Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Cum a fost anul 2017 pentru locuitorii regiunii transnistrene? Opinii ale locuitorilor Chișinăului: mai pot fi reîntregite cele două maluri ale Nistrului? Și... ultimele progrese în reglementarea transnistreană văzute de experți internaționali.
Începem, ca de obicei, cu buletinul de ştiri și principalele evenimente ale săptămânii trecute:
***
Președintele Parlamentului de la Chișinău, Andrian Candu, a declarat că regretă refuzul președintelui Igor Dodon de a declara, la solicitarea sa, zi de doliu național în Republica Moldova, în memoria Majestății Sale Regele Mihai al României. Zi de doliu a fost anunțată, însă, în mai multe localități. Într-o declarație difuzată joi de Parlament, Candu îl acuză pe Dodon că „marchează unele zile istorice din trecutul nostru legat de URSS, dar nu ia în considerare și alte momente istorice, care aparțin nouă celor care trăim pe acest teritoriu”. Pe 13 decembrie, spicherul moldovean a condus o delegație a Republicii Moldova, care a adus un ultim omagiu la sicriul regelui Mihai la Castelul Peleș din România. Mii de români l-au petrecut, sâmbătă, pe ultimul drum pe Regele Mihai I, care a fost înmormântat la Noua Catedrală Episcopală de la Curtea de Argeș.
Născut în 1921, Mihai I a fost suveranul României în perioada Celui de-al Doilea Război Mondial, când a scos țara din alianța cu Germania nazistă, dar a fost forțat de către regimul comunist să abdice, în 1947. Și-a petrecut multe decenii în Occident, până când familiei regale i s-a permis reîntoarcerea în țară, abia în 1997. A decedat pe 5 decembrie, la vârsta de 96 de ani, la reședința sa din Elveția. Custode al coroanei rămâne Principesa moștenitoare Margareta, primul copil al Regelui Mihai și Reginei Ana. La funeraliile din 16 decembrie, au participat președintele Klaus Iohannis, numeroși oficiali și politicieni români, precum și iluștri reprezentanți ai familiilor regale din aproximativ 20 de țări, inclusiv Marea Britanie și Spania, precum și ai familiilor imperiale din Rusia, Austria şi Germania.
La un eventual referendum privind unirea Republicii Moldova cu România, aproape 22% din respondenți au declarat că ar vota pentru unire, iar în cazul unui referendum privind eventuala unire cu Federația Rusă, 33% au spus că ar vota favorabil, arată ultimul Barometru al Opiniei Publice, prezentat joi de Institutul de Politici Publice de la Chișinău. La prezentarea sondajului, sociologului Vasile Cantarji, citat de IPN, a explicat că întrebarea despre unire a fost introdusă după ce președintele Igor Dodon a declarat că ar vrea să interzică „unionismul”. Însă cumulat, a comentat Carntarji, 55% din moldoveni sunt pentru unirea țării cu o altă țară. Sondajul mai arată că peste 47% din respondenți ar vota pentru aderarea Moldovei la Uniunea Europeană, iar 42% - pentru aderarea la Uniunea Eurasiatică. Este prima oară în ultimii ani când numărul celor care ar sprijini vectorul pro-vestic l-a depășit pe cel al susținătorilor vectorului pro-estic.
La microfon Radu Benea, continuăm sinteza știrilor la Radio Europa Liberă.
Executivul de la Tiraspol a anunțat că va face tot posibilul ca în anul 2018 să achite la timp salariile bugetarilor. Anul acesta, ca și anii precedenți, au existat restanțe la plata salariilor. Șeful executivului Alexandr Martînov a spus, joi, la o întâlnire cu locuitorii orașului Dnestrovsk că restanțele salariale ar urma să fie achitate integral până pe data de 25 decembrie. De asemenea, el a promis că de anul viitor, cadrele didactice își vor primi integral și la timp banii pentru concediile de vară, care vor fi achitați dintr-un fond ce va fi creat special în aceste scopuri.
Șeful executivului de la Tiraspol a fost întrebat, între altele, de ce crește prețul pentru studii în unele instituții de învățământ? Martînov a explicat că în regiunea transnistreană „există un umăr foarte mare de personal administrativ și de conducere, iar aceste cheltuieli sunt incluse în costurile educației”, pe care contribuabilii sunt nevoiți să le suporte. El a menționat că executivul analizează în prezent cum să optimizeze cheltuielile pentru sistemul de învățământ, iar concluziile sale vor fi anunțate în luna ianuarie.
Alexandr Martînov a mai spus că economia regiunii transnistrene ar înregistra o dinamică pozitivă, la fel și comerțul. Într-o analiză a băncii centrale de la Tiraspol se arată că în 11 luni ale acestui an, importurile în regiune au crescut cu peste 13%, până la 867 de milioane de dolari, față de aceeași perioadă a anului trecut. Au crescut și exporturile cu peste 16%, până la aproape 570 de milioane de dolari. Exceptând resursele energetice, aproape a treia parte din exporturi (35%) o constituie producția Uzinei metalurgice de la Rîbnița (203 milioane de dolari), cea mai mare parte a căreia (92,3 milioane de dolari) fiind exportată în România. Potrivit acelorași date, livrările de energie electrică în Moldova au fost în scădere, dar au constituit aproape 174 de milioane de dolari. O dinamică pozitivă au avut exporturile de produse alimentare și agricole – peste 85 de milioane de dolari, principala piață de desfacere a acestora fiind Ucraina (46 milioane dolari) și Republica Moldova (18.4 milioane dolari). Alte poziții importante ale exporturilor transnistrene sunt textilele și încălțămintea, produsele minerale și ale industriei constructoare de mașini.
O delegaţie a agenției fitosanitare ruse Rosselhoznadzor este așteptată în Republica Moldova pentru a inspecta depozitele frigorifice pentru fructe, așteptându-se să fie extinsă lista companiilor autorizate să exporte pe piața rusă. Potrivit Moldpres, autoritățile moldovene spun că au cerut părții ruse să examineze cererile de export depuse de la 264 de potenţiali exportatori de fructe din Moldova. Datele statistice arată că exporturile de legume și fructe din Republica Moldova au crescut cu circa 37%, în 10 luni ale acestui an, față de perioada similară a anului trecut.
Ați ascultat o sinteză a evenimentelor principale ale săptămânii trecute, mai multe, în actualitate, găsiți pe pagina noastră de internet la europaliberă.org.
***
Europa Liberă: Se apropie sfârșitul anului și corespondenții Europei Libere au discutat cu mai mulți locuitori ai regiunii transnistrene, întrebându-i cum a fost pentru ei acest an și prin ce s-a remarcat?
- A fost un an ca oricare altul – cu bune și cu rele, și nu numai. Contrastul existenței, mai ales la noi în Transnistria, adesea nu poate să nu producă bucurie. Mai întâi te bucuri, apoi te întristezi, pentru că nu mai ai de ce să te bucuri.
- Ne bucurăm pentru că avem un alt președinte, o altă viață, de fiecare dată totul se înnoiește. Priviți, Tiraspolul a devenit un oraș minunat, e o minune. Înseamnă că și noi vom continua să trăim și să ne bucurăm că trăim.
- Fiica noastră a mers în clasa întâi. A fost un an interesant. Ne-am mutat într-un nou apartament.
- Greu a fost anul. În primul rând, nu-i de lucru. Fiul meu a fost concediat – unde să se angajeze? Iar eu sunt nevoită să lucrez ca să-l ajut. Unde s-a mai văzut așa ceva?
- Un an dificil. Multe schimbări, după schimbarea puterii.
- M-am angajat la lucru. Până atunci am stat la bursa muncii.
- Ne-am mutat aici nu demult, încă nu avem impresii prea clare.
- Un an foarte dificil, pentru mine personal – nimic bun, neplăceri în familie.
- Un an greu a fost, pe plan personal.
- E trist anul ce se încheie. De lucru nu este, pe toți îi concediază, valuta-i scumpă...
- Nu-i prea reușit anul. Sper că în 2018 va fi mai bine.
- E complicat să zic ceva. De regulă, serviciu-acasă, acasă-serviciu...
Europa Liberă: Opinii ale locuitorilor de la Tiraspol și Bender.
***
Europa Liberă: La Chișinău, corespondenții Europei Libere i-au întrebat pe mai mulți locuitori ai capitalei moldovene dacă, în opinia lor, regiunea transnistreană poate fi reintegrată în cadrul Republicii Moldova.
„Sunt oameni la fel ca și noi (în regiunea transnistreană - n.r.). Cred că și ei și-ar dori să fie împreună cu Moldova. Sper, cel puțin.”
„Acolo este Rusia. Dacă Rusia și-a pus ciubota, n-ai ce să faci. Poate numai dacă vom intra în uniunea eurasiatică, altfel nu.”
„Acolo sunt niște oameni care au interesele lor. Și interesul lor este ca Moldova și Transnistria să nu fie unite.”
„Ei consideră că limba ne încurcă. Când a fost președinte, Mircea Snegur a zis: mai întâi limba. Dar n-a făcut corect.”
„Ei deja se consideră un popor aparte. Au o limbă aparte, au un statut aparte. Nu cred că ar fi deja posibil (reintegrarea – n.r.). Și dacă ar fi posibil în mod forțat, nu cred că ar fi corect.”
„În mod logic, ar trebui să fim împreună. Pentru că este teritoriul nostru comun. Dar problema e numai la guvern. Așa cred.”
„Dacă va fi dorința poporului, de ambele părți - da. Însă totul depinde de persoanele care stau la conducere.”
„Se poate, dacă Rusia va spune: da, noi nu mai avem nevoie de această palmă de pământ. Numai așa. Dar ei nu vor spune asta niciodată, pentru că - e la fel ca în Ucraina - ei au nevoie de ea pentru interesele lor.”
„Ei cred că le va fi mai bine cu Rusia, decât cu Europa, așa am înțeles eu.”
Europa Liberă: Opinii ale locuitorilor din Chișinău.
***
Europa Liberă: Nu aduce anul cât aduce ceasul, spune un vechi proverb ce se potrivește și recentelor evoluții în reglementarea transnistreană, după ani de zile de stagnare a negocierilor sau de agravare periodică a tensiunilor dintre Chișinău și Tiraspol. Pe 18 noiembrie a fost redeschis podul peste Nistru de la Gura Bîcului – Bîcioc, distrus în timpul războiului din 1992, restaurat apoi în anii 2000 cu sprijin european, dar care ulterior, spun observatorii, a devenit un simbol al impasului negocierilor și al incapacității de a se ajunge la compromis. Podul are o importanță strategică – este parte a coridorului auto internațional M14 Brest-Chișinău – și poate ajuta la dezvoltarea economică a întregii regiuni. Apoi la sfârșitul lunii trecute, reprezentanții politici ai Chișinăului și Tiraspolului au semnat patru înțelegeri menite să asigure buna funcționare a școlilor moldovenești cu predare în grafie latină din Transnistria; accesul fermierilor moldoveni din raionul Dubăsari la propriile terenuri situate după șoseaua Camenca-Tiraspol; recunoașterea diplomelor de studii din regiunea transnistreană și asigurarea legăturii telefonice și fixe și mobile între cele două maluri ale Nistrului. Toate aceste înțelegeri au fost apreciate înalt la summitul anual al OSCE de la Viena, de la începutul lui decembrie, iar declarația finală a summitului OSCE menționează și necesitatea începerii negocierilor politice pentru reglementarea definitivă a conflictului și adoptarea unui statut special pentru regiunea transnistreană, „cu respectarea suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova”. În ciuda aprecierilor laudative, mai mulți experți au păstrat totuși rezerve față de aplicarea în practică a înțelegerilor, mai ales că acestea urmează a fi încă definitivate. În emisiunea trecută, v-am prezentat opiniile unor analiști de la Chișinău și Tiraspol. Astăzi, vă invităm să ascultați și părerea unor reputați experți internaționali. Valentina Ursu a discutat cu cercetătoarea de la Berlin, Anneli Ute Gabanyi.
Anneli Ute Gabanyi: „Este clar că s-a produs un avânt, este evident că negocierile care iarăși au cam staționat, nu s-a mișcat nimic o vreme, au demarat din nou, dar un astfel de fenomen s-a mai întâmplat și în 2012, când tot așa niște negocieri blocate chiar mai mult, timp de șase ani, au fost reluate. Acum nu s-au reluat de fapt discuțiile pe tema politică, s-au reluat și au luat un avânt dezbaterile, să spunem așa, „1+1”, între Chișinău și Tiraspol. Acum aprecierea cui servește și dacă este un lucru pozitiv și pentru cine, sigur este o întrebare foarte importantă. După părerea mea, este un lucru folositor pentru oamenii de rând și ei sunt cei pentru care teoretic, atât cei de pe malul drept, cât și cei de pe malul stâng al Nistrului, ar trebui să facă politică, dar bineînțeles că sunt și alte considerente de luat în vedere.”
Europa Liberă: Într-o postare pe o rețea de socializare, fostul reprezentant al UE la Chișinău, dl Kalman Mizsei sugerează că „mărul s-ar putea să arate bine doar în exterior, nu și în interior”. Cam unde duce gândul acesta?
Anneli Ute Gabanyi: „Să fie un măr înveninat. Dar problema este într-adevăr unde vor duce aceste negocieri. Dar până acum am impresia că așa cel puțin reiese din ceea ce spun reprezentanții Chișinăului că ei au obținut ceea ce au urmărit de mai multă vreme și întrebarea care se pune este mai degrabă de ce a cedat Tiraspolul, care înainte fusese foarte rigid și nu dorea să facă niciun fel de pas, care eventual să îi arată slăbiciunea în anumite probleme în care se blocaseră ei. Problema este ce înseamnă aceste negocieri, care cred că nu cedează elemente de statalitate, așa cum unii comentatori se tem că se va întâmpla. În primul rând, mulți spun că încă nu cunosc toate detaliile acestor documente, adică diavolul de obicei se vede în detalii, și aceste detalii încă nu sunt toate cunoscute. Pe de altă parte, însă îmi amintesc de discuțiile care s-au dus în Germania în momentul în care în anii ’70, mai ales, și ’80 RDG-ul sub presiunea crizei economico-financiare, în avântul de delimitare de o Uniune Sovietică, pe de o parte, tot în criză financiară, pe de altă parte, tot mai presată sau o Uniune Sovietică care punea presiune pe aliații ei să urmeze cursul perestroikăi, deci, în această perioadă s-au făcut anumite concesii umanitare și din partea RDG-ului și-mi amintesc că s-a discutat acest lucru, dacă nu înseamnă o recunoaștere a statalității RDG-ului, însă, dacă diplomații sunt realmente competenți și atenți, acest lucru nu se va întâmpla. Până acum cred că nu s-a întâmplat.”
Europa Liberă: Reprezentantul Federației Ruse în procesul de reglementare transnistreană, ambasadorul Gubarev, care a salutat înțelegerile semnate de Chișinău și Tiraspol, se întreba dacă vor fi realizate aceste patru protocoale, dacă nu vor exista anumite piedici în aplicarea lor, insistând pe nevoia unor garanții. Cine să pună piedici și cine să dea garanții? Pun și eu întrebări…
Anneli Ute Gabanyi: „Rușii întotdeauna au dorit ca să obțină niște garanții occidentale. Mă gândesc și la neutralitatea Austriei, unde tot așa ei și-au retras trupele, bineînțeles, consimțind și la retragerea trupelor celorlalți aliați din Austria tot pe baza unor garanții mai mult sau mai puțin explicite, însă cred că acest lucru nu se va întâmpla. Însă este clar că Occidentul dorește să faciliteze anumite înlesniri pentru oamenii de rând, dar este desigur și de fiecare dată și orgoliul țării care conduce negocierile în numele OSCE-ului și aici este un lucru interesant. Eu, personal, ca nemțoaică, mă întreb de ce acești pași nu au fost posibili sub președinția Germaniei, când ambasadorul Meier-Klodt într-adevăr s-a dat peste cap să aducă părțile să ajungă la un numitor comun, iar acum așa tam-nisam, ca să spunem așa, brusc, se ajunge la această înțelegere pentru care președinția germană s-a luptat atât de mult? Este un punct poate nesemnificativ, însă este interesant de privit.”
Europa Liberă: Se zvonește că guvernarea de la Chișinău ar avea un plan privind reglementarea politică a conflictului transnistrean, care urmează a fi prezentat oficial în cel mai apropiat timp și că în document un element încurajator ar fi inclusiv retragerea trupelor rusești din regiunea transnistreană și transformarea misiunii de pacificare în una civilă, dar se știe că Tiraspolul a refuzat și continuă să refuze să discute despre reglementarea politică a conflictului transnistrean. Credeți că următorul pas va fi anume statutul care trebuie să i se ofere acestei regiuni?
Anneli Ute Gabanyi: „Cred că această chestiune nu este de competența discuțiilor „1+1”. Această problemă poate fi reglementată numai și numai în formatul „5+2”, respectiv cu acordul, bineînțeles, al Rusiei, adică al statului care-și menține aceste trupe în cele două forme despre care ați vorbit. Și întrebarea este dacă și de ce Rusia ar fi interesată să facă așa un pas, eventual înainte de alegerile care se așteaptă în această țară sau ca urmare a crizei economice și financiare în care se zbate Rusia și care face ca Rusia să nu mai poată finanța Transnistria ca și până acum? Poate că Rusia se gândește că între timp problemele de a menține prezența sa în Transnistria, după ce Ucraina și-a schimbat statutul și a devenit un stat prooccidental? Toate acestea știu că se discută, însă în orice caz nu-mi pot închipui ca cei de la Chișinău să aibă în portofoliu o soluție care să fie acceptată de toți și care să fie și în interesul Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Dar Dvs., așa dintr-o parte, credeți că ar fi gata guvernarea de la Chișinău să gestioneze reintegrarea celor două maluri ale Nistrului prin formula de statut special acordat acestui teritoriu negociat cu cei de la Tiraspol? Cum se va desfășura această gestionare a reintegrării?
Anneli Ute Gabanyi: „Ar fi sinucigaș, dacă Republica Moldova ar reintegra o Transnistrie cu baze militare și căști roșii de pacificatori rusești. Asta ar fi absolut sinucigaș. A doua este întrebarea dacă atât conducerea de la Chișinău, cât și populația, cetățenii Republicii Moldova propriu-zise ar fi dispuși ca să accepte integrarea? Spre deosebire de perioada de acum 15 sau 20 de ani, când nici nu se putea să menționezi ideea că, hai să renunțăm la Transnistria, că până la urmă povara este prea mare pentru o țară atât de mică. Nu știu cum se prezintă situația astăzi și nu știu care ar putea să fie condițiile. În orice caz, ar fi o catastrofă, dacă acest statut special pentru Transnistria ar însemna statutul unei bombe cu detonație întârziată în cadrul unui stat devenit federalist, a cărui integritate statală nu mai poate fi garantată.”
Europa Liberă: Dar poate continua această orientare strategică prooccidentală, pe care și-a asumat-o guvernarea Republicii Moldova cu Transnistria împreună?
Anneli Ute Gabanyi: „Este o situație foarte grea. Pe de o parte, geopolitic vorbind, situația pentru Republica Moldova a devenit mai bună, pentru că există atât conlucrarea mult mai fructuoasă cu Ucraina, care și-a schimbat statutul și orientarea; pe de altă parte, însă, situația internă, dispoziția forțelor din Republica Moldova nu pare atât de favorabilă precum s-a arătat înainte. Însă ar fi o greșeală dacă Occidentul ar sancționa această incertitudine sau oarecare incertitudine din Republica Moldova, pentru că această incertitudine este de fapt o urmare a incertitudinii în care Uniunea Europeană lasă Republica Moldova de atâția ani. Republica Moldova are nevoie de o perspectivă de integrare și dacă nu, cel puțin de o perspectivă a perspectivei de integrare. Este imposibil să aștepți ca o țară care nu are această perspectivă, niște guverne care nu pot da cetățenilor Republicii Moldova această luminiță la capătul tunelului nu vor putea asigura stabilitatea internă așa cum ne-o dorim cu toții.”
Europa Liberă: Dar de fapt cine va decide să reîntregească teritoriul Republicii Moldova – guvernarea de la Chișinău sau administrația separatistă de la Tiraspol, ghidată de Rusia?
Anneli Ute Gabanyi: „Bineînțeles că trebuie să existe voință politică de pe ambele maluri, însă problema este ce fel de administrație transnistreană, ce fel de regiune se va integra? Adică, fără o democratizare prealabilă, adică, acești pași au mai fost desemnați de către societatea civilă și chiar de guvernele proeuropene din Republica Moldova, Transnistria, în forma ei actuală, este imposibil de integrat cu Republica Moldova. Ar fi o sinucidere.”
Europa Liberă: Și în concluzie, doamna Anneli Ute Gabanyi, care rămâne a fi rolul Occidentului în soluționarea definitivă a conflictului transnistrean?
Anneli Ute Gabanyi: „Cred că Occidentul, în primul rând, ar trebui să se înțeleagă foarte, foarte bine și de aceea uneori este trist să vezi cum se schimbă negociatorii de la un an la celălalt și aceste cunoștințe care se acumulează într-un an câteodată ai impresia că se pierd în anul viitor. Deci, pătrundere a punctelor de vedere și a stării de fapt reale, mai ales din punct de vedere geopolitic. Ar fi periculos să ajungem la o politică de cedare a Occidentului numai de dragul de a ajunge la niște rezultate cu care unul sau celălalt se va putea împăuna. Situația este foarte importantă, mai ales că acest conflict înghețat devine tot mai mult modelul pentru multe alte conflicte înghețate mai vechi sau chiar mai noi și mai în aproprierea Transnistriei.”
Europa Liberă: Occidentul ar avea o înțelegere cu Rusia pe marginea reglementării transnistrene?
Anneli Ute Gabanyi: „Eu nu știu, dar sper să nu se ajungă.”
Europa Liberă: Opinia cercetătoarei de la Berlin, Anneli Ute Gabanyi.
***
Europa Liberă: Colea mea Valentina Ursu i-a cerut și opinia analistului occidental Vladimir Socor, care se arată însă mai degrabă îngrijorat de „avântul” și direcția negocierilor sub președinția austriacă a OSCE.
Europa Liberă: Iată că Chișinăul și Tiraspolul au îndeplinit o prevedere a așa-zisului pachet „Berlin plus”. Cele două părți au redeschis podul de peste Nistru dintre localitățile Gura Bîcului și Bîcioc după o pauză de 25 de ani și reprezentanții politici ai Chișinăului și Tiraspolului, cei doi negociatori au semnat patru înțelegeri care prevăd mai multe aspecte, inclusiv funcționarea școlilor cu grafie latină, accesul la terenurile agricole de după traseul Dubăsari-Tiraspol, recunoașterea diplomelor care se dau în regiunea transnistreană, restabilirea legăturii telefonice între cele două maluri ale Nistrului. Cum a fost posibil să se întâmple acest lucru?
Vladimir Socor: „Să analizăm ceea ce se cheamă „pachetul de la Berlin”. El constă din două componente cu totul diferite între ele. Autorităților de la Tiraspol li se cer două lucruri elementare, complet omenești, nepolitice, inofensive, și anume: să permită accesul țăranilor moldoveni din raionul Dubăsari pe malul stâng la terenurile lor agricole situate dincolo de șosea, pe de o parte, și pe de altă parte, funcționarea normală a celor câteva școli în limba română de pe malul stâng. Lucruri cu totul omenești pe care Tiraspolul a refuzat să le îndeplinească timp de 25 de ani, practic a refuzat să le îndeplinească cu scopul de a șantaja Chișinăul să acorde concesii de ordin politic și iată că exact acest lucru se întâmplă în virtutea așa-zisului „pachet de la Berlin”. Chișinăului i se cere că acorde Tiraspolului elemente de statalitate sub forma recunoașterii plăcuțelor automobilelor înregistrare în Transnistria, cu însemne transnistrene, și recunoașterea diplomelor de absolvire emise de instituții din Transnistria, în primul rând, de Universitatea din Tiraspol, pe care Transnistria o numește „Universitate de Stat”.”
Europa Liberă: În primul caz, Chișinăul a respins categoric recunoașterea plăcuțelor de înmatriculare pentru automobilele din stânga Nistrului cu însemnele regiunii.
Vladimir Socor: „Chișinăul a negociat, nu a respins categoric. Ar fi dorit să respingă categoric, dar a negociat, deoarece ceilalți participanți din formatul „5+2” – Rusia și OSCE, în primul rând, – au insistat ca Chișinăul nu numai să negocieze, dar să facă cedări unilaterale. Deocamdată, nu s-a ajuns la o cedare din partea Chișinăului în chestiunea plăcuțelor, s-a ajuns la un acord, ale cărui detalii nu le cunosc, referitor la telefonia fixă și la recunoașterea diplomelor universitare, inclusiv cea numită a „Universității de Stat din Tiraspol”. Nu cunosc detaliile, nu știu care este forma concretă a acestei recunoașteri, știu numai care au fost cererile Tiraspolului și ale Moscovei – ca Chișinăul să recunoască aceste elemente de statalitate, mai bine spus, elemente ale viitorului statut special. Diplomația rusă a vorbit în mod deschis despre aceasta – recunoașterea diplomelor universitare emise de stat în Transnistria și înregistrarea plăcuțelor ar fi elemente ale viitorului statut special. Deci, primele elemente de statalitate. Aceștia sunt așa-numiții „pași mici”, care duc într-o direcție necunoscută. Nouă nu ni se spune în ce direcție duc acești „pași mici”, ni se spune numai că e necesar să facem „pași mici”, dar direcția nu e definită, dar noi vedem direcția. Este direcția introducerii treptate, fără negocieri, introducerea de facto pe furiș a unor elemente de statalitate pentru Transnistria. Repet însă că nu știu detaliile cum anume arată în mod concret, dacă există recunoașterea unui prefix telefonic separat al Transnistriei sau a apostilei Universității de Stat din Tiraspol. Rămâne de văzut.”
Europa Liberă: După acești pași mici, ce ar putea să urmeze, dle Socor, dacă ne referim la evoluțiile în acest dosar transnistrean?
Vladimir Socor: „Va urma cu siguranță o stagnare continuă. Igor Dodon s-a plâns pe acest lucru în câteva declarații publice recente, dar și acțiunile dlui Igor Dodon demonstrează faptul că el a pierdut orice încredere în soluționarea conflictului din Transnistria în modul propus de Dodon sau chiar în orice mod. Dodon implicit a recunoscut că contactele, convorbirile sale cu liderul de la Tiraspol, Krasnoselski, au intrat într-un impas, de aceea, dl Dodon caută interlocutori noi în Transnistria. Acum îl „cultivă” pe Oleg Horjan, șeful partidului comunist, un partid mic de tot din Transnistria. Pentru dl Dodon, acesta este un gest, pur și simplu, de disperare. Oleg Horjan și partiduțul său comunist nu contează absolut deloc în Transnistria.
Europa Liberă: Dle Socor, Igor Dodon a salutat aceste înțelegeri dintre Chișinău și Tiraspol, pretinzând că chiar el are un merit?
Vladimir Socor: „Da, revin la aceasta imediat, dar acum mă refer la soluționarea politică. Dl Dodon i-a spus dlui Putin în întâlnirea lor de la Soci: „Nu putem aștepta niciun progres în privința soluționării politice în următorii câțiva ani, întâi pentru că avem alegeri parlamentare în Republica Moldova”, spunea dl Dodon, și apoi vor mai dura niște ani buni. Deci, dl Dodon, practic, a pierdut optimismul cu care venise în postul de președinte, când promitea să rezolve rapid, prin federalizare. Acum, dl Dodon nu mai vorbește despre federalizare, discursul său s-a profesionalizat, federalizarea e un cuvânt care sperie lumea și pe bună dreptate, dl Dodon și-a dat seama de asta într-un târziu, acum vorbește numai despre un statut special, care-i tot o versiune a federalizării, dar cel puțin a învățat dânsul să nu mai folosească acest termen. Dar spuneam că dl Dodon i-a mărturisit dlui Putin că va mai dura mult până la o soluționare politică, iar între timp, dl Dodon, din lipsă de interlocutor începe să-l „cultive” pe Oleg Horjan, un gest disperat, datorită faptului că acest partiduț nu-i deloc influent în Transnistria. Și într-adevăr, dl Krasnoselski, la Tiraspol, s-a supărat, s-a burzuluit, a spus că acest partiduț nu contează și are dreptate. Deci, vedem aici din partea dlui Dodon două recunoașteri ale impasului, a spus că va mai dura mult și caută alți interlocutori decât pe Krasnoselski. Mai mult decât atât, chiar la Soci Dodon s-a plâns că abordarea existentă din partea Tiraspolului și a Moscovei de a acorda ajutor financiar din Moscova Tiraspolului este neconstructivă și dăunătoare. Deci, dl Dodon nu mai are deplină încredere nici în sprijinul dlui Putin pentru soluționarea rapidă a conflictului. Și aici vin la a doua întrebare a Dvs., Valentina: Care e interesul Rusiei și dacă Rusia are interesul să rezolve rapid acest conflict, chiar în propriul ei interes? Rusia, acum, nu are acest interes, Rusia nu-i acordă sprijin lui Dodon, Rusia nu face propagandă pentru o soluționare cât mai rapidă a conflictului, chiar în interesul lui Dodon sau al Rusiei, pentru simplul motiv că Rusia nu poate să-și permită să întrețină economic o Moldovă satelită. Chiar în ipoteza în care dl Dodon ar câștiga alegerile și s-ar instala la Chișinău o guvernare pro-rusească, Rusia nu ar avea mijloace să întrețină această guvernare. O asemenea guvernare ar pierde instantaneu sprijinul economic și politic occidental, ar trebui să fie întreținută de Rusia, inclusiv cu Transnistria, iar Rusia nu mai poate să întrețină nici măcar Transnistria, nemaivorbind de o Moldovă întregită cu Transnistria printr-un acord patronat de Rusia. Deci, Rusia dorește și ea să tărăgăneze, să amâne la infinit acest proces.”
Europa Liberă: Opinia analistului occidental, Vladimir Socor, consemnată de Valentina Ursu.
***
Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.