În discursul rostit în fața Adunării Generale a ONU, președinta Moldovei, Maia Sandu, și-a exprimat îngrijorarea față de evoluțiile din jurul Mării Neagre și a spus că decizia Moldovei este de a se găsi o soluție politică pentru conflictul transnistrean.
Maia Sandu a profitat de impactul și ecoul pe care îl are un discurs ținut în fașa Adunării Generale ONU, pentru a cere din nou evacuarea completă și necondiționată a forțelor rusești de pe teritoriul R. Moldova cât și retragerea sau distrugerea armamentului și a muniției de la depozitul de la Cobasna.
Politologul și profesorul universitar de la București Radu Carp sugerează că Occidentul ar putea să ajungă la un compromis cu Rusia pe “doasrul transnistrean”.
Europa Liberă: Vorbim despre discursul președintei Republicii Moldova, Maia Sandu, la Organizația Națiunilor Unite, unde a cerut retragerea necondiționată a trupelor și munițiilor din stânga Nistrului, Dvs. cum comentați acest discurs?
Radu Carp: „În ultima vreme au fost mai multe speculații privitor la președinta Maia Sandu și noul guvern, că nu au fost destul de ferme în legătură cu dosarul transnistrean, și în cadrul OSCE, și în discuțiile cu partenerii internaționali, și în raport cu Federația Rusă. Și probabil că dna Maia Sandu a vrut să fie împotriva acestui curent și să arate că are o poziție foarte fermă. Vă amintesc că, în urmă cu doi ani, dacă nu mă înșel, aceeași discuție a avut loc tot la ONU și a fost o premieră, în sens că s-a cerut condamnarea staționării trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova. A fost o premieră de ce? La vremea respectivă, în 1991, practic, s-a autorizat doar formatul OSCE, discuțiile bilaterale, și deloc formatul ONU.
Strategia „picăturii chinezești”
Atunci strigătul de disperare al Republicii Moldova s-a auzit și în acest forum și dna Maia Sandu a analizat, ștacheta destul de sus, și a încercat prin această intervenție la ONU să atragă atenția și asupra conflictului transnistrean, profitând de faptul că Republica Moldova a fost menționată în categoria statelor care au făcut progrese foarte mari pe calea democratizării, din partea președintelui SUA.
Deci, dna Sandu a considerat că este un moment favorabil și l-a exploatat, ceea ce merită a fi semnalat ca ceva pozitiv.”
Europa Liberă: Totuși, de când Republica Moldova participă la lucrările Adunării Generale ONU, toate autoritățile de la Chișinău au cerut evacuarea trupelor rusești de pe teritoriul țării, dar reacția Rusiei a rămas aceeași.
Radu Carp: „Da, este strategia picăturii chinezești, adică a repeta permanent acest lucru, până când comunitatea internațională va realiza că este o problemă foarte serioasă și care merită a fi rezolvată în afara formatului 5+2. Este o strategie bună, acuma în ce măsură este și eficientă? E mai eficientă decât a nu pune problema, pentru că e o poziție de forță, totuși. Federația Rusă este putere militară, Republica Moldova are sprijinul verbal a altor țări, dar nu se întrevede o forță de pacificare internațională în regiunea respectivă, din multiple rațiuni geopolitice, și atunci singura breșă care poate fi făcută este aceasta: a menține constant atenția asupra regiunii, până când comunitatea internațională va realiza că este o problemă și va decide să acționeze.
La fel se întâmplă și cu Nagorno-Karabah, este o chestiune în care statele occidentale nu vor să se implice, dar din faptul că ambele părți mizează pe mediatizarea la nivel internațional, lucrurile se mișcă într-o oarecare direcție. Nu se mișcă întotdeauna în direcția bună, dar, în orice caz, e cunoscut faptul că există un conflict înghețat în Nagorno-Karabah, ceea ce e mai puțin vizibil în legătură cu Transnistria.”
Europa Liberă: Ziceți că acum trebuie de mizat pe sprijinul comunității internaționale în acest demers, dar de unde, concret, să vină acest sprijin, de la cine?
Radu Carp: „Păi, sprijinul poate veni din partea statelor care au experiență în gestionarea unor asemenea situații și care pot mobiliza resurse, care pot discuta de la egal la egal cu Federația Rusă. Există asemenea state. Federația Rusă nu e un hegemon absolut în regiune, care să facă absolut tot ce dorește.
Adică dosarul transnistrean poate fi și o monedă de schimb în relația cu Occidentul, pe anumite paliere. Deci, totul este ca problema să fie cunoscută și opinia publică din statele occidentale să cunoască despre ce e vorba și, în primul rând, unde este Transnistria pe hartă, e primul lucru, de la care trebuie de pornit.”
Europa Liberă: Argumentul autorităților de la Chișinău e că în Constituție e stipulat că Republica Moldova e un stat neutru, asta a făcut președinta și Maia Sandu în discursul ei, făcând referință generală la prevederile neutralității din legea fundamentală, dar tocmai Moscova, Rusia a insistat, istoric, că Republica Moldova să-și declare neutralitatea și să o întărească, fără să ofere Republicii Moldova nimic în schimb.
Radu Carp: „Aici este o problemă de poziționare. După independență s-a considerat că neutralitatea ar fi avantajoasă pentru Republica Moldova, pentru că ar ține-o departe de aceste dispute legate de extinderea NATO și de statutul forțelor militare în Europa. Însă vedem că statutul de neutralitate nu aduce beneficiile scontate, nu s-au rezolvat mai multe probleme din acest statut de neutralitate. Nu pot spune că s-au creat probleme, dar poate că stagnarea din acest conflict este dată și de afirmarea neutralității. Adică, în momentul când un stat se proclamă neutru, nici alte state, orice bloc s-ar putea forma, politic sau militar, nu se simt îndatorate față de acest stat.”
Europa Liberă: Se mai consideră că, totuși, Republica Moldova, actuala guvernare de la Chișinău, transmite mesaje care evită să supere Federația Rusă. Din acest punct de vedere, s-ar părea că, mai degrabă, autoritățile caută loc de dialog cu partenerii ruși.
Radu Carp: „Asta am și spus, este foarte bine că Maia Sandu a spulberat cumva această imagine, prin discursul pe care l-a avut în fața ONU. Acuma, sigur, trebuie de văzut și care sunt faptele concrete, că nu e suficient. Asta s-a mai încercat, repet, strategia de a internaționaliza la nivel maxim problema transnistreană datează demult, cred că a fost o intervenție a fostului prim-ministru Pavel Filip, el a dus la nivelul următor, dacă nu mă înșel, conflictul transnistrean. Dar sigur că nu a avut rezultate pe termen scurt.”
Următorul pas, discuții directe cu Moscova
Europa Liberă: Deci, pe moment, Republica Moldova este perdantă sau câștigătoare în raport cu Federația Rusă, când abordează dosarul transnistrean?
Radu Carp: „În primul rând, pentru dosarul transnistrean, părerea mea este că Republica Moldova trebuie să aibă discuții directe cu Federația Rusă, bazându-se pe anumite principii de soluționare, care pot fi înțelese de oricine. Nu e suficient să spui că vrei retragerea, trebuie să oferi și un calendar, trebuie să oferi și o perspectivă, trebuie să oferi panorama actelor care trebuie revocate pentru a reinstitui starea de suveranitate a Moldovei asupra acestei provincii. Cu alte cuvinte, trebuie foarte mult profesionalism, tact și să spui exact ce vrei.”
Europa Liberă: Deci, greul abia începe. Dialogul cu Federația Rusă trebuie purtat pe picior de egalitate și, cel mai important, de adus suficiente argumente și de convins Kremlinul că evacuarea trupelor și a munițiilor din stânga Nistrului trebuie să devină o prioritate în cooperarea bilaterală.
Radu Carp: „Da, și trebuie de oferit ceva în schimb. Și nu Republica Moldova are să ofere ceva la schimb, ci alte state. E un context favorabil, în care Occidentul a oferit ceva la schimb Rusiei, a oferit Nord Stream, deci, se poate folosi un context mai amplu, pentru a începe discuțiile pe această direcție. Problema e simplă – din moment ce i s-au acordat foarte multe concesii Rusiei, prin Nord Stream, ar trebui ca și Europa să ceară anumite concesii pe dosarul transnistrean Rusiei. Cred că așa ar trebui pusă problema și la Bruxelles de către Republica Moldova, dar desigur că asta înseamnă o cunoaștere foarte detaliată a dosarului respectiv. Și e de lucru la Chișinău, de văzut toate etapele, cum a trecut acest proiect, cine a fost pentru, cum s-au modificat opiniile.
Cred că, personal, dacă aș fi în locul celor ce guvernează la Chișinău, aș începe prin promovarea acestui dosar pentru a le explica partenerilor europeni cum anume problema transnistreană poate să intre la pachet cu alte discuții, repet în condițiile în care au fost făcute aceste concesii majore, mă refer la Nord Stream. Inițial, statele membre erau opuse total proiectului, ulterior s-a reușit armonizarea opiniilor.”
Europa Liberă: Dar aici luați în calcul și situația de la hotarul de est al Republicii Moldova, pentru că Ucraina e în război nedeclarat cu Federația Rusă?
Radu Carp: „Absolut! Sigur că da! Trebuie luate în calcul toate aceste elemente. Dar, repet, de undeva trebuie pornit și există o bună bază de pornire cu acest discurs în fața ONU. De aici ar trebui să pornească și o chestiune, cred că e importantă, aș spune că este o problemă transpartinică, deci asta este foarte important. Pentru că dna Sandu vine din partea unui partid, dl Pavel Filip – din partea altuia, asta arată că există și a existat un consens pe problema transnistreană la Chișinău, indiferent de partidul de la guvernare.”
