Ion Grosu: Născut la Chișinău în 1981, licențiat în Jurnalism și master în filosofie la USM. Specialist în comunicare strategică. A consultat companii private, organizații internaționale și instituții guvernamentale în comunicare publică și de criză. Publică analize și esee pe http://iongrosu.md/
Luni
Luni e despre alegeri. La Hîncești, în circumscripția 38, socialiștii mai cîștigă un mandat de deputat. Ca să se întîmple acest lucru au trebuit să se alinieze o mulțime de coincidențe. A fost o furtună perfectă pentru partidele de dreapta. Vot dispersat, în mod urît, cu trădări, plecări și o campanie constantă de acuzare reciprocă. Un candidat slab din partea Partidului Democrat, care a lăsat votul de centru, „pragmatic” liber pentru guvernare. Scoaterea din cursă cu o zi înainte de alegeri a candidatului partidului Șor, care a luptat pentru aceleași voturi ca socialiștii. Și în final, criza Covid-19, care a ținut oamenii acasă. Și metodele tradiționale electorale moldovenești, cît presa privește în altă parte.
Petrolul (Brent) se apropie de 30$. La 6 ianuarie era 69$. Ce mai face ANRE? S-o fi autoizolat cu Consiliul Concurentei?
Ziua e anostă. Cîteva conferințe și discuții online, cîteva texte scrise într-o doară. Multă lectură la unica temă din aceste zile. Lucrurile arată foarte prost în Europa, dezastruos în SUA, iar informațiile care se strecoară din Iran ridică părul măciucă.
Marți
Ieșirea la cumpărături era pentru mine un stres și pe timp de pace. Acum, la magazinul de la colț oamenii sunt și mai stresați. Mă simt ca soldații ceia cu hîrlețele împinși pe acoperișul de la Cerbobîl - am 40 de secunde să cumpăr toate cele necesare. Vreu să ies cît mai repede. Cumpăr din mers lactate, pîine, ouă. Sar peste fructe și legume - e rînd la cîntar.
În rîndul de la casă un domn nervos cu accent românesc își scoate masca și începe să certe aprig persoana din spatele lui că stă prea aproape. Mă gîndesc oare cîtă salivă a aruncat peste rafturile din jur. Oamenii îl rabdă, doar un tînăr îi spune moale să se liniștească. Nimeni nu vrea să se afle aici.
Miercuri
Avem de mers la un spital privat. Soția e în luna a noua și sunt proceduri și analize care nu țin cont de carantină. Copilul va veni pe lume, indiferent de regimul de restricție impus de autorități. În spital intru doar eu, de data asta e vorba doar de niște hîrtii. Soția mă așteaptă în automobil, misiunea noastră e să evităm orice îmbolnăvire încă 4 săptămîni, măcar.
Intru. Sunt întîmpinat de o armată de doamne. Dezinfectați aici mîinile. Completați aici formularul. Semnați pe propria răspundere. Nu, nu am venit în ultimele 14 zile de peste hotare. Nu, nu am contactat cu o persoană bolnavă de Covid-19. Nu, nu am febră, tuse, dureri musculare. Semnez aici? Ce dată e azi. Doamna îmi spune data. Automat întreb ce lună e. Îmi zice martie. Greșesc anul - scriu 2018. Mă înțeleg. Cine și-ar dori să trăiască în 2020?
Joi
Mergem în călătorie. Urcăm în automobil și nu ieșim din el pînă nu revenim acasă. În schimb vedem opt apusuri, tot urcînd și coborînd dealuri prin raioanele Orhei și Criuleni. Satele își trăiesc zilele ca de obicei. Stadioanele pline de copii, în fața alimentarilor - grupuri de femei. Doar barurile-s închise, dar sunt sigur că grupurile de aici au găsit alternative.
Seara acasă prima cifră pe care o caut e numărul de cazuri noi în Italia. Numărul de morți e mai puțin relevant - el e corelat cu numărul de cazuri acum 5-6 zile. Primul semn de îmbunătățire a situației este stabilizarea și apoi descreșterea numărului de cazuri noi. Așa a fost în China, așa a fost în Coreea de Sud. Întîi încep să scadă cazurile, apoi, peste o săptămînă - decesele. Italia încă are de pierdut oameni. Și asta e alarmant, pentru că dacă nici cu așa carantină dură, implementată cu forța nu va conteni extinderea virusului, omenirii nu-i rămîne decît să aștepte vaccinul. Iar pînă atunci să plătească în vieți omenești.
Vineri
Azi iar discuții, ședințe online. Oameni care doresc să ajute, stînd închiși în case, cu acces limitat la informații. Erori, peste erori, peste erori făcute de autoritățile din Moldova. Politicieni populiști care repetă refrenul că suntem pregătiți, fără a înțelege absurdul acestei afirmații. Medici care dau semnale firave că nu au suficiente echipamente de protecție, personal, spații, aparate necesare. Fără curaj să se opună unui sistem condus de mici baronași cu spete politice.
Primul medic infectat în Moldova. Primul polițist de frontieră infectat în Moldova. Oamenii din prima linie încep să plătească pentru incapacitatea administrativă a instituțiilor noastre. În localitățile aflate în carantină e amatorism total - autoritățile nu știu ce să facă, medici de familie domiciliați în alte sate, personal care refuză să vină la lucru. Prima persoană decedată de Covid-19 e adusă pînă la marginea satului aflat în carantină. De acolo, luați-o voi, i se spune primarului.
Magazinul de la colț a schimbat procedurile. Intri doar cu mănuși de unică folosință, amplasate afară. Accesul în magazin doar la indicația pazei, care menține un număr foarte mic de oameni în magazin. Toți angajații poartă măști, mănuși și priviri alarmate.