Dar activiști de ambele maluri ale Prutului spun că nu a fost de fapt o discuție serioasă despre locul lor în societate, ci o aruncare de învinuiri și injurii dinspre tabăra conservatoare spre tabăra liberală, care nu a prea știut cum să răspundă sau a răspuns tot în mod homofob.
Aceiași activiști par să creadă că în vreme ce în R. Moldova retorica electorală homofobă a fost inspirată și chiar dirijată din Rusia, în România ea s-a bazat mai mult pe resurse locale.
„Vor să ne impună LGBT”
„Am avut o discuție foarte fructuoasă și productivă. Am vorbit despre faptul că integrarea europeană va distruge identitatea națională a moldovenilor și că vor să ne impună LGBT. Cetățenii noștri sunt categoric împotriva viziunilor îndreptate spre UE. Noi vrem să creștem copii sănătoși, vrem ca ei să rămână în Patrie”, a scris pe Telegram politiciana moldoveană pro-rusă Marina Tauber cu ceva mai mult de o lună înaintea alegerilor prezidențiale din Moldova, câștigate în turul al doilea de Maia Sandu în dauna lui Al. Stoianoglo.
Tauber se afla atunci la St. Petersburg, la un Forum al Femeilor organizat de Kremlin - iar postarea despre „impunerea LGBT” este doar unul dintre zecile, dacă nu sutele de avertismente asemănătoare lansate în această toamnă electorală de tabăra pro-rusă, social-conservatoare, de la Chișinău.
Campionul acestor mesaje a fost, ca și în trecut, liderul socialist Igor Dodon, care îmbină avertismentele privind „agenda LGBT” cu alte teorii ale conspirației, de pildă despre „globaliști” și „Soros”, întâlnite și la „suveraniștii” din România, Ungaria, Georgia sau Slovacia.
Socialiștii lui Dodon experimentaseră deja asemenea retorică la alegerile locale, cu un an înainte, distribuind ziare cu conținut pe care asociația Genderdoc-M îl consideră homofob.
În primul rând Rusia
Într-un interviu pentru Agenția France Presse, înaintea alegerilor din toamnă, din Moldova, coordonatoarea de programe la Genderdoc-M Angela Frolov a părut să atribuie vina pentru atmosfera de ură din Moldova mai ales influenței dinspre Rusia. Ea a declarat că ațâțarea moldovenilor împotriva persoanelor LGBT prin informații false este parte din războiul hibrid pe care îl poartă Rusia împotriva Moldovei.
„Homofobia este exploatată în Moldova, în acest război”, a spus Frolov.
În 2024, ținta politică principală a homofobilor moldoveni a fost președinta Maia Sandu, căreia i s-au atribuit, fără vreo dovadă, vagi planuri de „impunere a LGBT”, cum se exprima pro-rusa Tauber.
De fapt, Maia Sandu nu a vorbit niciodată public despre drepturile LGBT. Singura ei luare de poziție apropiată de această temă a fost în favoarea unei persoane LGBT șicanate în armată, Marin Pavlescu. Răspunzând în 2021 reporterilor la o conferință de presă, Sandu a spus că ceea ce i s-a întâmplat soldatului este inacceptabil și că va discuta problema cu ministrul Apărării.
Lasconi contra Lasconi
În România, acuzațiile în care apare termenul „LGBT” au fost folosite mai ales în campania electorală prezidențială, împotriva candidatei din partea Uniunii Salvați România, Elena Lasconi, care s-a confruntat și cu o campanie de misoginism („Cum poate o femeie să ne conducă țara?!)
Iată cum descria situația ziarul românesc „Adevărul”, la 27 noiembrie:
„Propaganda împotriva Elenei Lasconi o asociază cu comunitatea minorităților sexuale LGBT, cu căsătoriile persoanelor de același sex sau cu adopțiile de copii făcute de cupluri de același sex (...). Fotografii trucate în care Elena Lasconi apare alături de tineri de același sex care să sărută, cu mesajul Și noi votăm Lasconi, ori lângă bărbați îmbrăcați în rochii de mirese sau travestiți cu mesaje ca Lasconi vrea ca homosexualii să înfieze copiii au împânzit rețelele de socializare.”
Absurditatea acuzațiilor a fost amplificată de faptul că Lasconi a votat nu pro, ci anti-LGBT la un „referendum pentru familie” eșuat, din 2018, fiind sancționată la data respectivă pentru asta de partidul ei și condamnată de propria ei fiică, Oana Lasconi, care își declară public apartentența la comunitatea LGBT.
Între timp, Elena Lasconi și-a mai nuanțat pozițiile pe această temă, spunând că ar accepta parteneriatele LGBT, dar nu și căsătoriile. Oricum însă, primărița din Câmpulung care poartă mereu la gât o cruce nu este deocamdată considerată tocmai o campioană a drepturilor gay.
Reflexii post-electorale
Europa Liberă a cerut un comentariu despre escaladarea discursului homofob în perioada electorală din România lui Florin Buhuceanu, activist pentru respectarea și apărarea drepturilor omului.
„Cele 4 rânduri de alegeri din 2024 nu au făcut decât să intensifice isteria anti-LGBT, transformându-ne în țap ispășitor”, a spus Buhuceanu, declarându-se dezamăgit nu doar de retorica forțelor anti-occidentale, ca AUR, oarecum previzibilă, ci și de „complicitatea” partidelor care se prezintă drept pro-UE și NATO.
„Mă tot întreb care e diferența dintre liderii AUR-SOS și cuplurile politice Paul Stănescu-Marcel Ciolacu de la PSD și Nicolae Ciucă-Ilie Bolojan de la PNL, implicate în atacuri anti-LGBT în numele apărării tradiției, credinței, familiei tradiționale?”, a întrebat, retoric, Buhuceanu, adăugând „complicitatea Academiei Române, a Bisericii Ortodoxe și a puzderiei de culte neoprotestante care ne-au transformat într-un adevărat bau-bau al societății românești de care trebuie să ne temem prin atac”.
Doi politicieni - unul din Moldova, altul din România - abordați de Europa Liberă la un eveniment de la sediul UE din Bruxelles, pe 10 decembrie, au explicat aproape la unison escaladarea retoricii homofobe electorale, de ambele maluri ale Prutului, prin inteferența rusească.
Doina Gherman (PAS), vicepreședinta Parlamentului R. Moldova, ne-a declarat că la alegerile din octombrie, forțele interesate să destabilizeze țara au căutat să divizeze societatea pe tot felul de criterii, etnice, rural-urban și inclusiv pe acesta - un efort la care au participat din păcate și preoți. „În continuare, muncim la unitatea societății, consolidarea ei, iar unitate prin diversitate este mottoul de care ne vom conduce în continuare, asta este ceea ce poate să facă societatea noastră mai puternică”, a spus Gherman.
Siegfried Mureșan, europarlamentar din România, ne-a spus la rândul lui că persoanele LGBT sunt plasate de politicienii din mai multe țări în rolul „dușmanilor imaginari”, pentru a „induce teamă”. „Aceste mesaje vin dinspre Federația Rusă și de la politicieni care reprezintă în UE interesele F. Ruse... Am văzute aceste mesaje de la euroscepticii polonezi, de la premierul maghiar Viktor Orban, din partea pro-rușilor din România și a celor din R. Moldova”, a spus Mureșan, raportorul Parlamentului European pentru relația cu R. Moldova.
Un rol mare al Rusiei în atmosfera anti-LGBT, mai ales din estul Europei, în anul superelectoral 2024, a întrevăzut într-un interviu cu Europa Liberă și Marija Golubeva, fostă ministră de Interne a Letoniei, unul din primii politicieni est-europeni care și-au declarat aparenența la LGBT.
„O explicație este încercarea Rusiei de a menține o zonă gri aproape de granițele sale, de a nu permite țărilor din jur să se integreze în UE. Pentru asta - nu uitați - Rusia a fost în stare să meargă la război, în Ucraina!” - ne-a amintit Golubeva, în prezent o respectată comentatoare politică apropiată mai multor think-tankuri occidentali.
Un 2025 mai bun?
„Anul 2025 va fi anul în care fie reușim să ne întărim sistemul de justiție și instituțiile egalității împotriva extremismului, discriminării și al infracțiunilor motivate de ură, fie va fi anul în care România alege să se decupleze gradual de Uniunea Europeană și de valorile ei”, anticipează activistul de la București Florin Buhuceanu, care în toamnă a devenit primul român LGBT candidat la alegeri naționale. „Noi nu suntem o ideologie, suntem simpli cetățeni dintr-o țară care pur și simplu nu poate câștiga războiul hibrid inițiat de Moscova cu narative și practici putiniste.
„Retorica anti-LGBT nu vine niciodată de la masele largi de oameni, ci de la oameni care se ocupă de politică și de manipularea ideologică, ce vor să distragă atenția de la probleme mult mai serioase”, ne-a spus, la rândul ei, letona Marija Golubeva, întrebată despre un posibil „reviriment” al drepturilor omului după tumultosul an electoral 2024. „Sigur, oamenii au un anumit nivel, relativ redus, de prejudecată (față de LGBT) în țările din Europa de Est, iar asta ne va da de lucru. Dar impulsul (negativ) vine de la politicieni, nu de la oamenii de rând”.
România și Moldova se numără printre țările care asigură relativ puțină protecție juridică persoanelor LGBT. Într-un clasament anual făcut de ILGA-Europe, cea mai importantă asociație de organizații LGBT de pe continent, Moldova stă mai bine decât România, mai ales grație unor schimbări legislative trecute prin parlament de partidul PAS, fondat de Maia Sandu, în ultimii ani. Alte schimbări ar putea urma, în vreme ce cupluri moldovene, ca și cele românești, așteaptă aplicarea deciziilor justiției europene care ar trebui să le recunoască drept familii.
România este una din ultimele țări din UE care nu recunoaște în nici un fel cuplurile de același sex, alături de alte câteva țări est-europene, ca Bulgaria, Slovacia și Polonia.
În noiembrie 2023, premierul român Marcel Ciolacu a spus deschis că țara sa va ignora o decizie CEDO care o obligă să instituie parteneriatele LGBT, adăugând că „nu este nici prima, nici ultima” hotărâre europeană pe care Bucureștiul nu o va aplica. În alt colț al țării, primăria orașului Oradea a respins vara aceasta, pentru al doilea an consecutiv, organizarea unui eveniment Pride.
Populația României, însă, susține într-o proporție mare drepturile egale pentru membrii comunității LGBT. Potrivit unui sondaj din 2024 al ONG-ului Accept, șapte din zece români consideră că toate familiile, inclusiv cele formate din persoane de același sex, ar trebui protejate de lege. Este o creștere statistică față de același sondaj desfășurat cu doar trei ani anterior.
„Societatea românească e pregătită, clasa politică românească refuză să fie pregătită”, a declarat politologul Cristian Pîrvulescu la lansarea studiului. Din acest motiv, Florin Buhuceanu spune că membrii comunității LGBT încă se „luptă cu discriminarea prin lege”.
În Republica Moldova, deși instituțiile internaționale încă remarcă discriminarea împotriva persoanelor LGBT, anul acesta marșul Pride a avut cea mai mare participare din istorie. Nu s-a raportat niciun incident major în jurul marșului, chiar dacă câțiva zeci de oameni au luat parte la o contramanifestație.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
