Societatea pentru Limba Germană (GfdS) stabileşte în fiecare toamnă aşa numitul cuvânt al anului. Din zece cuvinte noi create în cursul acestui an, juriul a ales de data aceasta substantivul compus, „coronaepidemie”.
Până în 1994, aceeaşi Societate desemna şi cel mai urât cuvânt al anului (Unwort des Jahres). În urma unor neînţelegeri între membrii juriului, s-a format o echipă independentă care desemnează şi un cuvânt sau un termen cu conotaţii negative. Dintre cele aproape 800 de cuvinte propuse juriului independent, intrate în vocabularul cotidian sau jurnalistic, unul are o rezonanţă mai mult decât urâtă (precum anunţă ziarul Berliner Zeitung). Toate şansele să fie declarat anti-cuvântul anului 2020 este substantivul compus „corona-dictatură”. Acest cuvânt creat în cursul acestui an, a devenit un termen de agitaţie a coronanegaţioniştilor de pretutindeni.
Termenul corona-dictatură este dublat, între timp, de o serie de sinonime care, în esenţă, exprimă aceeaşi atitudine de sfidare a unei realităţi, cât şi indispoziţia unora faţă de sistemul statului, bazat pe principiile democraţiei.
Această terminologie s-a răspîndit şi în spaţiul lingvistic românesc, mai ales între cei care resping măsurile de protecţie sanitară, vehiculînd teze conspiraţioniste cu scopul de a-şi deghiza propriile opinii naţionalist-autoritare. Astfel, Asociaţia Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei (care organizează „tabere de haiducie”, adică „tabere” de sport paramilitar, ultima fiind anunţată luna trecută, purtînd numele teroristului legionar Ion Caranica, participant la asasinarea primului ministru, I. G. Duca, în 1933) a lansat pe FB (18.9.2020) un apel de mobilizare pentru o demonstraţie contra „dictaturii medicale şi anulării dreptului la Libertate”.
În Germania, preşedintele grupului parlamentar al partidului naţionalist-autoritar, Alternativa pentru Germania (AfD), Alexander Gauland, a vorbit chiar în Bundestag despre o „coronadictatură” pe care, chipurile, o instituie guvernul.
Folosirea acestui termen a fost criticată pînă şi de către liderul partidului, Jörg Meuthen, la congresul formaţiunii care a avut loc la sfîrşitul săptămînii trecute.
Replicile agresive prin care unii delegaţi şi-au exprimat susţinerea pentru utilizarea sintagmei „coronadictatură”, au demonstrat încărcătura ideologică, verbală, ascunsă în acest termen, folosit de agitatorii care resping democraţia liberală.
Instrumentalizarea termenului pentru a-şi exprima pe căi ocolite respingerea sistemului actual se poate observa şi în rîndurile unor foşti opozanţi est-germani.
Radicalizarea anti-occidentală, naţionalist-conservatoare şi eurosceptică a unor opozanţi din răsărit nu este un fenomen nou. Alexandr Soljeniţîn, Eduard Limonov sau Vladimir Bukovski sînt doar trei exemple celebre.
Într-o emisiune a televiziunii publice (ARD), unul dintre foştii disidenţi est-germani care astăzi votează cu Alternativa pentru Germania (AfD), Siegmar Faust, s-a prezentat ca un corona-negaţionist militant care refuză şi masca de protecţie.
