Pare o imagine de război: O femeie în lacrimi, cu batic, își îmbrățișează fiul în uniformă, în timp ce un alt bărbat, în civil, îi privește pe jumătate amuzat. De fapt, tânărul pleacă să servească guvernul comunist al Bulgariei cu o lopată, nu cu o armă.

Fotografia de mai jos este una dintre cele 92 expuse la Galeria Synthesis din Sofia până la 15 februarie, care oferă o perspectivă rară asupra așa-numitelor Unități de Construcții sau Corpul de Construcții din Bulgaria comunistă.

Structura nu a fost inventată de comuniști, fiind introdusă de fapt după Primul Război Mondial. Ea a înlocuit serviciul militar cu munca obligatorie, în mare parte pentru proiecte de construcții. Această schemă a permis Bulgariei să înroleze de facto zeci de mii de tineri într-o structură similară armatei, fără a încălca un tratat semnat după război, care limita armata Sofiei la doar 20.000 de soldați.

La mijlocul anilor 1930, natura militară a acestor unități a devenit oficială, deoarece structura a fost transferată de la ministerul bulgar al construcțiilor la armată.

Corpul de Construcții a construit o mare parte din infrastructura Bulgariei secolului al XX-lea, dar a fost folosit în perioada comunistă inclusiv pentru a pedepsi oponenții regimului și pentru a menține controlul asupra minorităților etnice. Structura a fost desființată în 2000.

Fotograful Garo Keshishyan a început să fotografieze batalioanele de muncă bulgare la începutul anilor 1980, după o întâlnire întâmplătoare cu un contingent de muncitori cărora li s-a atribuit un proiect în orașul său natal, Varna. „Au început să mănânce în fața blocului în care locuiam, așa că am dat fuga să fac câteva fotografii”, a declarat Keshishian pentru Europa Liberă/ Libertatea (RFE/RL).

Dezbaterea cu privire la semnificația istorică a Corpului de Construcții s-a reaprins recent în Bulgaria, unde partidele populiste au solicitat revenirea la serviciul militar obligatoriu. Mulți bulgari omit însă să menționeze că structura a fost utilizată pentru a reprima opozanții regimului și pentru a controla populația masculină a unor grupuri etnice întregi.

Aceste mase de muncitori din perioada comunistă a Bulgariei erau cunoscute drept batalioane „negre”, formate din persoane „nesigure” din punct de vedere politic. Mulți „soldați cu lopată” proveneau din minoritățile etnice romă și turcă din Bulgaria, care puteau fi monitorizate îndeaproape de informatorii comuniști, chiar din rândurile lor.

„Întregul sistem arată discriminarea etnică flagrantă din trupele de construcție comuniste și post-comuniste din Bulgaria”, spune Keshishian. „Ceea ce m-a făcut să merg la ei cu aparatul de fotografiat a fost compasiunea mea pentru acești băieți, a căror singură vină a fost locul și momentul în care s-au născut”.

Accesul neobișnuit de facil al lui Keshishian la Corpul de Construcții, altfel deloc transparent, s-a datorat în mare parte norocului. După întâlnirea sa de la Varna cu muncitorii luând masa, la începutul anilor 1980, lui Keshishian i s-a aprobat cererea de a le face mai multe poze celor ca ei, dar i s-a repartizat un apartchik căruia să-i arate fotografiile.

„Când a văzut fotografiile, a fost complet șocat", își amintește fotograful. Ofițerul i-a mărturisit, însă, lui Keshishian: „Toată viața mea am scris denunțuri, de data asta o să te las să fotografiezi ce vrei".

Gheorghi Lozanov, profesor de fotojurnalism la Universitatea din Sofia, l-a cunoscut pe Keshishian în anii 1980. El descrie imaginile lui Keshishian cu Corpul de Construcții drept „unul dintre cele mai mari exemple de rezistență împotriva regimului", adăugând: „El arată două lucruri în același timp: puternica mașinărie de represiune a autorităților, precum și oamenii individuali, prinși în ea".

„Chiar și atunci când ajunge la adevăr, un fotograf rămâne întotdeauna subiectiv”, spune Keshishian. „Am petrecut 12 ani urmărind soldați. Erau toți diferiți, dar simțeam simpatie pentru fiecare dintre ei”.