Romanul lui Samuel Butler din 1872, Erewhon (o anagramă a lui Nowhere / Nicăieri -, adică U-topia) este de fapt o distopie sinistră, ba chiar ceea ce am putea numi — anticipând anacronic — un roman postumanist.
Mai este și un roman care anticipează o lume mecanizată, a inteligenței artificiale, în care oamenii pot lesne fi înlocuiți.
Acolo, naratorul ajunge într-o țară în care guvernul și oficialii fură în mod deschis de la toată lumea și sunt foarte respectați pentru abilitățile lor, în timp ce boala și sărăcia sunt considerate infracțiuni și sunt aspru pedepsite:
„Instructorul meu a venit să mă viziteze și mi-a spus că unul dintre neguțătorii de frunte mi-a trimis o invitație, considerându-mă oaspetele lui atâta timp cât aș dori. — „Este un om încântător”, a continuat instructorul, „dar a suferit îngrozitor de cleptomanie și abia recent și-a revenit după deturnarea (embezzling) unei sume mari de bani, în circumstanțe deosebit de dureroase; dar a trecut destul de mult peste asta, iar medicii spun că a efectuat o recuperare cu adevărat minunată; sigur o să-ți placă de el.”
„A deturnat o sumă mare de bani în circumstanțe deosebit de dureroase!” am exclamat, „și mă roagă să merg să stau cu el!”
I-am spus că nu-mi place deloc ce aud și că nu doresc să am nimic de-a face cu asta.
Instructorul a fost foarte surprins de răspunsul meu și mi-a spus că aș fi un tâmpit dacă aș persista în refuz.
„Am oarecare respect pentru caracterul meu”, am răspuns iritat, „și nu voi avea nimic de-a face cu un om care deturnează banii altora, banii unor oameni care sunt poate bolnavi sau săraci...”
-- „Aha!... bolnavi sau sărac!” mă întrerupse interpretul, cu o figură ce arăta mare indignare. „Așadar, asta este noțiunea ta despre buna-cuviință! Te-ai asocia cu cei mai josnici criminali, bolnavi și săraci, și, totuși, consideri simpla delapidare un obstacol în calea relațiilor de prietenie. Nu te pot înțelege."
Cam asta despre Erewhon… Acum, întreb, nu anticipează oare această distopie, cu o acuratețe tulburătoare, mentalitatea vremurilor noastre?
(E doar o exclamație retorică fals sinceră din partea mea, desigur...)
