dorm bine, ce visez, dacă am o prietenă, de ce le-am spus că nu am prieteni deși ei știu foarte bine că am, de ce refuz dialogul, am ceva de ascuns. Și câte și mai câte. Însă își ieșea din pepeni ori de câte ori vorbeam despre democrația din România și devenea aproape isteric când aduceam vorba de Ceaușescu și despre cultul personalității. Marota Întunecatului era că sunt imatur, că nu am dreptul să vorbesc în numele altora, că sunt influențat de anturaj, că generalizez prea mult cazuri particulare, că nu așa te adresezi unui șef de stat respectat în lumea întreagă și că, în general, n-am nicio calitate și niciun drept să judec o democrație ca a noastră, pentru că n-am habar ce înseamnă așa-zisele democrații occidentale. Îi spuneam că, dacă aș avea un pașaport să văd cu ochii mei cum arată și democrațiile acelea, poate mi-aș fi nuanțat opiniile. Și dădeam dovadă de imaturitate. Ziceam că a alege înseamnă a opta între doi sau mai mulți candidați, și nu să dai cu bățul pe un singur candidat desemnat de partid. Iar eram imatur. Îi ziceam că într-o țară care proclamă egalitatea în drepturi nu pot exista două categorii de cetățeni: unii care primesc și alții care nu primesc pașaport. Și tot imatur eram. În fine, când mi-a spus că, adresându-mă unor ziare și posturi de radio occidentale, fac un mare rău prestigiului țării, i-am spus că n-am nimic împotrivă să publice scrisorile în „Scânteia”. Firește, iar am dat dovadă că sunt imatur. Și, de regulă, ori de câte ori ieșeam din cadrul rigid al întrebărilor lui de securist curios – și o făceam tot timpul ca să înțeleg ce vrea de la mine, care era scopul discuției – îmi tăia vorba, pe principiul „bă, tu când vorbești cu mine, să taci!”.
Excedat, i-am spus că tac și-l las numai pe el să vorbească. S-a mai îmbunat, da nu foarte mult. Și așa a trecut noaptea.
Când s-a crăpat de ziuă, eram sfârșit de oboseală. A venit la serviciu sfânta treime, care făcuse percheziția și cu care mă întreținusem cu o zi înainte: Matei, Tănase, Maieran. Odihniți, ferchezuiți, trăznind a colonie de neamuri proaste. M-au luat de-o aripă și, chior de somn, m-au dus într-un birou de șef. Urma să cunosc o altă față a Securității: pe tovarășul colonel Cepraga.
Cu el și despre el, săptămâna viitoare. Până atunci, s-auzim numai de bine.
