Săptămâna aceasta a debutat cu vești despre criza gazelor, căreia guvernul îi caută soluții alternative, și a continuat cu noile scumpiri de carburanți. Și tot în ultimele zile a venit explozia de infectări Covid în România, unde ieri, 19 octombrie, s-a înregistrat un record de persoane decedate într-o singură zi: 574 și 18 863 de îmbolnăviri.
O echipă de medici moldoveni a plecat să-i ajute pe confrații lor de la un spital din județul Iași. Un gest frumos de solidaritate, care mai șterge rușinea episodului primirii ajutoarelor sanitare românești sub podul de la Telecentru. Căci „sub pod” s-a desfășurat, la propriu și la figurat, acea ceremonie organizată de Ion Chicu, premierul lui Dodon, care nu putea să refuze asistența medicală oferită de guvernul de la București, dar nici nu voia ca moldovenii să afle cine îi ajută la greu.
În aceste zile de mare cumpănă, se cuvine să ne amintim că România a fost prima țară care a furnizat Republicii Moldova vaccinul anti-Covid – a trimis sute de mii de doze de ser și convoaie de echipamente medicale care au readus speranța în plin dezastru și au ridicat de pe umerii sistemului de sănătate moldovean o povară insuportabilă. Din păcate, pandemia a revenit și în Basarabia, pe fundalul indiferenței și inconștienței multor conaționali de-ai noștri, dar contează enorm nu doar să primești cu recunoștință, ci și să oferi asistență, mai ales când nu ți-e ușor nici ție. „Sângele apă nu se face”, spunea într-un discurs emoționant ambasadorul Daniel Ioniță, mulțumind autorităților moldovene pentru desantul de medici ce urma să se alăture luptei anti-Covid în România.
Cum altfel să ieșim din nevoie, dacă nu prin solidaritate și într-ajutorare? Vom reuși cu sprijinul Celui de Sus. În bisericile de pe ambele maluri ale Prutului se țin slujbe pentru alungarea molimei. Ar fi bine ca pe lângă rugăciuni și predici, preoții noștri să îndemne lumea să se vaccineze. Dacă ne ducem la medici să ne tratăm de celelalte boli – o fac și prelații, și parohii de rând –, dacă procurăm medicamente din farmacii, de ce să refuzăm vaccinarea anti-Covid? Aceste seruri n-au fost și ele create de mintea și puterea omului ghidat de voința divină? Oamenii de știință nu merită încrederea noastră?
Savanții au reușit să izbăvească lumea de multe epidemii îngrozitoare, de ciumă, holeră, tifos ș.a., boli care au decimat în trecut populația Europei și a lumii. Atunci de ce am trata cu mefiență, cu vrăjmășie chiar îndemnul de a ne vaccina pe care ni-l adresează medicii în această pandemie?
Preoții se bucură de respect, au o mare influență asupra credincioșilor. Ei ar putea deveni promotorii campaniei de imunizare în comunitățile lor. Pentru că tot ei, preoții, se roagă pentru „stăpânire și oastea țării”. Ei bine, de vreme ce stăpânirea, adică guvernarea, depune eforturi uriașe pentru ca lumea să se vaccineze, să evite intubarea (din care foarte puțini ies la lumină), e firesc ca Biserica să se alăture acestei cauze, salvând vieți și suflete. Suntem într-un război cu un dușman invizibil și nemilos, și orice strădanie ce poate să îndepărteze spectrul bolii și al morții trebuie salutată și încurajată. Cunosc preoți, mai ales dintre cei care au scăpat din ghearele Covidului, care asta au făcut: i-au îndemnat pe enoriași să respecte măsurile de protecție sanitară, instituite de autorități, și să se vaccineze de îndată ce vor avea ocazia.
În aceeași ordine de idei, preocuparea pentru sănătatea semenilor noștri se conjugă în chip firesc cu nevoia de a le apăra integritatea fizică și în fața altor pericole, mai gestionabile decât traiectoria imprevizibilă a unui virus. Parlamentul Republicii Moldova a ratificat de curând Convenția Consiliului Europei privind prevenirea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (numită și „Convenția de la Istanbul”). E un act de protecție și de educație necesar într-o societate tributară încă unor practici și discursuri execrabile, în care mai auzim „perle” de genul: „bătaia e ruptă din rai” sau „femeia nebătută e ca și casa nemăturată” (variantele abundă).
Socialiștii au contestat votul majorității parlamentare la Curtea Constituțională, după ce mai devreme părăsiseră plenul legislativului în semn de protest că o asemenea „oroare”, cum este voința Republicii Moldova de a pune capăt violenței la adresa celor mai slabi și mai vulnerabili, urmând modelul statelor civilizate, contravine Legii Supreme. Pretenția lor că documentul ar conține niște prevederi ascunse, care „distrug valorile și tradițiile creștine”, „promovează avortul”, „legalizează căsătoriile între persoanele de același sex”, „profanează sistemul educațional”, e susținută la vârf și de Mitropolia arondată Patriarhiei Ruse.
E un conflict de mentalități, o „confruntare a civilizațiilor” într-un teritoriu care nu a avut niciodată suficient răgaz istoric să asimileze valori și norme ale modernității, și această cezură se manifestă puternic din păcate și azi, când avem nevoie de o mobilizare națională, trecând peste diferențe politice și confesionale, pentru a face față pandemiei. Virusul nu se conduce de criterii „lumești” când atacă o persoană. Virusul e „apolitic” și „non-confesional”.
La noi însă unii politicieni abandonează orice scrupul, orice precauție de limbaj, când e vorba să-și anihileze adversarii și să incite instinctele primare ale suporterilor lor, provocându-le similitudini infamante la nivelul subconștientului. Așa cum face Dodon în discursurile sale orientate împotriva actualei guvernări: „Nimeni în afară de noi nu va da jos această molimă galbenă. Alții nu sunt. Comuniștii și socialiștii și-au unit eforturile pentru că țara trebuie salvată. Avem un obiectiv, să eliberăm Moldova, noi suntem urmașii învingătorilor!”, spunea Dodon la mitingul de lansare a candidatului PSRM în alegerile pentru primăria orașului Bălți.
Așadar, actuala guvernare de la Chișinău este asociată cu pandemia de Covid-19, iar socialiștii și comuniștii, trebuie să înțelegem, sunt vaccinul. Vaccinul roșu, care-i va imuniza pe moldoveni de influențele occidentale, pernicioase, și-i va readuce în albia lor firească, la sânul „maicii Rusii”, pompând veniturile lor în buzunarele fără fund ale Gazpromului și pe conturile oligarhiei locale. De ce? Pentru că ei, socialiștii și comuniștii, sunt urmașii celor care au învins fascismul și au eliberat Moldova de „români”.
Nimic nou pe frontul de Est. Dodon, care și-a anunțat demisia din parlament și retragerea din funcția de președinte PSRM, alimentând o serie de nedemne presupuneri că ar încerca să scape în acest fel de niște dosare penale („Bahamas”, „Kuliokul” și altele), clocite de o guvernare răzbunătoare, de fapt continuă lupta căreia i s-a dedicat în totalitate și își percepe prezența în spațiul public, indiferent de ipostază – om politic sau șef al unei asociații de afaceri moldo-ruse –, ca pe un destin, ca pe o vocație, ca pe o chemare. Iar o chemare, se știe, nu o abandonezi, cum ai renunța la un mandat de deputat.
