Au mai rămas două zile până la expirarea termenului de depunere a dosarelor în cadrul Programului Național de Dezvoltare Locală „Satul European". Din cei 898 de primari, Emilia Albu este una dintre puținii deține al șaselea mandat. Ea sugerează că satele au nevoie de o strategie bine pusă la punct în ceea ce urmează să fie și că ea nu a avut un sing, ci a lucrat pe mai multe fronturi, ca să poată rezolva necazurile localnicilor. Și nu au fost puține. Problemele cele mai delicate pentru mediul rural sunt legate de infrastructură, capitol deficitar, moștenit de mulți ani în urmă. O convorbire despre proiecte mari pentru un sat mic: Mereșeuca, Ocnița.
- „Îmi doresc foarte mult acest lucru ca oamenii să rămână în sat, să nu plece.”
- Noi, primarii, luptăm pentru descentralizare. O mare realizare este depolitizarea și repartizarea transparentă a Fondului rutier, dar totuși noi nu avem o descentralizare pe care ne-am dori-o.
- Ar fi foarte bine ca cetățenii să aibă acces la mai multe servicii în cadrul primăriei, fiindcă în oraș au unități mai multe, au specialiști, au juriști, adică fac și unele lucrări notariale.
- Reforma administrativ-teritorială ar trebui efectuată pe etape: întâi administrația publică de nivelul doi să fie reformată, pe urmă administrația publică de nivelul întâi.
- Guvernării actuale pur și simplu n-o să-i ajungă timp ca să bine-gândească această reformă, s-o facă și la nivelul întâi, și la nivelul administrației publice de nivelul doi, dar dacă vor avea specialiști și va fi o reformă bine gândită, până în 2023.
- În privința ajutoarelor sociale, „nu o dată, la diferite întruniri, am ridicat întrebarea ca acești bani care se alocă, milioane de lei pe lună, să fie îndreptați spre punerea în funcțiune a unei întreprinderi, să li se dea la acești oameni nu peștele, dar undița, adică să li se dea de lucru.”
Europa Liberă: Sunteți la al șaselea mandat și încercați să îmbunătățiți condițiile de trai ale sătenilor. E ușor, e greu?
Emilia Albu: „Prin diferite proiecte am încercat, am lucrat cu Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, am amenajat cimitirele, am amenajat intrarea în primărie, am lucrat de asemenea cu Fondul de Investiții, în anul 2000 am început lucrările ce țin de gazificarea localității și în prezent avem deja circa 200 de case conectate la sursa de gaz...”
Europa Liberă: Dar nu sunt conectate toate gospodăriile?
Emilia Albu: „Nu sunt toate, pe teritoriul satului avem în jur de 450 de gospodării, sunt multe în care nu mai locuiește nimeni, dar instituțiile de pe teritoriul satului: Oficiul medicului de familie, primăria, Casa de cultură, grădinița, gimnaziul – toate sunt conectate la sursa de gaz. Tot în cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare am început iluminarea stradală și în prezent absolut tot satul are iluminat stradal. M-am străduit să creez condiții bune de instruire pentru elevii gimnaziului. Deoarece când am venit în această funcție, în anul 1999, elevii gimnaziului se instruiau într-o clădire avariată, am depus foarte mult efort pentru a construi un bloc nou de studii care a fost dotat cu toate cele necesare. Odată cu eliberarea clădirii claselor gimnaziale, am început lucrul în direcția punerii în funcțiune a unei grădinițe de copii, deoarece în sat de 25 de ani lipsea această grădiniță de copii. În cadrul Programului Parteneriatului Global pentru Educație, cu susținerea tehnică a Fondului de Investiții, am efectuat această reparație capitală datorită unui grant venit din partea României, după care, grație aceluiași grant venit de la frații români, grădinița a fost dotată cu absolut toate cele necesare. De asemenea a fost construit un teren de joacă foarte frumos. M-am străduit permanent să creez condiții bune de viață în satul nostru care este și leagănul copilăriei mele și să-i dăm un aspect european contemporan.”
Europa Liberă: Dar această modernizare totuși nu a pus stavilă fenomenului migrației. De ce pleacă lumea?
Emilia Albu: „Dacă ne-am uita din punctul de vedere al condițiilor de viață la modul general, avem gaz, iluminare, apeduct, avem grădiniță nouă, școală nouă foarte bine amenajată, dar totuși lumea pleacă. Cred că motivul, în primul rând, este lipsa locurilor de muncă sau dacă sunt aceste locuri, salariul este mic, fiindcă eu n-aș spune că condițiile de viață din satul nostru s-ar deosebi considerabil de condițiile din oraș, pentru că sunt condiții foarte bune și eu consider că ar trebui oamenii să nu plece din sat și-mi doresc foarte mult acest lucru ca oamenii să rămână în sat, să nu plece.”
Europa Liberă: Dar câți săteni sunt plecați?
Emilia Albu: „La un trai permanent de acum îs plecate 12 familii, iar temporar la lucru sunt undeva 40 de persoane. Problema e că elevii absolvă gimnaziul, pleacă la studii mai departe și nu mai revine niciunul în sat.”
Europa Liberă: Mai așteptați ca cei din străinătate să revină la baștina lor?
Emilia Albu: „Cred că n-au să mai revină, pentru că a plecat mai întâi soțul, pe urmă a plecat și soția, după care au luat și copiii și s-au stabilit acolo. Nu cred să mai revină în Moldova.”
Europa Liberă: Dar perspectiva mediului rural cum o vedeți Dvs.?
Emilia Albu: „Aici, la Mereșeuca, numai agricultura poate să se dezvolte. Întreprinderi cândva au fost foarte multe în Otaci, orășelul din apropiere, de asemenea, în Ocnița, dar în prezent nu activează. Dacă s-ar reînvia aceste întreprinderi sau s-ar deschide altele noi și ar avea oamenii un loc de muncă cu un salariu decent, cred că ar reveni, pentru că dorul de țară, de casă totuși rămâne în inima oamenilor și nu cred să nu dorească ei să revină, deoarece nicăieri nu este mai bine ca acasă. Nu am fost la lucru peste hotare, nu sunt copiii mei plecați, însă sunt convinsă și știu că gustul pâinii străinătății este amar.”
Europa Liberă: Investiți efort, investiți resurse și dacă cei tineri nu se văd aici rămași în sat, atunci perspectiva satului care poate fi?
Emilia Albu: „Satul Mereșeuca ca atare este un sat nu chiar la periferie, mulți sunt angajați la Vamă, la Poliția de Frontieră foarte mulți activează, satul Mereșeuca totuși are un viitor ca el să nu dispară. Iată, vin oameni din alte părți și procură case la noi în sat, sunt deja vreo 4 familii care nu demult au venit, au procurat case și s-au stabilit aici cu traiul. Eu sper ca acest sat totuși să rămână, să se dezvolte, să aibă o dezvoltare bună social-economică și sătenii mei să nu mai plece. Eu mi-aș dori foarte mult ca satul meu în continuare să se dezvolte poate mai mult și să devină un sat mai atractiv, mai prosper și cu un aspect european, iar 15-16 mii de lei ar fi un salariu pentru o viață cât de cât, nu aș spune că strălucită, dar, în orice caz, ca să ajungă pentru cele mai stricte necesități, ca oamenii să poată supraviețui, dar cu 3-4 mii de lei e clar că e foarte greu de supraviețuit, mai ales pentru familiile cu copii e greu, îndeosebi acum în legătură cu majorarea prețurilor e clar că au apărut și mai multe probleme și este o perioadă destul de dificilă.”
Europa Liberă: Din 1999 ați zis că sunteți în fruntea administrației publice locale de aici, de la Mereșeuca. Guvernările, indiferent de culoarea lor politică, au promis totdeauna sprijin mare pentru administrația publică locală. Astăzi mai puteți spune că sunteți cu mâinile legate, că nu e o descentralizare veritabilă, că nu aveți o autonomie financiară deplină?
Emilia Albu: „Din 1999 până în prezent au fost diferite guverne. Eu sunt o persoană destul de insistentă și perseverentă, și destul de îndrăzneață, aș spune, și de fiecare dată, oricare guvernare ar fi fost, eu am obținut totuși finanțare și de la guvern, și prin diverse proiecte, dar totuși în cadrul CALM-ului noi, primarii, luptăm pentru descentralizare. Da, se schimbă lucrurile spre bine, dar se schimbă foarte lent. O mare realizare, aș spune, este depolitizarea și repartizarea transparentă a Fondului rutier, dar totuși noi nu avem o descentralizare pe care ne-am dori-o. La momentul de față, ea nu există, nu este reală. Cred că guvernările nu doresc acest lucru, dar, vă spun, lucrurile se schimbă spre bine, însă se schimbă lent.”
Europa Liberă: Acum se vorbește mult despre a fi sau a nu fi o reformă a administrației publice. Dvs. ce punct de vedere împărtășiți?
Emilia Albu: „Eu sunt conștientă de faptul că sunt primării cu un număr foarte mic de locuitori și da, este necesară această reformă, dar eu aș dori foarte mult ca această reformă să se petreacă numai ținând cont de interesul cetățeanului, pentru că din 1999 până în 2003 am lucrat în timpul când erau județe și, vă spun sincer, era foarte dureros când primăria Mereșeuca a fost comasată la primăria comunei Lencăuți în care erau trei sate – Mereșeuca, Lencăuți și Verejeni. În satul în care este deja primărie da, el se menține, se construiește, se renovează clădirile, se repară, dar celelalte sate rămân ca și cum în umbră. La fel s-a întâmplat și cu centrele raionale, cum a fost Ocnița, Briceni, Dondușeni, pentru că erau toate deja la județ, la Edineț. Edinețul, într-adevăr, s-a dezvoltat, iar centrele raionale au rămas în umbră, au început a se distruge clădirile, au început a se distruge lucrurile cele care cândva s-au construit, ceea ce nu era confortabil pentru locuitori. Oamenii din satul Mereșeuca nu au simțit aceasta, pentru că eu, fiind de baștină din acest sat, deseori făceam audieri, desigur făceam și la Verejeni audieri, dar ei veneau la mine și după orele de lucru, deseori veneau și îmi spuneau că eu au nevoie de acel certificat sau de celălalt certificat și eu a doua zi le pregăteam certificatele necesare și le aducem, astfel ei nu trebuiau să meargă în satul vecin după un certificat oarecare. Și pe viitor, dacă această reformă, eu sunt conștientă și, după câte înțeleg, guvernarea actuală dorește să implementeze această reformă, reforma administrativ-teritorială, dar ar fi foarte bine dacă s-ar ține cont de interesul cetățeanului, dacă ar rămâne în primării o unitate-două care ar putea, într-adevăr, să elibereze un certificat, ca să nu fie omul nevoit să plece la câteva zeci de kilometri pentru a obține un simplu certificat.”
Europa Liberă: Dar, în general, calitatea serviciilor publice pentru cetățean astăzi lasă de dorit?
Emilia Albu: „Sigur că lasă de dorit. Ar fi foarte bine ca cetățenii să aibă acces la mai multe servicii în cadrul primăriei, fiindcă în oraș au unități mai multe, au specialiști, au juriști, adică fac și unele lucrări notariale. La noi, cu părere de rău, în primărie aceste lucrări nu se îndeplinesc, dar ar fi de dorit ca cetățenii să poată beneficia de un spectru mai larg de servicii la locul de trai.”
Europa Liberă: Eventual, dacă se decide ca această reformă administrativ-teritorială să fie implementată, ea trebuie să fie pe etape înfăptuită? Cum vedeți Dvs. această reformă?
Emilia Albu: „Această reformă ar trebui efectuată pe etape. Ar trebui mai întâi lichidate raioanele, pe urmă nu prea cred ca cineva o să dorească de bunăvoie amalgamarea, fiindcă fiecare locuitor dorește ca la dânsul în sat să fie primăria, în sat să fie biserica, în sat să fie gimnaziul, să fie grădinița ș.a.m.d., de aceea această amalgamare nu cred să fie reușită, dar această reformă, părerea mea, să se facă pe etape. Întâi administrația publică de nivelul doi să fie reformată, pe urmă administrația publică de nivelul întâi.”
Europa Liberă: Dacă continuă acest fenomen al migrației, el poate într-un fel să facă ca această reformă să fie grăbită, pentru că perspectiva satelor depopulate e mult mai mult pusă sub semnul întrebării?
Emilia Albu: „Desigur. Știți că în 2023 vor avea loc alegerile locale generale. A mai rămas puțin timp și eu intuiesc că guvernării actuale pur și simplu n-o să-i ajungă timp ca să bine-gândească această reformă, s-o facă și la nivelul întâi, și la nivelul administrației publice de nivelul doi, dar dacă vor avea specialiști și va fi o reformă bine gândită, până în 2023 poate să fie efectuată această reformă, pentru că, într-adevăr, în școli sunt puțini elevi, școlile se închid nu de atâta că dorește cineva să le închidă, dar pentru că au un număr mic de elevi. La fel și primăriile din sate, iată, sunt multe primării care au sub 1.500 de locuitori, inclusiv primăria pe care o administrez. De aceea această reformă este necesară, dar aș dori mult să nu fie prea dureroasă pentru cetățenii de rând.”
Europa Liberă: Și probabil mai apare o problemă, pentru că în Republica Moldova este o politizare excesivă și a funcțiilor, și a felului cum se înțelege rezolvarea problemelor de către guvernare și de către opoziție. E o frână și această neînțelegere între forțele politice, pentru că, dacă s-ar găsi un consens mai ușor, bănuiesc că v-ar fi și Dvs. mai ușor aici să știți exact ce urmează, ce se va obține în urma reformei?
Emilia Albu: „Sigur că ar fi foarte bine, dar, ca să facă această reformă, guvernarea trebuie să dea dovadă de foarte mult curaj, de voință politică și curaj, pentru că de fiecare dată când se începea discuția despre reformă, fiecare partid care dorea să câștige următoarele alegeri era împotrivă, fiindcă știa că, dacă o să facă această reformă, oamenii n-au să-l înțeleagă și n-au să-l susțină prin votul lor. De aceea pentru a face această reformă, și nu numai aceasta, dar toate reformele, este nevoie de mult curaj și de voință politică.”
Europa Liberă: Care alte reforme, iată, le-ați mai pune pe agenda politicienilor?
Emilia Albu: „În sat ca atare problemele majore le-am soluționat, dar mai am, iată, în legătură cu criza aceasta energetică aș dori mult să efectuăm termoizolarea pereților la clădirea gimnaziului și a grădiniței de copii. Zilele acestea am avut discuții, am mers la seminare în legătură cu „Satul European”, cu acest program, deci și Agenția de Dezvoltare Regională. Este o birocrație foarte mare. Eu o să vă dau doar un exemplu: iată, de pildă, pentru a beneficia sau a câștiga acești bani pentru termoizolarea pereților este nevoie de proiectul tehnic. Clădirea grădiniței a fost construită în anul 1974, am reparat-o capital din banii alocați de către Guvernul României, deci proiect tehnic nu este, a fost pur și simplu un deviz de cheltuieli în baza căruia cu Fondul de Investiții și cu Ministerul Educației s-au făcut aceste lucrări. Acum, ca să termoizolez acești pereți, eu trebuie să elaborez un proiect tehnic care desigur costă bani, acest proiect trebuie dus la expertiză și verificat, după aceasta trebuie elaborat un raport de audit energetic. Eu consider că toate acestea sunt de prisos, de atâta aș propune o reformă anume la accesarea acestor bani din diferite fonduri, chiar și de la bugetul de stat ar fi de ajuns un simplu deviz de cheltuieli de elaborat pentru termoizolarea acestor pereți. Dacă noi începem să facem acest raport de audit energetic, e clar că până la urmă o să se demonstreze că, într-adevăr, sunt pierderi de căldură și trebuie ceva de făcut, trebuie de îmbunătățit și desigur acest lucru noi îl știm și fără acest raport de audit, dar în schimb noi am economisi o sumă oarecare de bani – și nu puțini – și timpul.
Noi nu avem timp acum, ar trebui cât mai urgent să termoizolăm aceste clădiri, ar trebui o atenție cât mai mare de acordat la aceste lucrări, pentru că va veni toamna și noi vom fi iarăși puși într-o situație dificilă, întrucât banii care au fost preconizați pentru încălzirea acestor instituții în anul 2022 s-au epuizat. Desigur, guvernarea a promis că o să ne ajute, o să fie rectificarea Legii bugetului și o să fie alocați banii, dar totuși... Iată aș dori o reformă în direcția accesării acestor fonduri, n-are importanță din care surse, să fie ceva mai simplu, pentru că îi prea multă birocrație, îi prea mult timp, prea multe cheltuieli și-i costisitor și proiectul de elaborat și până la urmă noi nu știm dacă vom fi selectați sau nu vom fi selectați. În rest, ce pot să vă spun, ce reforme ar trebui? Iată apreciez străduința guvernării și sunt conștientă de condițiile în care se activează acum, nu au mai fost așa condiții, nu a fost criză energetică, n-a fost criză economică, pandemică, n-a fost criză de război cum este acum. Ei activează acum într-o situație foarte dificilă. Conștientizăm faptul că le vine foarte greu, ei încearcă să facă ceva reforme și pe domeniul ajutorului social. Da, sunt situații dificile când oamenii, într-adevăr, rămân fără surse de existență, dar în 2008, când a fost aprobată Legea cu privire la ajutorul social, a fost stipulat ca aceste persoane să beneficieze de ajutor social o perioadă de la 6 luni de zile până la cel mult 2 ani, iar noi avem persoane care beneficiază de acest ajutor din 2008. Noi, primarii, am luptat foarte mult și am solicitat ca ei să lucreze la primărie, cât de cât să îndeplinească activități de interes comunitar, în folosul comunității și am reușit acest lucru. Sunt unele persoane conștiente și când apelăm îndeplinesc aceste activități, dar sunt unele care nu vor să vină nici măcar acele 10-15 ore să le lucreze, de aceea am înțeles că acum o să fie o reformă oarecare și cu ajutorul social și persoanele apte de muncă nu au să mai beneficieze de acest ajutor. Noi nu o dată la diferite întruniri am ridicat întrebarea ca acești bani care se alocă, milioane de lei pe lună, să fie îndreptați spre punerea în funcțiune a unei întreprinderi, să li se dea la acești oameni nu peștele, dar undița, adică să li se dea de lucru. Și eu mă gândesc că această idee ar fi foarte binevenită, dar deocamdată mergem așa cum mergem. Iată din 2008 oamenii primesc aceste ajutoare sociale, știu că se achită zeci de milioane pe lună pentru acest ajutor.”
Europa Liberă: Ce buget aveți?
Emilia Albu: „Avem un buget în jur de trei milioane de lei, un buget mic, practic, undeva 10% sunt sursele noastre proprii, trăim din transferuri, avem impozitul pe venit din salariu, avem impozitul funciar care rămâne neschimbat de mulți-mulți ani, avem case care au fost construite cu zeci de ani în urmă, erau niște căsuțe pentru care plăteau câte 10-15 lei impozit pe imobil, mai târziu căsuțele au fost demolate și în locul lor s-au construit case cu două nivele, dar evaluarea nu a fost făcută și se plătesc până în prezent acești bani foarte puțini. Aici tot ar fi bine de făcut o reformă, noi am ridicat această întrebare nu doar o dată în cadrul CALM-ului să fie acceptată o formulă oarecare în baza căreia noi am putea face această evaluare măcar cât de cât, chiar specialiștii de la primărie și cu organul cadastral teritorial din Ocnița, de exemplu, ca să schimbăm această situație. Știu că unele primării au mers la așa ceva, au făcut unele modificări, unele evaluări, dar nu sunt convinsă cât de corect, pentru că nu este undeva stipulat de lege că anume așa trebuie de făcut și de atâta noi ne-am abținut de la acest lucru, dar cred că ar trebui să ne implicăm mai serios anume în ceea ce ține de evaluarea acestor gospodării și cred că ne-ar aduce un venit mult mai mare în primărie.”
