În urmă cu cinci ani, în 2015, am publicat volumul Dacopatia și alte rătăciri românești, la editura Humanitas, dar de atunci încoace fenomenul căruia îi dădusem acest nume de afecțiune mintală, „dacopatia”, n-a făcut decât să se acutizeze.
Am încercat să îi dau felurite interpretări, însă este limpede că persistența fenomenului depășește simplul prag al logicii. Una din obiecțiile aduse celor care resping interpretările „dacopate” este: nu ești patriot.
Desigur, nu suntem singuri în această situație. Una dintre cele mai caricaturale a fost cea – rezolvată, sau mai degrabă evitată în cele din urmă, foarte lent, de-a lungul multor decenii – de către colonii francezi și belgieni în Africa, atunci când au căutat să asigure, din „misiune civilizatoare”, un învățământ universal și obligatoriu. Cum nimeni nu prevăzuse manuale speciale, au fost aduse cele de pe continent, din „metropolă”, iar la primele lecții de istorie copiii congolezi sau senegalezi au fost confruntați cu celebra frază din deschiderea manualului de istorie: „Strămoșii noștri, galii...” (Nos ancêtres, les Gaulois...), căci și belgienii au traversat tot atâtea secole de „galopatie”.
Ba chiar, să nu uităm, belgienii (desenatorul Georges Remi, zis Hergé) au creat personajul "Tintin în Congo", astăzi acuzat de rasism. Așa că (episod comic și mitologizat peste măsură), francezii și belgienii au trebuit să modifice manualele de istorie pentru (astăzi fostele) colonii.
Cu toate astea, și belgienii ar fi putut să se glorifice cu un trecut măreț și fără pereche al galilor lor, pentru că nu altul decât împăratul Cezar, în De Bello Gallico, scris după campania sa victorioasă, a spus: "Cei mai dârji [dintre gali/celți] sunt belgii.” («Horum omnium fortissimi sunt Belgae.»)
Altfel zis, o frază identică cu cea pusă în evidență în toate manualele patriotice de istorie a românilor, în care e scoasă din Herodot, în Istorii (cap. IV), fraza: “Cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci sunt geţii.”
Acum, de ce belgienii, popor cu bun simț, nu au dedus din mica afirmație a lui Cezar ("Cei mai dârji [dintre gali/celți] sunt belgii”) că ei ar fi nația adamică și cea mai cu moț de pe planetă?
Răspunsul este: pentru că belgienii știu că si Cezar și Herodot menționau doar vag, din auzite, unul dintre triburile barbarilor despre care li se spusese că sunt mai hăcuitori decât ceilalți... mai „dârji”. La urma urmei, era doar un zvon, ba poate chiar și informația era greșită, și nu există nicio legătură între belgienii de azi și niște vagi bărboși din pădure de acum 2.000 de ani, despre care nici măcar nu știm ce limbă vorbeau.
Dar la români - nu și nu!… A spus Herodot că suntem cei mai cu moț. Basta, trădătorilor de neam!
