Cine va negocia noul preț la gazele naturale și ce importanță ar putea avea aceasta pentru consumatorul de rând? Vasile Botnaru discută cu istoricul Gheorghe Cojocaru.
Gheorghe Cojocaru: „După ce unda de șoc a scumpirilor pe piața mondială la gazele naturale a ajuns inevitabil și la Chișinău, iar contractul de achiziție a gazelor din Federația Rusă expiră la 1 octombrie curent, oamenii se întreabă cum vor arăta facturile în sezonul rece care bate la ușă, în condițiile în care, după cum deja s-a anunțat de responsabilii de la Moldovagaz, va urma o creștere de cel puțin 30 la sută a prețului la gazele pentru consumatorii casnici.”
Europa Liberă: O ninsoare la hotarul vestic cu Republica Moldova a accentuat subiectul. Când se răcește este deosebit de concludentă discuția despre prețul gazelor naturale și politicienii - logic - se implică în dezbateri, pentru că asta le aduce dividende, și opoziția acuză Guvernul că, vezi Doamne, nu vrea să negocieze direct cu autoritățile ruse un nou contract. În replică, guvernarea și Maia Sandu, în special, spun că e ocina exclusivă a Moldovagaz-ului. Dvs., cum credeți, cine are dreptate în această dispută? Oare acum e momentul ca autoritățile să despartă apele?
Gheorghe Cojocaru: „Pentru consumatorul de rând n-are importanță cine va negocia un nou preț la gaze, are importanță prețul pe care-l va plăti conform facturilor lunare. Un preț suportabil îi va asigura condiția necesară pentru a ieși cu bine din iarna care se apropie, un preț peste puterea financiară a unui cetățean cu venituri modeste îl va face să caute neapărat răspuns la întrebarea: cine se face responsabil de situația creată? Oricât de justificate, referințele la fluctuația prețurilor pe piețele internaționale sau la Moldovagaz nu vor putea absolvi actuala guvernare de responsabilitatea pentru problemele care se aglomerează. Iată de ce, Guvernul rămâne dator, înainte de toate, cu o politică de amortizare a șocului scumpirilor care se anunță.”
Europa Liberă: Dar vă întreb în numele unui cetățean care își pune acum la aragaz cafeaua sau ceaiul: cine, totuși, trebuie să negocieze cu Gazprom-ul - Guvernul sau Moldovagaz, societatea pe acțiuni, unde Guvernul este fondator, nu?
Și Moldovagaz, și Guvernul au datoria față de masa mare a consumatorilor de gaze de a obține cele mai bune condiții posibile...
Gheorghe Cojocaru: „Da, este un fapt cunoscut că în toți cei 30 de ani de la declararea independenței, Guvernul n-a lipsit de la masa tratativelor de la Moscova. O nouă linie de conduită va trebui validată prin rezultate nu mai rele decât până acum, deși este clar că, la o abordare incluzivă, și Moldovagaz, și Guvernul au datoria față de masa mare a consumatorilor de gaze de a obține cele mai bune condiții posibile în conjunctura complicată de acum. Și iarăși, dacă contribuabilul se uită în factură și trage concluziile de rigoare, cel care a fost la alegerile parlamentare din vară ar putea să-și amintească că și-a dat votul pentru anumite formațiuni politice, și nu pentru Moldovagaz, de exemplu. Nemaivorbind de faptul că opoziția nu va ezita să speculeze orice scăpare a actualei puteri într-un domeniu de maxim interes național, cum este cel al securității energetice.”
Europa Liberă: Acum nu sunt eu în ipostaza să polemizez cu Dvs. sau cu acel alegător care își amintește de alegerile parlamentare anticipate, dar totuși politicienii fac politici pe termen lung și, dacă ne amintim de recentul interviu al lui Nicu Popescu, vom atrage atenția într-adevăr că pe termen lung s-ar putea schimba situația și dependența energetică a Republicii Moldova de această singură sursă care este Gazprom-ul, dar, între timp, pe parcursul a trei decenii dependența energetică de piața de gaze rusești a rămas la aceeași cotă, iar alternativele încă sunt departe. Ce-i de făcut, între timp?
Gheorghe Cojocaru: „Argumentele Chișinăului pentru o pledoarie pro domo sua nu sunt prea multe, nu-i așa? Fără surse proprii și lipsită de alternative energetice, Republica Moldova trebuie să achiziționeze volumul necesar de gaze de la concernul Gazprom, trebuie să negocieze niște condiții care, între altele, se vor extinde și asupra localităților din stânga Nistrului, care rămân un beneficiar privilegiat al Gazprom-ului. Și aici, ținând cont și de contextul relațiilor moldo-ucrainene, există un element de „captivitate” geo-economică a Gazprom-ului, cunoscut prea bine de altfel tuturor, care nu va putea fi scos din balanța negocierilor, indiferent cine le va purta, până la urmă.”
Europa Liberă: Adică în discuție e să rămânem pe terenul eminamente economic sau Chișinăul se lasă atras din nou pe câmpul geopolitic, așa înțeleg?
Gheorghe Cojocaru: „Da, discuția poate avea diferite dimensiuni, însă este important ca societatea, consumatorii individuali și economia Republicii Moldova să beneficieze de condiții optime pentru a ieși cu bine din iarna care bate la ușă.”
