Pe alte meridiane, în ţări cu o democraţie mai consistentă decât cea din RM, sunt din când în când condamnaţi mari politicieni sau funcţionari. Te uiţi de pe malurile Bîcului noroios la aceste condamnări şi un sentiment amestecat ţi se strecoară în suflet, un sentiment compus din neputinţă, mirare, invidie, ciudă.
RM e un fief al corupţiei şi traficului de influenţă
Deunăzi a fost condamnat fostul preşedinte francez, Nicolas Sarkozy, la trei ani de închisoare, unul fiind cu executare. Verdictul precizează că Sarkozy e condamnat pentru corupţie şi trafic de influenţă. Primul gând care îţi trece prin minte e acesta: păi, RM e un fief al corupţiei şi traficului de influenţă şi aici pesemne ar trebui să fie pline închisorile de conducători cu mişmaşuri în spinare. Dar în ciuda dezmăţului corupţiei de la 1991 încoace, conducătorii şi marii funcţionari moldoveni nu au absolut nici o problemă, sunt liberi ca pasărea-n zbor. O excepţie e cazul Filat, dar această excepţie doar întăreşte regula, aceea că giganţii de pe piscurile puterii nu pot fi aici condamnaţi. Sau poate corupţia şi traficul de influenţă nu au nici o legătură cu structurile de stat din RM? Să fim serioşi!
Tot deunăzi s-a plans şi procurorul general Stoianoglo, ne-a mărturisit că nu poate finaliza dosarele legate de frauda bancară din cauza unor judecători apatici. Şi imediat vezi diferenţa dintre Franţa şi Republica Moldova, o diferenţă ca o prăpasatie adâncă. Acolo e condamnat un ditamai fost preşedinte, aici nişte politicieni şi funcţionăraşi care au provocat falimentul băncilor din 2014 o duc bine, nu au nici o grijă. Cine sunt vinovaţii? Păi, nu se ştie. Iar de condamnări nici nu mai e cazul să vorbim. Mergem înainte, spre un viitor luminos!
