Anul trecut, am lansat o provocare pentru 10 dintre jurnaliștii noștri din întreaga regiune spre care emite RFE/RL: să privească în viitor și să prezică ce ar putea aduce anul următor. Iar acum, s-au întors din nou, nerăbdători, reflectând asupra anului 2024 și împărtășindu-și gândurile despre ce ar putea aduce 2025.
Previziunile lor relevă câteva teme recurente:
- Războiul din Ucraina a devenit un conflict global, în care Occidentul se confruntă cu un bloc emergent de state care contestă actuala ordine mondială.
- Mișcările populiste și liderii autoritari câștigă teren la nivel global, punând presiune asupra democrației și instituțiilor democratice.
- Multe lucruri vor depinde de Donald Trump. Revenirea președintelui ales la Casa Albă în ianuarie 2025 remodelează de pe acum dinamica internațională - de la comerțul transatlantic la politica din Balcani.
Despre toate acestea și multe altele, citiți mai departe.
Ucraina: Sfârșitul războiului lui Putin
La sfârșitul anului 2023, am susținut că, victoria militară a uneia dintre părți în Ucraina în 2024, nu va însemna neapărat o apropiere de soluția politică.
Acest lucru era adevărat atunci și este adevărat și acum, în mare parte pentru că atacul președintelui rus Vladimir Putin asupra Ucrainei face parte dintr-o agendă mai largă, o încercare de a restabili, dacă nu imperiul sovietic în sine, atunci cel puțin sfera sa de influență.
Ceea ce ar putea împinge războiul din Ucraina mai aproape de o soluție este viitoarea schimbare de la Casa Albă. Președintele ales al SUA, Donald Trump, continuă să își manifeste disponibilitatea de a intermedia un acord de pace între Rusia și Ucraina.
Întrebarea este, însă, dacă intențiile și determinarea lui Trump vor fi suficiente. La urma urmei, schimbarea ar necesita nu numai angajamentul viitorului președinte american de a pune capăt războiului, ci și acordul Kievului și al Moscovei de a înceta ostilitățile.
Dacă Putin ar fi de acord să pună capăt conflictului - în pofida ofensivei continue a Rusiei pe câmpul de luptă și a loviturilor neîncetate asupra infrastructurii energetice a Ucrainei - acest lucru ar depinde probabil de doi factori-cheie.
Primul este recunoașterea de către președintele rus a faptului că situația economică a țării sale nu permite să susțină un război prelungit. Al doilea este disponibilitatea lui Putin de a trece de la presiunea militară asupra Ucrainei la destabilizare și influență politică.
Într-o astfel de pace, viitorul Ucrainei ar depinde de garanțiile de securitate oferite de partenerii săi occidentali și de rezistența societății ucrainene în fața încercărilor rusești de destabilizare - de exemplu, un baraj de dezinformare în timpul unor viitoare alegeri prezidențiale.
Cu toate acestea, dacă Putin ajunge la concluzia că dispune de suficiente resurse pentru a continua războiul, ostilitățile vor persista - cu siguranță până în 2025 și chiar după.
Iran: Urmează un an plin de provocări
După moartea subită a președintelui iranian Ebrahim Raisi într-un accident de elicopter în luna mai, un politician mai moderat, Masud Pezeshkian, a fost ales președinte.
Unii iranieni au văzut în alegerea lui Pezeshkian un potențial semn că puterea clericală a țării și-ar putea tempera abordarea dură. Cu toate acestea, până la sfârșitul anului 2024, Pezeshkian nu și-a respectat încă promisiunile de a slăbi restricțiile care afectează viața iranienilor.
Pezeshkian va trebui să se ocupe de multe lucruri: deprecierea monedei, crizele de mediu, îmbătrânirea populației și accelerarea exodului de creiere. Creșterile iminente ale prețului carburanților, esențiale pentru acoperirea deficitelor bugetare, riscă să declanșeze proteste precum cele din 2019, soldate cu sute de morți.
Pe plan internațional, Iranului i-ar putea fi și mai greu. Având în vedere că aliații Teheranului - Hezbollah în Liban, Hamas în Fâșia Gaza și conducerea siriană înlăturată - s-au confruntat cu eșecuri semnificative în 2024, iar Israelul a lansat atacuri împotriva Iranului, politicienii iranieni discută deschis, pentru prima dată după mult timp, despre dezvoltarea armelor nucleare ca ultim mijloc de descurajare.
Relația Teheranului cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) este foarte precară. Ca urmare, puterile europene au sancționat Teheranul de două ori în 2024 - iar dacă îngrijorările Occidentului nu sunt înlăturate, atunci procesul de reimpunere a sancțiunilor ONU împotriva Iranului ar putea începe în primăvara anului 2025.
Presiunea internațională asupra Iranului se va intensifica probabil odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă în ianuarie 2025. În primul său mandat, Trump a retras SUA din acordul nuclear iranian și a pledat pentru sancțiuni economice drastice menite să limiteze ambițiile nucleare ale Iranului și influența sa regională.
Ungaria: Ascensiunea lui Peter Magyar
Nu a existat niciun expert care să prezică ascensiunea rapidă a lui Peter Magyar. Cu mai puțin de un an în urmă, Magyar era un susținător fidel al premierului de dreapta Viktor Orban; acum, el este liderul cel mai popular și dinamic al opoziției maghiare.
Partidul Tisza al lui Magyar a zguduit scena politică din Ungaria în iunie, câștigând o treime din cele 21 de locuri ale țării în urma alegerilor pentru Parlamentul European și obținând rezultate bune în sondajele locale.
Ascensiunea sa rapidă a dat bătăi de cap partidului de guvernământ Fidesz, care, sub conducerea lui Orban, a fost mult criticat pentru regresul democratic și tendințele autoritare. Partidul a recurs la atacuri în presă și se crede chiar că se gândește la alegeri anticipate.
Orban, foarte criticat pentru modul în care conduce Ungaria , nu a lăsat însă partidul lui Magyar să îi răpească din timpul petrecut în lumina reflectoarelor, deoarece Ungaria a deținut președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene în a doua jumătate a anului.
Orban și-a început președinția într-un mod spectaculos și controversat. La începutul lunii iulie, el a călătorit la Kiev, Moscova, Beijing și Mar-a-Lago, vizite pe care le-a prezentat drept eforturi de a pune capăt războiului din Ucraina și pentru care oficialii europeni l-au criticat dur.
În decembrie, Orban, care l-a susținut pe Donald Trump încă din 2016, l-a vizitat din nou pe președintele ales la reședința sa din Florida. Oficialii europeni nu au fost mulțumiți, criticându-l pe Orban pentru vizitele sale neautorizate și necoordonate.
EU: Populismul în „Europa fortăreață”
Ideea unei „Europe fortărețe” a dominat în 2024, statele membre fiind din ce în ce mai dure în privința migrației și căutând modalități creative de a transfera problema către terțe țări. (Italia, de exemplu, a înființat centre de preluare a migranților în Albania).
Cu toate acestea, deși partidele de extremă-dreapta și populiste au câștigat în alegerile naționale și pentru Parlamentul European din 2024, centrul a rezistat, iar președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și-a câștigat cel de-al doilea mandat mult râvnit.
În 2025, se va întâmpla la fel. Partidele populiste vor continua să modeleze strategiile și politicile din statele membre ale UE. În Republica Cehă, Andrej Babis, un miliardar populist și fost prim-ministru, va reveni probabil la putere în toamnă, formând un triunghi eurosceptic cu prim-ministrul ungar Viktor Orban și premierul slovac Robert Fico.
În Franța, stânga și dreapta populistă vor continua să dea bătăi de cap președintelui Emmanuel Macron după eșecul alegerilor parlamentare din această vară. Noi alegeri vor avea loc probabil în vara anului 2025, iar Macron ar putea suferi o înfrângere și mai mare, când fie extrema stângă, fie extrema dreaptă vor obține majoritatea.
Germania se îndreaptă, de asemenea, spre alegeri parlamentare în februarie 2025. În timp ce partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania ar putea obține cel mai bun rezultat de până acum - potențial 20 % din voturi - este de așteptat o mare coaliție între social-democrații de centru-stânga și creștin-democrații de centru-dreapta, liderul acestora din urmă, Friedrich Merz, urmând să devină cancelar.
Donald Trump va influența politica europeană la fel de mult ca oricare alt european în cursul anului care urmează. La summitul NATO din iunie din Olanda, președintele ales al SUA ar putea să-i determine pe aliații săi europeni să cheltuiască mai mult pe apărare.
De asemenea, există posibilitatea apariției unor tensiuni comerciale transatlantice, mai ales dacă Bruxelles-ul îl va sancționa pe Elon Musk - magnat al tehnologiei și aliat-cheie al lui Trump - și platforma sa de social media X cu amenzi de miliarde de euro pentru nerespectarea normelor privind rețelele sociale în blocul comunitar.
Belarus: Lukașenko se teme că va fi lăsat pe dinafară
În 2024, regimul autoritar al lui Aleksandr Lukașenko și-a continuat evoluția rapidă către un stat totalitar. Represiunea politică s-a intensificat și mai mult, legitimată de două campanii electorale care doar în aparență semănau cu alegeri democratice.
La începutul anului, au fost alese un parlament marionetă și consiliile locale. La sfârșitul anului, a început campania prezidențială, care se va încheia în ianuarie 2025.
Alianța dintre Belarus și Rusia s-a consolidat și s-a adâncit, în special în sfera militară, unde Lukașenko încearcă să consolideze poziția strategică a țării prin găzduirea armelor moderne ale Rusiei. Punctul culminant al acestui proces a fost decizia, anunțată în decembrie, de a desfășura sistemul avansat de rachete Oreșnik al Rusiei în Belarus în a doua jumătate a anului 2025.
Principala provocare pentru regimul Lukașenko în 2025 va fi navigarea în noua realitate geopolitică modelată de potențialele negocieri de pace privind Ucraina. Minskul se teme că interesele sale vor fi trecute cu vederea în construirea unei noi arhitecturi de securitate pentru Europa Centrală și de Est, care ar putea rezulta din aceste negocieri.
Acesta este motivul pentru care a devansat cu șase luni alegerile prezidențiale. Scopul său este de a-și asigura o legitimitate reînnoită ca pârghie pentru participarea la astfel de negocieri.
Cu toate acestea, dacă conflictul din Ucraina rămâne înghețat, Belarus ar putea, de asemenea, să rămână înghețat timp de ani de zile. Regimul Lukașenko s-ar putea consolida și întări, în timp ce toate aspectele vieții belaruse - de la economie la cultură - ar putea degrada încet.
Serbia: Lumea lui Vucic
Relațiile dintre Kosovo și Serbia rămân la un minim istoric, cel puțin de la începutul negocierilor mediate de UE în 2011. Eforturile de normalizare a relațiilor au stagnat, fiind afectate în continuare de retragerea reprezentanților sârbi din instituțiile de stat din Kosovo în 2022, de confruntările violente din nordul Kosovo în anul care a urmat și de uciderea unui polițist kosovar în septembrie 2023.
În ciuda impasului, Serbia și-a menținut echilibrul în politica externă: de exemplu, a refuzat să sancționeze Rusia, sprijinind în același timp integritatea teritorială a Ucrainei. Belgradul a aprofundat, de asemenea, legăturile cu Beijingul.
În politica regională, Vucic rămâne un actor-cheie și este deosebit de influent în Bosnia-Herțegovina. Este cunoscut pentru influența pe care o exercită asupra liderului populist pro-rus Milorad Dodik din Republika Srpska, una dintre cele două entități care alcătuiesc Bosnia.
Dând impresia că îl domolește pe Dodik, Vucic se poziționează periodic în fața UE și a SUA ca o forță moderatoare capabilă să tempereze tendințele destabilizatoare ale extremiștilor din Balcani. Cu toate acestea, poziția sa ambiguă îi face pe observatori să se întrebe adesea dacă el contribuie la stabilitate, la instabilitate sau la ambele.
În ceea ce privește progresele înregistrate în procesul de aderare la UE, Serbia este de fapt în urma Muntenegrului, după ce Podgorica a înregistrat progrese rapide în ultimul an. Unii diplomați UE au afirmat chiar că Muntenegru ar putea adera la bloc în deceniul acesta.
Însă, diplomații din Balcani sunt acum preocupați de schimbarea de la Casa Albă. Vucic, în primul rând, este cu certitudine plin de speranță. El și aliații săi și-au exprimat optimismul în legătură cu revenirea lui Donald Trump la președinția SUA, sperând la o schimbare mai „favorabilă Serbiei” în politica SUA.
Caucaz: Pacea din Karabah „stagnează” în timp ce Georgia „explodează”
În urmă cu un an, se părea că un acord de pace între Armenia și Azerbaidjan era la orizont. Azerbaidjanul tocmai recâștigase controlul asupra întregului Nagorno-Karabah, teritoriul aflat în centrul conflictului dintre cele două țări. Ambele părți vorbeau despre faptul că sunt aproape gata să semneze un acord, majoritatea problemelor fundamentale fiind convenite.
Acum, ne aflăm mai mult sau mai puțin în același loc, iar Armenia și Azerbaidjanul încă dezbat punctele fine ale acordului de pace, deși uneori se pare că Azerbaidjanul nu dorește deloc un acord.
Între timp, atenția în Caucaz s-a mutat asupra Georgiei. În orice caz, alegerile parlamentare din octombrie urmau să fie cruciale, dar criza care a izbucnit este mai periculoasă decât s-ar fi putut aștepta cineva.
Opoziția și protestatarii au refuzat să accepte rezultatele alegerilor pe care le consideră nelegitime. Represiunea guvernului a devenit deja cea mai dură din istoria post-sovietică a Georgiei. Președinta Salome Zurabișvili, al cărei mandat expiră la 29 decembrie, refuză să demisioneze, declanșând o confruntare - cu mize mari - cu guvernul. Iar relațiile cu Statele Unite și cu puterile europene, principalii parteneri tradiționali ai Georgiei, continuă să se deterioreze.
La momentul redactării acestui text, nici guvernul, nici opoziția și nici protestatarii nu se arată dispuși la un compromis. Ar fi nesăbuit să facem acum predicții. Cu excepția faptului că, peste un an, politica Georgiei va arăta mult mai diferit decât acum.
Afganistan: O luptă aprigă pentru drepturile femeilor
În Afganistan, 2024 a fost încă un an disperat pentru drepturile femeilor, care a culminat în decembrie, când talibanii și-au extins restricțiile educaționale și au interzis instituțiilor private să predea femeilor în domenii esențiale precum obstetrica, asistența medicală și științele de laborator.
Ultimele restricții se adaugă măsurilor din ultimii ani care țin fetele afgane departe de școlile secundare și de învățământul universitar
„Acest lucru nu înseamnă doar nimicirea viselor acelor fete care doreau să studieze și să aducă o contribuție comunităților lor”, a declarat Heather Barr, director asociat al diviziei pentru drepturile femeilor din cadrul organizației Human Rights Watch din New York. „Acest lucru mai înseamnă și provocarea deceselor în rândul femeilor care nu vor putea avea acces la îngrijiri medicale.”
Un efort juridic fără precedent la nivel mondial împotriva acestor limitări a luat amploare în ultimul an. Shukria Barakzai, fost ambasador afgan în Norvegia, a evidențiat progresele înregistrate în 2024, subliniind eforturile internaționale de a-i trage la răspundere pe talibani.
Un progres major a fost înregistrat în noiembrie 2024, când un important comitet al Adunării Generale a ONU a aprobat negocierile pentru primul tratat care vizează în mod specific crimele împotriva umanității. Această evoluție ar putea permite abordarea apartheidului de gen în cadrul dreptului internațional, un pas crucial susținut de mult timp de activiștii pentru drepturile femeilor afgane.
Privind în viitor, spre 2025, Barakzai vede unele motive pentru optimism. „2025 ar putea deveni anul dreptății pentru afgani, în special pentru femeile afgane, deoarece țările încep să se mobilizeze împotriva a ceea ce se întâmplă în Afganistan”, a spus ea. Cu toate acestea, Barr a subliniat, de asemenea, că o schimbare semnificativă necesită o presiune internațională susținută și acțiuni de sensibilizare.
Asia Centrală: Autoritarism în creștere
Condițiile păreau propice pentru o renaștere a influenței rusești în Asia Centrală în 2024 și așa s-a și întâmplat - deși Moscova nu a făcut totul așa cum și-a dorit.
Gazprom și Rosatom, companii energetice de stat ale Rusiei, s-au bucurat de un an remarcabil în Uzbekistan - exporturile de gaze rusești aproape că s-au triplat, iar Moscova și Tașkentul au încheiat în sfârșit un acord pentru o mică centrală nucleară.
În urma unui referendum privind energia nucleară din octombrie 2024, Kazahstanul este și el pregătit să construiască o centrală nucleară mai mare, și ar fi un adevărat șoc dacă Rosatom nu va fi în vreun fel implicată.
Totodată, atât Uzbekistanul, cât și Kazahstanul au rezistat presiunilor de a se alătura unor blocuri importante pentru prestigiul Moscovei, în timp ce disputele legate de limba rusă și de moștenirea colonială a Rusiei în regiune nu fac bine perspectivelor de soft power ale Kremlinului.
China, între timp, va continua să câștige prieteni în Asia Centrală în anul următor prin diplomație discretă și investiții de miliarde de dolari, în special în sectoarele emergente ale transporturilor și energiei regenerabile din regiune.
De asemenea, regiunea în ansamblu va deveni și mai autoritară. În Tadjikistan și Turkmenistan, acest lucru ar părea aproape imposibil, dar așteptați-vă ca ambele să facă un efort.
Între timp, în Kazahstan, Kîrgîzstan și Uzbekistan, jurnaliștii și criticii regimului se confruntă cu o situație tot mai dificilă din cauza noilor legi restrictive, a pedepselor drastice cu închisoarea și a sentimentului aparent comun al acestor guverne că eliminarea treptată a libertăților este spre binele tuturor.
Observații finale: Războiul global
Războiul din Ucraina a căpătat proporții cu adevărat globale. Deși este purtat în Ucraina, implică zeci de țări, afectând populații din Africa, America de Sud și Asia de Est.
Acest război a provocat cea mai mare consolidare militară globală de la apogeul Războiului Rece, punând la încercare credibilitatea instituțiilor internaționale, de la NATO și Uniunea Europeană până la ONU și Curtea Penală Internațională.
Pe de o parte, există alianța occidentală condusă de Statele Unite și NATO care sprijină Ucraina. Pe de altă parte, există un bloc emergent de state non-occidentale care contestă actuala ordine mondială.
China conduce acest grup informal, cu Rusia ca partener junior, și este sprijinită de state precum Iranul și Coreea de Nord. Aceste state reprezintă o alternativă la globalizare, cu noile lor mecanisme de eludare a sancțiunilor occidentale, noile sisteme financiare bazate pe criptomonede și propriile lor instituții internaționale, precum BRICS și Organizația de Cooperare de la Shanghai.
Liniile de luptă sunt în Ucraina, dar războiul are loc peste tot: Rusia se amestecă în alegerile din întreaga lume (România fiind poate cel mai recent exemplu) și se crede că efectuează acte de sabotaj în multe țări occidentale. Între timp, Orientul Mijlociu este din nou cuprins de război; Venezuela are pretenții teritoriale față de vecina sa Guyana; iar China urmărește cu atenție conflictul din Ucraina, în timp ce se gândește la propria sa operațiune împotriva Taiwanului.
În 2025, acest război global va lua amploare și este probabil să se extindă indiferent de situația de pe teren din Ucraina. Chiar și o posibilă încetare a focului probabil că nu va opri turbulențele globale, cu atât mai puțin zelul expansionist al Rusiei sau dorința Kremlinului de a elimina statalitatea ucraineană și de a sfida NATO și SUA.
Războiul din Ucraina a declanșat o avalanșă. Elitele antiglobalizării - de la islamiști la revanșarzi - simt sângele și vor exista noi izbucniri ale conflictelor în locuri neașteptate de pe glob.
Din acest punct de vedere, Putin a reușit în planul său pe termen lung de a transforma acest conflict într-unul global și de a contesta ordinea mondială. Făcând o analogie cu cel de-al Doilea Război Mondial, ne aflăm acum undeva în 1938, cu un adversar global, un Occident nehotărât și un nou Acord de la München în perspectivă. Nu putem decât să sperăm că vom trăi pentru a vedea un nou 1945.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te