E vorba acolo, evident, de impulsul de a cumpăra și acumula masiv produse de primă necesitate, precum hamsterul strânge hrană, ba chiar există verbul hamstern, în germană și hamsteren în olandeză: a cumpăra și a acumula compulsiv hrană, precum un hamster.
Pe mulți i-a îngrijorat însă puhoiul de oameni care golesc magazinele de hârtie igienică, ba chiar foarte seriosul și conservatorul cotidian al finanțelor Frankfurter Allgemeine Zeitung a pus în weekend titlul: „Hamstern ist unsolidarisch“. În SUA, respectabilul cotidian de pe coasta de vest, Los Angeles Times, a dat asigurări sâmbătă că hârtia de toaletă nu se va sfârși.
Psihologii știu însă că pentru occidental, hârtia igienică, hârtia de toaletă, este ultimul simbol al bunăstării și autonomiei omului modern. Hârtia de toaletă nu ține de curățenie, ci este bariera care ne desparte de o condiție inferioară, mai mult decât foamea sau alte privațiuni. Absența ei este ca un semnal de alarmă în fața degradării umane.
Pe deasupra, este ceva prezent doar în subconștientul occidentalilor. Milioane de asiatici nu au nevoie de hârtie igienică, pentru că n-o folosesc, ci se spală. Intr-un roman al lui Salman Rushdie, care, ca indian musulman, deși ateu, își permite să râdă de naivitatea celor din acea parte a lumii fără a fi tratat de colonialist, cum ar fi fost Kipling, un personaj al romanului (personaj minor de altfel, ba chiar detestabil), e șocat și refuză să creadă când i se spune că femeile occidentale nu-și spală îndelung și temeinic posteriorul când merg la toaletă, așa cum fac toți asiaticii. Omul refuză să creadă că ele doar se șterg cu hârtie. I se pare imposibil ca ființele acelea distante și cu aparența diafană să nu fie și extrem de pure.
Un afgan sau un pakistanez, așadar, nici nu ar remarca absența hârtiei. În toaletele lor găsești doar o carafă cu apă, sau, la cei mai sofisticați, un robinet cu un tub special în perete, echivalent îndepărtat al bideului occidental.
În timp de molimă, însă, precum acum, occidentalul știe că poate muri, iar fecalele apropiindu-ne simbolic de moarte, hârtia de toaletă este ca un fel inconștient de a te convinge că încă îți controlezi viața.
Toaletă și aur: sfârșitul lumii ca un vis de bogăție
Am mai scris despre sfârșitul lumii văzut ca un vis de bogăție. Desigur, pornind de aici, nici cei care nu cred în psihanaliză nu se pot să nu vadă ironia faptului că psihanaliza afirmă că există o corelație între bogăție și fecale, și că acestea din urmă simbolizează o comoară, acumularea de aur și mijloace financiare (de unde, în română, ambiguitatea termenului: hazna). Nu e întâmplător, de altfel, că scaunul toaletei se numește “tron”, și poate chiar ar trebui pusă acolo o majusculă: Tron.
Este de altfel la fel de ironic că artistul autor al farsei cu banana lipită cu scotch pe perete, care anul trecut a fost vândută cu 120.000 de dolari și care a fost apoi mâncată de un alt artist, Maurizio Cattelan, așadar, artist italian controversat, a mai creat și o toaletă din aur cu o istorie la fel de neverosimilă.
Numit America, acel tron de WC din aur a fost expus în 2016 la muzeul Guggenheim din New York. Toaleta era funcțională și putea fi folosită de vizitatori, specificul ei fiind că era din aur de 18 carate.
Ei bine, acea toaletă a fost furată anul trecut în luna septembrie de la o expoziție din palatul Blenheim, lângă Oxford. Până acum, opera de artă nu a mai fost găsită. Când Scotland Yardul va pune însă mâna pe ei și pe capodopera furată, vandalul care a mâncat banana va putea să meargă acolo și să se slobozească fără teamă, golindu-și măruntaiele. Suprema eleganță, scria Le Monde, ar fi acum ca el să se șteargă cu certificatul de autenticitate, dar cum acesta e lucrul care dă garanția operei, ne putem spune că la 120.000 dolari foaia, hârtia de toaletă e cam scumpă.
