Pe uşile troleibuzelor din capitală scrie că pasagerii sunt obligaţi să poarte măşti, iar pasagerii călătoresc fără ele, ca şi cum nici un virus nu ar exista, ca şi cum pe ei asta nu-i priveşte. Am văzut un reportaj în care o jurnalistă îi întreba pe pasagerii unui troleibuz de ce nu au măşti. Păi, un omulean înţepat a spus răspicat că virusul e un soi de ficţiune. E clar, nu?
M-am uitat cu ochişori lărgiţi de uimire şi la taxatoarea care ridica din umeri şi care spunea că nu are ce să le facă pasagerilor fără măşti. Într-adevăr, ce să le facă? Dar, aşa stînd lucrurile, de ce ne mai trebuie făţărnicia asta cu obligativitatea purtării măştilor în transportul în comun? Dacă nu suntem în stare să găsim o metodă prin care pasagerii să poarte măşti, de ce mai scriem pe uşile troleibuzelor că măştile trebuie purtate? Nu e o aberaţie asta?
Cel mai tare am căscat ochii atunci cînd am văzut o doamnă care, la întrebarea jurnalistei, a scos o mască din buzunar şi a spus că are, în fond, cu ce să-şi acopere nasul. Iese că femeia călătoreşte cu masca în buzunar, o are pentru orice eventualitate, dacă apare vreun controlor mai sever. Chestia asta m-a lăsat tablou. Cu masca în buzunar. Probabil, o ţine în buzunarul acela săptămîni în şir. Frumoasă luptă cu Covid-19, nu-i aşa?
Cînd vezi cum autorităţile afişează lupta împotriva Covid, dar dincolo de nişte avertismente lipite pe uşile troleibuzelor nu se face mare lucru, cînd vezi neputinţa lor şi ignoranţa crasă a cetăţenilor, îţi dai seama imediat în ce lume trăieşti, o lume incoerentă, cu oameni lipsiţi de sentimentul apartenenţei la o comunitate, o lume cu un viitor mai mult decît confuz.
