Pe 1 septembrie, toate cele 57 de state membre ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) au decis să desființeze grupul de la Minsk la organizației până la finele anului curent.
Creat în 1992, pentru a găsi o soluție pașnică, negociată, la conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan legat de regiunea Nagorno-Karabah, grupul a încetat efectiv să mai activeze de la invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022.
Mai mult, luna trecută, Armenia și Azerbaidjan au semnat un tratat de pace mediat de SUA, fără participarea acestui grup.
Europa Liberă aruncă o privire asupra modului în care a fost creat grupul, ce a realizat și ce înseamnă dizolvarea acestuia.
Ce este grupul de la Minsk al OSCE?
Este o structură creată de predecesorul OSCE, CSCE (Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa), acum 33 de ani, în mijlocul primului război din Nagorno-Karabah, cu scopul de a oferi un forum pentru negocierile privind soluționarea conflictului.
În multe privințe, așteptările de la acest grup erau mari la acea vreme, când comunitatea internațională spera că putea rezolva problema pe fondul destrămării Uniunii Sovietice și al democratizării rapide din fostele țări ale Pactului de la Varșovia.
Ideea inițială era că această conferință să aibă loc la Minsk, de unde și numele grupului, însă până astăzi nu a avut loc nici o întâlnire în capitala bielorusă.
Totuși, grupul a conturat o structură, care includea trei copreședinți permanenți, în cadrul unei rotative - Franța, Rusia și Statele Unite - precum și un număr de state participante care - pe lângă beligeranții Armenia și Azerbaidjan - includeau Belarus, Finlanda, Germania, Italia, Suedia și Turcia.
Obiectivele erau clare: încetarea tuturor ostilităților, găsirea unei soluții negociate și trimiterea unei forțe de menținere a păcii sub egida OSCE pentru a asigura ordinea în zonă.
E legat cu acordurile de la Minsk?
Nu. OSCE a fost implicată și aici, dar Acordurile de la Minsk (cunoscute și ca Minsk I și II sau protocoalele de la Minsk) au reprezentat o altă tentativă a comunității internaționale de a soluționa un conflict diferit.
De această dată era vorba despre luptele dintre Ucraina și separatiștii sprijiniți de Rusia în Donețk și Luhansk, în 2014.
Pe lângă OSCE, Rusia și Ucraina, în negocieri au fost implicate și Franța și Germania, iar întâlnirile au avut loc frecvent în capitala Belarusului.
Însă, la fel ca în cazul Grupului de la Minsk al OSCE, se poate spune că Acordurile de la Minsk nu au realizat mare lucru, din moment ce Rusia a declanșat o invazie pe scară largă a Ucrainei în 2022.
Ce a reușit să realizeze Grupul de la Minsk?
Cu toată sinceritatea, foarte puțin, dacă nu chiar nimic.
Niciunul dintre obiectivele propuse atunci nu a fost atins, iar diplomați ai OSCE, vorbind cu RFE/RL sub protecția anonimatului, recunosc și ei acest lucru. Ei au adăugat că, poate singurul merit al grupului a fost acela că a reușit să tempereze tensiunile în creștere dintre Baku și Erevan la finele anilor 1990 și începutul anilor 2000.
Până la urmă, structura de funcționare bazată pe consens a grupului și a OSCE, a fost subminată de veto-uri constante, ceea ce a împiedicat orice progres semnificativ.
Nu a ajutat nici faptul că tensiunile dintre copreședinți creșteau, mai ales după anexarea forțată a Crimeei de către Rusia în 2014, deteriorându-se iremediabil după invazia pe scară largă a Ucrainei, opt ani mai târziu.
La rândul său, Azerbaidjanul nu a fost niciodată mulțumit de Franța și Statele Unite, pe care le-a acuzat frecvent că sunt părtinitoare și că fac jocurile propriilor comunități etnice armene.
De ce se termină totul acum?
Semnele erau clare încă din momentul izbucnirii celui de-al doilea război din Nagorno-Karabah, în toamna anului 2020.
Odată cu preluarea de către Azerbaidjan a unor mari părți din teritoriile disputate, Baku a cerut imediat desființarea Grupului de la Minsk. Când țara a capturat, trei ani mai târziu și restul zonelor aflate sub control armean, apelul a fost reiterat cu și mai multă forță.
Faptul că OSCE a fost complet marginalizată în timpul acestor ostilități și că forțele de menținere a păcii ruse nu au intervenit a reprezentant semne clare că grupul a fost redus la irelevanță.
Ca parte a unui acord de pace parafat sub auspiciile președintelui american Donald Trump la începutul lunii august, și Armenia a acceptat ideea de a desființa grupul, în pofida protestelor armenilor din Karabah aflați în exil, care au subliniat că dizolvarea acestei structuri ar echivala cu legitimarea „epurărilor etnice comise de Azerbaidjan în Nagorno-Karabah.”
Ce se va întâmpla mai departe?
Ar putea însemna, într-un mod surprinzător, că OSCE și-ar putea adopta primul buget din 2021 încoace.
Organizația cu sediul la Viena are nevoie de unanimitate pentru aprobarea cadrului financiar, iar Baku a blocat până acum pachetul de 158 de milioane de euro, deoarece acesta conținea în continuare fonduri pentru Grupul de la Minsk.
Rămână însă de văzut dacă Rusia își va da acordul, întrucât Moscova a fost critică pe mai multe subiecte, inclusiv activitățile OSCE în Ucraina și misiunile de monitorizare a alegerilor desfășurate de Oficiul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului al organizației, pe care Kremlinul le consideră părtinitoare politic.
Va fi, de asemenea, interesant de urmărit rolul Rusiei de acum înainte.
Semnalează oare dispariția Grupului de la Minsk o scădere a influenței ruse în Caucazul de Sud?
Și unde lasă toate acestea OSCE?
Actul Final de la Helsinki, care a pus bazele organizației, a împlinit recent 50 de ani, moment marcat printr-o ceremonie fastuoasă în capitala finlandeză, la începutul verii.
Ceea ce a devenit clar la acea festivitate este că există foarte puțin consens cu privire la direcția viitoare a OSCE.
Dar implicațiile se vor resimți și dincolo de OSCE, întrucât organizațiile internaționale sunt criticate pentru incapacitatea de a interveni eficient în soluționarea crizelor.
The European Union, which already is fretting over being locked out of negotiations about Ukraine’s future, is also pondering whether its monitoring mission to Armenia (EUMA) should be the next to fold.
The mission, set up two years ago to monitor Armenia’s border with Azerbaijan, has previously provoked ire from Baku despite its moderate size of only 200 observers.
With Azerbaijan successfully pushing for the Minsk Group to go, European diplomats think the EUMA might be next.
Uniunea Europeană, care deja este preocupată de faptul că riscă să fie exclusă din negocierile privind viitorul Ucrainei, se întreabă acum și dacă misiunea sa de monitorizarea în Armenia (EUMA) ar putea fi următoarea care să se închidă.
Misiunea, în ființată acum doi ani pentru a monitoriza frontiera Armeniei cu Azerbaidjanul a stârnit nemulțumirea Baku, în ciuda dimensiunii sale moderate, de doar 200 de observatori.
Cum Azerbaidjanul a reușit să impună desființarea Grupului de la Minsk, diplomații europeni cred că următoarea pe listă ar fi chiar EUMA.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
