În primul rând, pentru că, în ciuda declarațiilor despre „independența” față de Gazprom, Republica Moldova consumă curent electrică de la centrala termoelectrică de la Cuciurgan (MGRES), această centrală din stânga Nistrului produce curent cu gaze rusești, gazele rusești ajung acolo prin Ucraina, dar tranzitul prin Ucraina se poate opri de la 1 ianuarie.
În al doilea rând, așa cum spune și ministrul Parlicov, poate rămâne fără gaze rusești nu numai centrala de la Cuciurgan, care livrează astăzi cam 80% din energia electrică consumată pe malul drept al Nistrului, ci poate rămâne fără gaze rusești întreaga regiune transnistreană, inclusiv populația, în plină iarnă.
„Noi suntem interesați de menținerea furnizării de gaze în regiunea transnistreană, cel puțin în această perioadă, ca să menținem calmul (…), nimeni nu vrea acum destabilizarea regiunii transnistrene”, a spus Parlicov cu câteva zile înainte de vizită, la postul Jurnal TV.
În al treilea rând, Republica Moldova și Rusia au o afacere comună – întreprinderea Moldovagaz. În urma unor reforme legislative recente, prin care autoritățile moldovene au trebuit să despartă producția de gaze de transport și de distribuție, rolul Moldovagaz a scăzut, dar rămâne important.
Mandatul fostei conducere a Moldovagaz a expirat, iar autoritățile de la Chișinău și Gazprom, care controlează întreprinderea (în proporție de cam 35 la 65) trebuie să numească un președintele nou al Consiliului de Administrare.
Președintele desemnat de guvernului de la Chișinău, Dorin Junghietu, mai trebuie agreat de Gazprom, iar în cuvintele ministrului Parlicov, cei de la Gazprom vor să vadă mai întâi omul, în carne și oase, înainte să-l aprobe.
Alături de Parlicov, așadar, la Sankt Petersburg va mai merge Junghietu, dar și fostul președinte care mai asigură interimatul, Vadim Ceban.
Justifică aceste interese vizita?
Ministrul Parlicov spune că da și că el nu acționează pe cont propriu, iar decizia de a răspunde invitației Gazprom a fost luată în comun de conducerea de la Chișinău. Surse europene au spus Europei Libere că și Uniunea Europeană este la curent cu dilemele Chișinăului și cu decizia de a discuta cu Gazprom.
Ceea ce vrea să afle ministrul Parlicov de la furnizorul rus este dacă acesta este dispus să trimită gaze către regiunea transnistreană pe rute alternative după ce este sistat tranzitul prin Ucraina.
Un contract cu Moldovagaz prin care Gazprom trimite gaze către regiunea transnistreană prevede că tranzitul până la granița cu Republica Moldova este în responsabilitatea concernului rus.
Este luată în calcul aducerea gazelor rusești prin Turcia până în Bulgaria, iar mai departe, în România și, în revers, prin vechea conductă transbalcanică astăzi nefolosită, către centrala Cuciurgan. Problema este aici că țeava prin care Rusia trimite gaze spre Turcia este și așa plină până la refuz și nu poate face loc așa de ușor (și de ieftin) gazelor destinate regiunii transnistrene.
O altă posibilitate vehiculată de experți ar fi ca Moldovagaz să preia gazele rusești destinate regiunii transnistrene la granița Rusiei cu Ucraina și să asigure ea juridic și tehnic transportarea lor mai departe până la destinație. Problema aici ar fi că este un compromis greu de atins și moralmente greu de justificat în condițiile agresiunii rusești nemiloase contra Ucrainei.
Pentru a arăta propriilor parteneri europeni că își respectă obligațiile, Ucraina a continuat să aplice acordul de tranzit al gazelor către consumatorii europeni, încheiat cu Gazprom pe cinci ani, înainte de începutul agresiunii rusești la scară largă, din februarie 2022. Dar acum acordul expiră și este de neimaginat că Kievul s-ar așeza la noi negocieri cu Moscova în chestiunea tranzitului ca și cum nimic nu s-a întâmplat.
Și dacă Rusia spune „нет”?
Guvernul moldovean are un „plan B” pentru regiunea transnistreană și pentru consumul de curent electric pe malul drept, dar acesta implică costuri.
Într-un document aprobat la începutul lui octombrie, guvernul a prevăzut că, în cazul unei sistări totale a livrărilor de gaze rusești în regiunea transnistreană, autoritățile moldovene vor furniza consumatorilor de acolo gaze naturale cumpărate pe piața europeană pentru consumul malului drept, inclusiv cele stocate deja în depozite din România Ucraina și cantități suplimentare.
Dar consumatorii din regiunea transnistreană vor trebui să plătească pentru aceste gaze un preț de piață. Obișnuiți cu gaze gratis din Rusia, nu-și vor putea permite.
„Dacă nu există furnizarea de gaze în regiunea transnistreană, de facto gratuit din partea Gazprom, regiunea nu este funcțională”, a spus ministrul Parlicov în emisiunea de la Jurnal TV.
El a sugerat că autoritățile de la Chișinău vor trebui să-și asume riscul că transnistrenii nu vor plăti pentru gaze la prețul pieței, dar mizează pe sprijin european pentru a acoperi costurile, pentru că nu vor putea admite o criză umanitară în stânga Nistrului.
În cazul deficitul de curent electric de pe malul drept al Nistrului, dacă centrala de la Cuciurgan nu mai primește gaze gratis, soluția în planul guvernamental moldovean sunt achiziții pe piața românească, așa cum s-au mai făcut în noiembrie 2022, când achizițiile de la MGRES au fost oprite.
Dar tot ca în noiembrie 2022, cantitatea cea mai mare a acestor achiziții va trebui adusă pe calea ocolitoare care trece prin Ucraina și regiunea transnistreană, existând mereu riscul unor pene și defecțiuni cauzate de bombardamentele rusești în regiunea Odesa.
Republica Moldova construiește o linie de înaltă tensiune salvatoare pe traseul Isaccea – Vulcănești (segment existent deja), Vulcănești – Chișinău (în construcție), dar ea nu va fi gata înainte de sfârșitul lui 2025.
„O capcană și o umilință”
Vizita ministrului Parlicov la St. Petersburg va fi prima călătorie a unui demnitar moldovean de un asemenea rang în Rusia în ultimii peste trei ani. Ultimul „vizitator” a fost predecesorul lui Parlicov în funcția de ministru al Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu, care a mers la Moscova în octombrie 2021 când Rusia, în pregătirile de invadarea Ucrainei, a scumpit brusc gazele în prag de iarnă, aplicând o lovitură nu numai Republicii Moldova, ci tuturor consumatorilor europeni.
Să reiei aceste drumuri după ce te-ai lăudat că nu mai depinzi de energia rusă este nu doar o „umilință”, ci și o „capcană”, a spus politicianul de opoziție, Sergiu Tofilat, expert în energie și membrul în Consiliul de observatori al Moldovagaz.
Într-o postare pe rețele, Tofilat a spus că în ce privește furnizarea gazelor pentru regiunea transnistreană, decizia aparține Kremlinului și lui Putin, nu Gazpromului. Iar „capcana” ar ține de costurile de imagine pe care le-ar avea această vizită pentru guvernul pro-european de la Chișinău.
Însuși Parlicov a recunoscut că „vizita într-un stat agresor e sensibilă”, dar s-a apărat, spunând că este important pentru autoritățile moldovene să înțeleagă cât mai devreme care este poziția părții ruse pentru a se putea pregăti de scenariul în care nu va mai continua furnizarea prin Ucraina.
Contextul și cine va mai fi afectat de oprirea tranzitului
Livrările de gaze rusești către Uniunea Europeană prin Ucraina sunt acum incomparabil mai mici decât înaintea de 2022.
Rusia a livrat aproximativ 15 miliarde de metri cubi de gaz prin Ucraina în 2023 - doar 8% din fluxurile maxime de gaz rusesc către Europa prin diverse rute în 2018-2019.
Dar întrebarea privind continuarea tranzitului gazelor rusești prin Ucraina și după 31 decembrie rămâne valabilă nu doar pentru Republica Moldova, ci și pentru alte câteva țări din UE, care continuă să depindă puternic de gazul rusesc, anume Austria, Ungaria și Slovacia. Sunt și țări cunoscute și pentru relații mai prietenoase, cu Moscova, în ciuda agresiunii din Ucraina.
Televiziunea Bloomberg a relatat la sfârșitul lunii trecute că unii europeni se află în discuții cu Azerbaidjanul cu privire la un acord care, printr-un aranjament de swap, ar livra efectiv gaze azere către Europa prin rețeaua de conducte Rusia-Ucraina. Cu toate acestea, ulterior s-a relatat că nu s-a ajuns la nicio înțelegere.
Cei care cred că oprirea tranzitului prin Ucraina este o nouă ocazie pentru desprinderea totală de livrările rusești spun că orice acord ca cel cu aducerea gazelor azere prin rețelele rusești ar trimite un semnal negativ.
Dacă o economie imensă ca Germania și-a găsit alți furnizori, o pot face și Austria cu Ungaria și Slovacia, dacă își schimbă politica.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
