Să citeşti o carte de proză scurtă cum ai citi un roman-puzzle, fiecare dintre cele 8 texte dezvăluind noi şi noi faţete ale dramei emigrantului – „Dacă unele dintre povestiri arată cât de multe ia Haiti, altele arată cât de mult oferă” (Aminatta Forna) –, adică „ce înseamnă să iubeşti o ţară profund tulburată, să o părăseşti şi apoi să te întorci acasă” (Alexia Arthurs), volumul Tot ce e înăuntru, de Edwidge Danticat, scriitoarea americană originară din Haiti, Black Button Books, 2021, constituie un tulburător document uman, dar şi o mostră de virtuozitate artistică, drept care a şi fost recompensat cu cele mai importante premii (National Book Critics Circle Award, Story Prize, Vilcek Prize in Literature).
Nici una dintre istorii nu este liniară, ceea ce se întâmplă „pe faţă” (de regulă, în diaspora haitiană din Miami) îşi are corespondentul „pe verso” (în ţara de origine), fie că-i vorba de răpiri – reale sau înscenate – pentru a cere recompense (vezi Dosas), de „turism sexual”, cu consecinţe catastrofale pentru sănătatea fetei, acum bolnavă de SIDA (Ofertă de logodnă Port-au-Prince), sau de „vacanţă în Haiti” pentru a-ţi salva familia, pe care tocmai atunci o pierzi în devastatorul cutremur de pământ (Cadoul): „Asta era înţelegerea pe care o făcuse în orele lungi de aşteptare cu oricare ar fi fost zeul care le-ar fi auzit suflarea din ce în ce mai anemică lângă el, a spus. Şi când s-a lăsat întunericul şi replicile după cutremur au continuat, iar soţia şi fiica lui au amuţit în întuneric, a jurat că, dacă vor fi cu toţii cruţaţi, n-avea să mai vorbească niciodată cu Anika”. La rându-i, Anika „a încercat să-şi închipuie o versiune fantomatică a celor întâmplate, a piciorului lui strivit sub una din grinzile casei, a soţiei şi a fiicei lui mai întâi ţipând, iar apoi, pierzându-şi sângele, puterea, speranţa şi, în cele din urmă, suflarea. Apoi şi i-a închipuit pe cei care săpaseră căutându-i, găsindu-l doar pe el viu. Oarecum viu (…).
– Deci ce-ar fi zis lumea dacă, după toate astea, aş fi continuat să mă culc cu tine? a repetat el.
– Ce-ar fi zis lumea? a spus ea, dar s-a abţinut să continue. Oare se gândise vreodată că iubirea lor e una morală? Altfel, cum şi-ar fi putut explica umbra de încântare pe care a simţit-o când aflase că soţia şi fiica lui muriseră? Oare chiar se bucurase? Sau era doar o altă versiune a fanteziei pe care o hrănise aproape un an, cea în care soţia şi copilul lui dispăreau, dându-i voie să le ia locul?”. (Departe de a se fi sfârşit cu acest qui pro quo, căci şi Anika aştepta un copil de la acelaşi bărbat, copil pe care însă îl pierde…)
Scriitura densă, de o precizie uluitoare, face ca universul Edwidge Danticat din volumul Tot ce e înăuntru să-l simţi ca pe-al tău propriu, în fibra lui profund umană.
16 mai ’22
