Preşedintele Dodon a postat pe Facebook discursul său pentru Adunarea Generală a ONU (mesajul video a fost postat pe 21 septembrie, dar este programat să fie difuzat abia astăzi pe site-ul Națiunilor Unite). A vorbit frumos, ca un politician cumpătat, iar cuvintele la care poate fi redus discursul sunt PACE şi COLABORARE. Îl felicităm pe Igor Dodon. Într-un interviu recent la EL, Igor Dodon a precizat că în ultimii ani a devenit mai cumpătat şi mai puţin incisiv, că vede lucrurile dintr-o perspectivă mai largă. Cică funcţia de preşedinte al ţării îţi remodelează optica. Măi să fie. Dar cum a fost Igor Dodon înainte să devină preşedinte?
Eu îmi amintesc de un eseu al lui Igor Dodon din 2010. Eseul era intitulat „Inchiziţia liberală” şi avea un subtitlu – ADEVĂR. Igor Dodon era atunci deputat comunist şi nici nu spera pesemne că va deveni preşedinte. În articolul său din 2010, Dodon scria despre o Inchiziţie liberală „exclusivistă, agresivă, rectilinie, nemiloasă şi colţoasă ca o beschie”.
Şi mai scria deputatul comunist: „Cu o fervoare tipică pentru mişcările extremiste, cu o încrâncenare fanatică, Inchiziţia prin armata sa de iezuiţi a pătruns astăzi oriunde, le citeşti mai tot timpul veninul revărsat prin ziare... Pentru că au prins gustul rugului şi incendiului şi au probat argumentul pumnului în gură. Cât i-ar costa să mai organizeze un 7 aprilie, dacă îi îndeamnă cauza? Ce i-ar mai opri să mai arunce în rugul purificării nişte clădiri şi să mai provoace nişte victime omeneşti? Atâta timp cât maşinăria propagandistică a inchizitorilor contemporani macină, zdrobeşte şi linşează, noi mai suntem ostaticii unui Ev Mediu Liberal”.
Asta scria Dodon în 2010. Nici acum nu-i place partida liberală, dar cel puţin nu mai sare la beregata „inchiziţiei”. E, într-adevăr, mai matur, mai cumpătat, mai puţin agresiv. Se vede că funcţia de preşedinte te îmblânzeşte, te face mai bun. Şi dacă ar mai câştiga un mandat, Dodon ar putea să devină o întruchipare a bunătăţii…
