Între 1990 și 1997 a fost secretar executiv la Fundația Culturală Română, apoi director de programe la Institutul Cultural Român de la New York până în 2001, când se stabilește în Statele Unite. Este director de dezvoltare la Fundația Pro Patrimonio, dedicate restaurării patrimoniului cultural românesc.
A fost destinsă cu mai mute premii naționale și internaționale pentru literatură, inclusiv cu Premiul I la Poezie pe America de Nord acordat de prestigioasa revistă New York Review of Books, 1998. După 1989 întreaga sa activitate literară și culturală este implicit legată de promovarea valorilor românești în lume. Publică în Statele Unite antologia Born in Utopia (Editura Talisman), acoperind 100 de ani de poezie românească în traducere, de la Tudor Arghezi până azi.
Am profitat de prezența lui Carmen Firan la Chișinău, unde a ajuns într-o vizită de câteva zile în luna mai a.c. împreună cu soțul ei, medicul și prozatorul Adrian Sângeorzan, pentru a face un dialog în cadrul podcastului „Cultura la frontieră”.
Am evocat cu Carmen Firan contribuția ei la momentul lansării revistei Contrafort, în octombrie 1994, atunci când grație susținerii oferite de Fundația Culturală Română (ulterior ICR), condusă de romancierul Augustin Buzura, tânăra generație de scriitori din Basarabia și-a văzut împlinit visul de a avea o publicație care să o reprezinte.
„Contrafort a fost o revistă foarte dragă sufletului meu și în foarte scurt timp a ajuns o revistă de nivel european. Avea mentalitatea, tonalitatea potrivită, inovatoare și curajoasă”, spune Carmen Firan.
Discutăm despre opțiunea ei de a se stabili în America, despre pasiunea pentru New York. Vorbim despre viața unui scriitor român emigrant în Statele Unite, unde nu se afirmă oricine: poți să fii un scriitor important în țara ta și, ajungând în America, să te pierzi, să trăiești o angoasă profundă, pentru că nimeni nu te cunoaște și trebuie să o iei de la zero. Puțini au reușit să confirme.
„Înțelepciunea vine odată cu puterea de împăcare cu limitele, spune Carmen Firan. Înțelepciunea îți aduce multă satisfacție personală, mai mult decât succesul sau acea imaginară „lovitură” pe care visează orice scriitor să o dea peste Ocean. America este un spațiu vast și chiar scriitori importanți sunt puțin cunoscuți. Dacă îl întrebi pe un american din Mississippi despre Saul Bellow sau Philip Roth, o să strângă din umeri. Să nu ne facem iluzii privind cucerirea spațiului american. Toate aventurile sunt personale”, spune Carmen Firan.
De altfel, destinul frânt al unui scriitor emigrant din România în Statele Unite este și subiectul romanului lui Carmen Firan „Umbra pierdută” (Polirom, 2018). Un alt roman la care ne referim este „În apele facerii” (Polirom, 2019). Protagoniștii săi sunt niște tineri intelectuali români în regimul ceaușist, care își găsesc o formă de supraviețuire și rezistență în iubire și în profesie.
Epoca de azi vine cu o nouă formă de anxietate: frica de viitor, spune Carmen Firan, trădând incapacitatea noastră de a ține pasul cu explozia tehnologiilor informaționale și a inteligenței artificiale, o epocă în care, vorba românului, nu vom mai ști pe ce lume ne aflăm.
„Suntem expuși la un asalt masiv de informare și dezinformare. De aici și amplificarea teoriilor conspiraționiste. Am intrat într-o dictatură informațională.” Și într-o confuzie a „post-adevărului” și a „adevărurilor alternative”, se mai poate adăuga.
- Te-ar putea interesa și: Cultura la frontieră | Cu Armand Goșu – istoricul român care a descifrat „codul imperialist” al Rusiei
„Dezvoltarea tehnologiilor informaționale și a abilităților adiacente pune în umbră alte lucruri, de pildă inteligența emoțională. Or eu cred că inteligența emoțională e mult mai importantă decât IQ-ul. Pandemia a fost o formă de repetiție: cum ne-am comporta noi într-un moment de urgență, putem trăi singuri, putem noi renunța la relațiile sociale?”
O întreb pe Carmen Firan despre motivația scrisului: ce ne-ar mai putea face să avem încredere în meseria asta?
„Eu cred că suntem importanți și motivația este tocmai fronda. Suntem din nou într-un moment în care trebuie să ne arătăm fronda, fie că trăim la New York sau la Chișinău. Scrisul începe ca o pasiune și se termină ca o datorie. Un scriitor care nu scrie mult timp e un om vinovat, se simte vinovat. Dincolo de toate, un scriitor trebuie să rămână o conștiință.”
Vă invităm să vizionați/ascultați acest interviu consistent cu scriitoarea Carmen Firan și să medităm împreună asupra problemelor pe care le pune: ontologice, existențiale și de creație.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te