Europa Liberă în direct
Joi 14 iunie 2007
Moderatori: Ileana Giurchescu și Lucian Ștefănescu.
Eu și câinele meu, Securitatea (19)
Ultimul capitol al scrisorii adresate în 1977 lui Nicolae Ceaușescu era dedicat Codului principiilor și normelor muncii și vieții comuniștilor.
„Eu nu sunt comunist și ceea ce cred comuniștii despre etică nu m-ar interesa dacă acest Cod n-ar fi propus ca model întregului popor român, ca un punct de plecare în fărurirea Omului nou cu o conștiință înaintată și înalte trăsături morale, pentru promovarea unor raporturi noi între oameni. S-ar părea că dumneavostră personal ați fi un prim eșantion al acestui Om nou, cel puțin după cum se scrie în ziare.
Sunt însă acolo lucruri pe care nu le înțeleg. Între altele, se afirmă că «fiecare comunist este obligat să îndeplinească fără șovăială însărcinările date de partid». Cum adică «fără șovăială»? Fără sa reflecteze nicio secundă la natura morală, să zicem, a acelei însărcinări? Chiar dacă e vorba de mărturie falsă, sperjur, crimă? Istoria recentă ne arată că adeseori partidele comuniste își scot la lumină, ba chiar înfierează, dacă asta convine intereselor de moment, greșelile trecutului, greșeli care, in păcate, nu mai pot fi îndreptate. Și mă întreb dacă nu cumva acest înalt principiu etic ar putea servi de scuză pentru greșelile care se fac acum și care ar putea fi revelate peste un deceniu.
Un principiu etic care dă liber și unei astfel de interpretări m-a făcut să refuz să mă înscriu în partid. Acest Cod conține multe principii care demonstrează că, în ceea ce-i privește pe unii comuniști, divorțul dintre vorbe și fapt e mai profund decât pare la prima vedere. Se vorbește acolo de spre crearea unui climat favorabil exprimării libere a părerilor, participării libere a maselor la dezbaterea problemelor. Probabil că omniprezența omnipotentei Securități în toate domeniile de activitate are tocmai rolul de a crea acel climat. Cât despre dezbaterea și soluționarea problemelor, presa și viața de zi cu zi ne oferă probe elocvente. Se mai vorbește în acest cod despre spritiul critic și autocritic care trebuie să caracterizeze pe fiecare membru de partid. Din păcate, nu se precizează și sensul. Cum se știe, la noi spiritul critic se exercită exclusiv de sus în jos, iar spiritul autocritic se tocește de jos în sus. Eu nu prea am auzit ca un comunist în sferele superioare ale partidului să-și fi făcut vreodată autocritica. Conform aceluiași Cod, „comuniștii trebuie să combată cu hotărâre subiectivismul și arbitrariul în promovarea cadrelor, să ia atitudine împotriva favoritismului, nepotismului, manifestărilor de carierism”. Faimoasa teorie a rotației cadrelor e cu desăvârșire pusă la adăpost de subiectivism și de arbitrariu? Dacă acest Cod este valabil și pentru comunistul Nicolae Ceaușescu, atunci domnule Președinte, priviți cu atenție în sânul propriei Dvs. familii, în anturajul Dvs. imediat. Veți descoperi lucruri extrem de interesante, tocmai în urma acestui Cod, inclusiv câteva uimitoare cariere politice și științifice.
În sfârșit, domnule Președinte, în acest Cod se mai vorbește și despre datoria comuniștilor de a acționa pentru gospodărirea eficientă a mijloacelor și resurselor societății. Îmi îngădui să vă întreb, domnule Președinte, dacă aveți idee de milioanele de ore muncă pierdute de oamenii scoși din producție numai pentru a-și manifesta dragostea față de partid, pentru a vă aplauda pe dumneavoastră în timpul vizilor de lucru și a primirilor oficiale.
Cât despre faptul că, indiferent de poziția pe care o ocupă în societate, comunistul trebuie să dea dovadă de modestie, vă rog domnule Președinte să citiți cu atenție prima pagină a ziarelor, să priviți jurnalele de actualități ale televiziunii. Cu autoîncântare narcisistă, veți descoperi că un asemenea comunist există. Desigur, e o simplă întâmplare că acel comunist sunteți chiar dvs.”
Și, după atâta ipocrizie, am ajuns la concluzia care mă interesa pe mine Și despre ea vom vorbi săptămâna viitoare. Până atunci, s-auzim numai de bine.