Născută în 22 aprilie 1965, în satul Ciorești, raionul Nisporeni Absolventa a Universității de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie. A fost presedinta „Asociatiei Copii Dotati din Moldova”, redactor al revistei “Talent Plus”. A muncit șase ani in Italia si Marea Britanie. Actualmente este profesoara la Liceul de Limbi Moderne și Management din Chișinău.
Ma bucur de oferirea acestui spatiu in „Jurnal săptămânal " la Europa Libera, pentru a-mi înșirui in scris, trăirile si sentimentele adunate pe parcursul unei saptamani... Pentru mine, aceasta oportunitate de a scrie, inseamna un semn exclamativ, ca avem presa inca libera, Independenta, unde pot sa spun sincer, deschis, propriile păreri, sa ma pronunt asupra lucrurilor ce ne întristează or ne fericesc, zi cu zi, in societate, in mediul in care traim, muncim... In Jurnalul voi reusi sa descopăr si sa reflectez asupra lucrurilor ce ni se întâmpla -zilnic. Din fiecare întâmplare, inveti o Lectie! Situatia in tara si in special in Chișinău, este sumbra si plina de disperare!
Luni
„Un pas spre mai bine!”
E un inceput nou, de zi, de saptamana, de pornire catre o altfel de schimbare...Dimineata pare frumoasa...Pozitivitatea ne-a trecut pragul si noua,...Dupa ziua de ieri, o zi de frământări si disperare , de la Alegerea Primarului General al Chisinaului, incerc sa dau voie Sperantei sa fie stăpâna in cugetul meu. Am trecut cu brio! Acest examen al îndoielii, toti. De ani buni, disperarea bântuia in capitala si incercam fiecare sa așezăm lucrurile , care mai de care..Adevarul este ca multi eram cu straistutele pregatite de drum, in cazul eșecului de la Alegeri. Cam greu sa gasesti partea cea buna a lucrurilor ca sa dai libertate fericirii....
Un inceput de saptamana „cu fuguta!” In drum spre statie, verific ceasul sa ma asigur ca ma incadrez in timp...E departe, trebuie sa traversez lungul parcului... Frământată de gânduri, imi îndrept privirea catre ograda unei gradinite...O voce stridentă a unei doamne care parea sa fie -educatoare, m-a uimit: certa un copilas care se așezase in lada cu nisip si nu dorea sa se ridice.Plangea...Apoi a urmat strigatul puternic: " -Ia tebea dam! Vahadi atsiuda, slasisi?! Seiceas priedit miliția i arestuiet tebea." Copilul era micuț , 4-5 anisori, poate...In preajma, o domnișoara, care, parca, si ea avea frica de doamna in vârsta .Cu voce stinsă, in limba romana, domnisoara indemna copilașul sa se liniștească... La un pas de lada cu nisip se mai cotileau niste pitici, linistiti, stand gramajoara...Am ajuns la statie cu multa tristete in suflet. Am inteles ca dincolo de aceste garduri se mai înfricoșează copiii cu „Pridet mliția!", si azi, in acest oras...
Ajunsă la locul de munca, m-am apucat de calculat, scris, introdus rezultatele de la final, câteva tipuri, multe dintre care,nu înțelegeam bine ce urmeaza sa scriu in ele. Le-am studiat, unul câte unul...Mai multa matematica... Fiecare lucreaza in gaoacea sa... Intra o colega, intreaba ceva, nu ridic privirea ca sa nu pierd totul, la ce muncisem. O ascult dar nu-i pot raspunde. Intelege si pleaca. Recunosc, ca ele sunt deja fierte in aceasta „zeama” de sfârșit de an academic. Clituri de dări de seama...Eu abia de ma tin de ele. Este ceea ce faci din trebuința, nu din placere. Birocrație...Ai putea face multe alte lucruri utile pentru elevi, liceu...
Ora 15.00, e prea liniste in jur. Colegii au plecat. Ma adun si eu cu foieraia, încui si pe ici mi-e drumul!
Seara...Parca mai am ceva important dar nu-mi amintesc.Suna telefonul:" nu uita ca in noaptea asta vine Finuțul de la Londra!"
Ii trag si eu obosita::"- OK!"Dupa un an de trai la Londra am însușit si ei ceva din engleza...
Marti
Am dormit foarte putin, câteva ore. Ca de obicei, eu-cu dramaluirea timpului. Dupa graficul avionului persoanele dragi urmau sa fie acasa, pana la răsăritul soarelui. Dar, Wizz Air nu este el, daca nu întârzie macar o ora-doua. Asa si a fost! Soarele sus, i-am întâlnit, i-am îmbrățișat si...am plecat.
Marti este ziua in care nu astept sa am parte de lucruri plăcute...Astept transportul public. Incep a ma frământa. Lume, parca nu multa, dar se circula greu. Culmea, daca cel mai norocos pasager a dovedit sa intre, cei ramasi afara, slaba nadejde sa mai poata trece in interior. Mijlocul salonului- golut! Intrarea e blocată, si transportul pleaca. Putine masini pe rute. Macar-zboară, daca poti! Si aici prind a depana incet niste "aprecieri" de felul ca asa sunt educati!
Dar ma fulgera imediat prin minte: poate cu noul Primar Andrei Nastase vor fi altfel de " reguli", in transportul public.
Totusi, partea buna a zilei este ca am reusit sa prezint toate dările de seama...
Spre seara, m-am bucurat de atmosfera calda a celor dragi...Am iesit sa ne plimbam pe Alea de pe bulevardul Mircea cel Bătrân.Multa frumusete, multi copilasi mici, îmbrăcați frumos cu parinti tineri in preajma. E o alta fata a capitalei. Plina de viata si cu un viitor promițător, acasa!
Pana la mine acasa am ajuns cu un troleibus aproape fara lumina...Foarte vechi! Zbura- nu mergea! Taxatoarea era fericita , zimbind, spune, ca va mai fi pe ruta inca multi ani, in acest transport. Am zâmbit si m-am impacat cu gândul ca cineva ne-a promis niste unități de transport public mai europeandin România! Macar ceva avem si noi, promisiuni!
Miercuri
Aroma de cafea de dimineata ma face sa cred ca dispoziția buna pentru toata ziua, se trage de la ea. Mai merg si azi la munca.Ultima zi! Ma înarmez cu buna dispozitie si ies...Răcoarea dimineții este binevenita... vreau sa vad mai multe priviri cu sclipiri de fericire, in jur. Si, mai prind câte una, printre trecătorii matinali...
La locul de munca parca toata lumea e mai prietenoasa, cineva s-a apropiat de mine si mi-a accentuat ca asa-i munca noastra... Am vrut sa-i raspund dragut, ca de la o vreme cam îmbătrânim inainte de vreme, tot stand cu fruntile încrețite asupra îndeplinirii multor "ordine", de sus! Dar , i- am acceptat spusele, dând afirmativ din cap.
Am visat, mereu la o mare schimbare in educatie...Am observat ca am ramas blocati intro alta epoca, inca, la acest domeniu. Citisem undeva, ca valoarea unei societăți, se raportează la calitatea pregătirii profesionale a celor care gestionează sistemul educational academic...Multa munca facuta in van.
In drum spre casa, am facut cumparaturi de la marketul din preajma. Mi-a atras atentia o cutie cu biscuiți de casa. I-am cumparat, vroiam sa le simt gustul, imi aminteau de biscuiți copilăriei...Ziua s-a încheiat prin faza, ca totusi, in nimic si in nimeni nu poti avea incredere...Biscuitii erau mucegăiți! Am baut ceaiul- in sec... Ma gândeam de unde atata nepăsare, iresponsabilitate am mostenit?! Si aveam atata nevoie de bunatate!
Joi
Ziua de joi are o semnificație aparte pentru mine.O mai păstrez ca „Ziua familiei". Strainii pun pe primul loc familia, gradul de rudenie, apoi alte parti necesare vietii...Am invatat si eu, acest pret, de ceva ani...Străinătatea e dura, insa lasa si loc pentru a o intelege si a invata care sunt adevaratele valori. Familia trebuie sa prezinte valoarea cea mai de pret, pentru fiecare din noi, in viata! Lucrul cel mai important pe care l-am însușit bine este sa stii sa lupti cu mult curaj, pentru a reusi in doua lumi-concomitent, aici si printre străini.E o formula matematica care da acelasi rezultat: sa te imparti in doua...
Din cauza diferenței de ore, vorbesc cu sotul si feciorul, mai târziu, prin skype. Suntem fericiti, discutam ore in sir... Este greu, dar incerc sa-mi depasesc aceasta stare,prin a ma consola: este implinirea care ma face tot mai puternica, zi cu zi, trebuie sa mergem inainte, chiar si când ochii ti se scaldă in lacrimi de dor...
Sunt in vacanta...Timpul va trece foarte greu, fiind departe de familie...Incerc sa ma gândesc ca poate, intrun viitor, nu prea departe, va fi si acasa o schimbare spre o alta directie, democratia va fi stăpâna in toate sferele. Am ajuns să nu mai însemnăm nimic pentru țară... Parinti si copii au umplut tarile lumii, pentru a a reusi sa se descurce material si financiar. O drama care isi lasa amprentele disperării in sufletul nostru, pentru totdeauna...
Dupa amiaza, am trecut la partea cea de menaj, bucatarie... Mi-am adus in ordine florile...
A trecut o zi cu multa munca in casa... dar, placuta!
Vineri
Am ajuns si la sfârșitul săptămânii! Timpul fuge mai repede decât stim noi... Conștientizez, ca pot fi mai rațională in folosirea timpului. Am avut programate niste întâlniri. Lucrez la un Proiect, in care pun mult suflet, dar este greu sa răzbați, sa rezolvi problemele-in Sistemul nostru, incompetent. Au trecut saptamani, luni, bătând pe la usile birourilor, ca sa ajung la niste explicatii elementare. Pe la ora mesei, un functionar mi-a zis:" Tare greu o sa răzbateti, doamna!" Si m-a îndreptat iarasi spre institutia, de unde am inceput. Domnul avea ceva ani dedicați institutiei date. Stia bine ce-mi spune...
Ajunsă acasa, mi-am zis că ii inteleg acuma, bine, de ce pleaca toti, sa creeze ce-si doresc în afara RM! E sfârșitul unei saptamani in care chisinauienii se bucura, cât-de-cât, că nu au permis să fie furat si fotoliul Primarului General al capitalei. Eu cred că mai avem incă personalități care vor dărâma citadela coruptiei, începând cu Capitala. Sper, mult, să patrunda lumina Sperantei, in tot Sistemul de Stat, cu o alta guvernare, ca sa putem sa ne facem totalurile săptămânii, acasa.
Si daca e sa trag linie, mai am convingerea ca impreuna, vom reusi să scriem pagini frumoase, despre oameni harnici si cu demnitate, ca, va veni si ziua când, schimbarea ne va aduce familiile, tinerii, acasă! Si vom fi mandri de noi!