Uluitoare imagini color, puse la dispoziție recent în rezoluție înaltă de un muzeu francez, surprind o mare parte a lumii când aceasta era pe cale să fie schimbată de tehnologie și geopolitică, acum 100 de ani.

Această imagine a unui tânăr sârb tranșând o oaie în 1913 la Krușevaț, centrul Serbiei, este una din zecile de mii de fotografii istorice color puse recent la dispoziție în rezoluție înaltă de Muzeul Albert Kahn.

Muzeul, situat în vestul Parisului, a fost redeschis în aprilie după o renovare de mai mulți ani, în cadrul căreia a fost dotat și cu un portal digital.

Aproximativ 72.000 de fotografii cu rezoluție înaltă dintr-un proiect numit Arhive ale Planetei au fost puse la dispoziție online pentru descărcare de către muzeul de la Paris.

Înainte, aceste imagini puteau fi văzute doar în calitate proastă pe un website în care era greu de navigat.

Proiectul Arhive ale Planetei a fost lansat în 1909 de bancherul francez Albert Kahn imediat după ce autocromia, prima tehnologie de film color viabilă, a devenit disponibilă comercial.

Kahn a fost un mare bancher al Franței, care și-a pus la bătaie mare parte din avere pentru proiecte filantropice.

Cu ambițiosul său proiect fotografic, Kahn a încercat să documenteze lumea când aceasta era transformată de globalizare.

În unele cazuri, fotografii lui Kahn au făcut primele poze color în țările în care lucrau.

Jean Brunhes, directorul proiectului lui Kahn a spus despre Archivele Planetei că „folosesc instrumente ce tocmai s-au născut, pentru a surprinde și păstra fapte ale unei planete care stă să moară”.

O duzină din cei mai buni fotografi ai Franței au fost angajați de Kahn să călătorească în toată lumea cu misiunea de a „păstra o dată pentru totdeauna aspecte, practici și activități umane a căror dispariție fatală e doar o chestiune de timp”, a explicat bancherul.

Un purtător de cuvânt al Muzeului Albert Kahn Museum spune că arhiva refăcută online va „permite descoperirea unei vaste selecții de lucrări”.

Purtătorul de cuvânt a adăugat că „refolosirea imaginilor este încurajată ferm, din cauza disponibilității online a unei mari părți a colecțiilor grație licenței Creative Commons”.

Tehnologia de film color autocromă folosită de fotografii lui Kahn a fost introdusă în Franța în 1907 și a devenit imediat o senzație.

Un comentator nota în 1908 că tehnica autocromă reproducea „culorile naturii în cel mai uimtor de realist mod”.

Filmul autocrom utiliza milioane de „pixeli” din granule de amidon din cartofi presate într-o emulsie pentru a crea fotografii color.

Nuanțele pastelate, ușor pătate, ale imaginilor autocrome au fost descrise ca fiind de „culoarea viselor”.

Legenda originală a fotografiei de mai sus spune că cele două butoiașe cu limonadă erau vopsite în culori vii albastru, roșu și alb ale steagului sârb, iar asta arată că fotografiile autocrome aveau culori semnificativ estompate în comparație cu realitatea.

Plăcile fotografice autocrome erau ușor de folosit, dar scumpe și dificil de expus.

Principalul dezavantaj al tehnologiei autocrome, spun cei care au folosit-o, era sensibilitatea scăzută la lumină, și din cauza asta era nevoie de timpi lungi de expunere.

Timpii de expunere pentru pozele autocrome durau secunde întregi, chiar în zilele luminoase, iar asta însemna că scenele în mișcare pe străzile aglomerate erau imposibil de surprins în mod adecvat, iar portretele aveau nevoie de posturi de pozat stricte.

Fotografii angajați de Kahn au călătorit în mai mult de 50 de țări, unde au făcut 72.000 de poze color, și au înregistrat aproximativ 100 de ore de film alb-negru.

Înregistările pe film erau folosite de fotografii lui Kahn pentru a surprinde viața de zi cu zi pe care fotografiile color erau incapabile să o imortalizeze într-o imagine clară.

Kahn a fost forțat să pună capăt proiectului său fotografic imediat după ce Marea Depresiune a zguduit piețele financiare ale lumii.

Kahn a dat faliment în 1932. A încetat din viață în 1940, curând după ce forțele naziste au ocupat Franța.

Se spune că proiectul vizual pe care el și fotografii lui l-au lăsat posterității conține câteva din cele mai importante fotografii color făcute vreodată.

Articol scris de Amos Chapple. Traducere de Lucian Ștefănescu.