Ce au adus nou, în ce privește mijloacele de mobilizare a electoratului, cele trei decenii de democrație? Nu mare lucru, cred, deși știu că răspunsul ar putea să le pară multora derutant. Sigur, există acum dezbateri, confruntări, există o concurență reală între partide, dar întâlnim totodată destule practici care amintesc de vremuri apuse.
Partidul social-democrat, spre exemplu, și-a făcut un obicei din a-i aduce la mitinguri pe simpatizanți (sau pe prezumtivii simpatizanți) cu autocarele, din localitățile din județ sau chiar din județele învecinate. S-a întâmplat nu o dată ca unii manifestanți, întrebați de către ziariști, să declare că nu au habar de ce se află la respectivul miting. Ca să evite astfel de situații, primarul unei localități din Moldova a decis să trimită la Iași, la un miting social-democrat, mai bine de jumătate din personalul, doctor și asistente, unui spital; sunt oameni cu carte, a declarat primarul, nu riscă să se îmbete și vor ști ce să răspundă dacă sunt întrebați de jurnaliști. Argumente, să recunoaștem, imbatabile. Ce se întâmplă cu bolnavii în ziua respectivă? Ei, ce să se întâmple, vor sta și ei liniștiți, nu moare omul din atâta lucru.
Un alt mijloc de „stimulare” a electoratului este distribuirea de mici cadouri, nu prea consistente încât să bată la ochi, dar nici prea nesemnificative încât să-i demobilizeze pe alegători. Intră în această categorie a „atențiilor” gălețile, pungile de plastic cu însemnele partidului și în care se află o sticlă de ulei, un kilogram de zahăr sau alte asemenea produse. Electoratul sătesc este în mod deosebit sensibil la astfel de „argumente” electorale, ca și mulți pensionari de la oraș.
Partidul de guvernământ mai primește o mână de ajutor și din partea Bisericii. Am văzut astfel un reportaj cu vizita de lucru a dnei prim-ministru la mănăstirea Nucet și cu prestația remarcabilă a episcopului Târgoviștei, prompt în mobilizarea maselor. Interesant însă acolo era că din popor se auzeau voci discordante, deloc dispuse să înghită pe nemestecate discursul oficial.
În fine, e de la sine înțeles că o adunare populară reușită este aceea unde e bere din belșug și micii sfârâie pe grătare. Iar micii și berea merg perfect cu muzica populară, ceea ce contribuie la inflația de folclor, mai mult sau mai puțin autentic, inflație ce a atins dimensiuni alarmante. Avem a face, în fapt, cu o revitalizare a festivalului „Cântarea României”. Nu e de mirare dacă vedem că, la un miting electoral la Iași, a fost programat un concert de muzică populară precum și un concert al… Cenaclului Flacăra. Raționamentul e simplu: nostalgicii sunt și ei votanți.
