Ce se va întâmpla cu Grupul Wagner în urma revoltei din weekend? Rudele bărbaților care s-au alăturat notoriiilor mercenari privați sunt îngrijorate, dezorientate - și furioase.

Încă nu s-au stins în Rusia ecourile revoltei declanșate de Evgheni Prigojin și mercenarii săi din Grupul Wagner, cea mai mare provocare pentru Kremlin de la prăbușirea Uniunii Sovietice.

Luptătorilor din notoria companie militară privată li se va permite să se alăture forțelor armate regulate, să renunțe la armată sau să se mute în Belarus. Autoritățile ruse au anunțat că retrag acuzațiile penale împotriva rebelilor. Prigojin s-a mutat, deocamdată, în Belarus.

Pentru rudele luptătorilor care au participat la rebeliune sau care s-au alăturat Grupului Wagner doar atrași de salariile bune sau de reputația aventuroasă a acestuia - sau din ambele motive – dominante sunt acum frica și incertitudinea în privința viitorului.

În grupurile de discuții de pe Telegram create special pentru rude, se poate detecta și furie față de modul în care au fost tratați rebelii și față de oficialii guvernamentali, cum ar fi ministrul apărării, Serghei Șoigu, o țintă frecventă a criticilor lui Prigojin.

„Aici suntem sub controlul [ucrainenilor]... și acum a început răfuiala internă, iar [ucrainenii] pot ocupa orașul într-o zi” a scris o femeie pe 24 iunie. A indicat că locuiește în Șebekino, un sat rusesc în apropierea graniței cu Ucraina, bombardat cu rachete mai devreme în acest lună. Oficialii ruși au afirmat că atacul a provenit din Ucraina.

„Și la urmă cine sfârșește tras pe sfoară în urma acestei răfuieli între Prigojin și Șoigu? La naiba cu ei,” a mai scris ea. „Am un copil mic în brațe. Iubitul meu este în [Wagner] de două luni, nu avem nicio comunicare. Ce i se va întâmpla acum? El a suferit deja atât de mult; este a doua oară” în război.

„Prigojin este zdrobit, toți sunt împotriva lui, este un coșmar,” a scris o altă femeie. „Ce li se va întâmpla băieților noștri? Prigojin s-a dus în Belarus. Ei își construiesc deja o nouă tabără acolo. Și ce li se va întâmpla băieților noștri? Se pare că sunt aruncați ca niște trădători în mâinile sorții.”

„Toate aceste luni - s-au dus pe apa sâmbetei,” a mai scris ea pe 26 iunie, referindu-se, în aparență, la un prieten sau soț. „Înainte de a pleca în Belarus, trebuia să-și rezolve toate problemele și afacerile aici, cele pentru care a semnat un contract. La urma urmei, el este responsabil pentru tot... Este pur și simplu o trădare.”

Pe 27 iunie, Serviciul Federal de Securitate al Rusiei, principalul serviciu de securitate internă al țării, a anunțat că renunță la ancheta penală asupra rebelilor. Cu toate acestea, această mișcare a amplificat numai consternarea, în mijlocul confuziei dacă Grupul Wagner va fi într-adevăr dizolvat - așa cum a spus însuși Prigojin - sau dacă luptătorii vor fi complet încorporați în armata regulată a Rusiei.

„Spuneți-mi, ce li se va întâmpla soților noștri după marșul de ieri?”, a scris o altă femeie pe 25 iunie, în ziua de după rebeliune, când un grup masiv de soldați Wagner au pornit spre nord, către Moscova, oprindu-se în apropierea capitalei.

Unii dintre cei care au postat mesaje și-au îndreptat furia către Putin. „Am vrut ca președintele să rezolve situația și nu doar să declare că sunt rebeli și trădători,” a scris o altă femeie. „Dar dintr-un motiv oarecare, o terță persoană a soluționat conflictul. La urma urmei, președintele nostru nu este [liderul belarus] Lukașenko.”

Europa Liberă nu a reușit să ia legătura sau să localizeze persoanele care au postat mesajele, pentru comentarii suplimentare.

„Și ne numesc bandiți?”

Nu doar rudele luptătorilor din Wagner au fost indignate sau furioase în legătură cu deznodământul rebeliunii, ca să nu mai vorbim de îngrijorarea în privința a ceea ce va urma.

Doi luptători din Wagner care au afirmat că se aflau în convoiul de vehicule militare care s-a îndreptat spre Moscova pe 24 iunie au declarat Europei Libere că au fost „puțin dezamăgiți” de rezultatul rebeliunii.

„La început, s-a mers să se demoleze sistemul și să se schimbe guvernarea”, a spus unul dintre luptători, care și-a dat numele Andrei și a afirmat că este din regiunea siberiană Irkuțk. „Apoi, parcă Putin a ascultat plângerile noastre. A aflat multe, adevărul despre [Șoigu], și a promis că va rezolva totul”, a spus Andrei. „Da, suntem un pic dezamăgiți.”

Andrei a spus că nu ar fi de acord să servească sub comanda Ministerului Apărării și a afirmat că este sigur că grupul Wagner „va rămâne independent”.

Alexei, care nu a dat vreun nume de familie și a afirmat că a fost soldat privat în Wagner, s-a declarat de acord. „Nu vom servi sub comanda Ministerului Apărării”, a spus el. „Am lucrat îndeaproape cu ei, a trebuit să o facem. Dar haosul cu care m-am confruntat în relația cu ei a fost mai rău decât ce-mi aduc aminte din închisoare, ultima oară.”

El a spus că în închisoare puteai ajunge la un fel de înțelegere cu gardienii în diverse aspecte. Niciodată însă cu ofițerii Ministerului Apărării, care, a spus el, erau „permanent beți”. „Ne-au dezamăgit de multe ori, nu intenționat, aș spune, dar cel mai probabil din cauza lenei. Au promis că ne vor ajuta, dar apoi nu ne-au sprijinit cu artileria. Și ne numesc bandiți?”

„Nu, nu mă îngrijorează în mod deosebit că ne-ar putea desființa”, a mai spus el. „Ce, nu mai sunt campanii militare private în lume?”

„Nu este tocmai liniște în Africa. Poți merge și în Siria nu ca un 'muzician', ci ca un 'dansator'”, a mai spus el, referindu-se la poreclele pe care grupul Wagner le-a adoptat când își intensifica eforturile de recrutare anul trecut.

În biroul de recrutare Wagner din orașul siberian Cita, Iuri Riazanțev, care a spus că a fost trimis de mai multe ori în regiunea Donbas din estul Ucrainei și lucrează acum ca recrutator, a declarat că și-a început ziua pe 24 iunie cu un apel de la un coleg.

„Nu știam nimic despre decizia lui Prigojin”, a spus el pentru Europa Liberă în orele care au urmat revoltei. „Chiar zilele trecute m-am întors din Donbas. Am luptat acolo. Nimeni [de acolo] nu vorbea despre o rebeliune. Totul era la fel ca întotdeauna.”

El a mai spus că recrutorii Wagner din Siberia și Extremul Orient au aflat despre revoltă după ce a început și că nu este sigur cu privire la soarta organizației, în special a conducerii ei.

Cu toate acestea, și-a mărturisit admirația pentru Prigojin. „Îl poți înțelege pe Prigojin. Imaginează-ți: suntem în război, eliberăm teritorii, iar Ministerul Apărării ne lovește”, a spus el, referindu-se la rapoarte neconfirmate conform cărora un atac militar asupra unei baze Wagner ar fi fost declanșatorul revoltelor.

„Mai mult de 1.000 de luptători au fost uciși în timpul confruntării. Prigojin nu putea rămâne pasiv. Dar sunt sigur că această rebeliune nu va avea urmări rele pentru noi. Cineva se va găsi să-i ia locul. Îl vor înlocui pe Prigojin cu cineva, și noi vom merge mai departe.”

Alexei a mai spus că biroul său de recrutare primește apeluri și cereri de la bărbați proveniți din întreaga Siberie și Extremul Orient, care sunt desfășurați în Donbas. „Wagner a devenit, tot acest timp, o salvare pentru cei care voiau să slujească Patria, dar nu puteau”, a spus el. „Înțelegi, cei care au fost în închisoare în trecut nu puteau să se alăture armatei, așa că i-am luat pe ei.”

„Ceea ce îmi place la Wagner este că suntem ca o mare familie. Spre deosebire de militarii din armata rusă și de cei mobilizați, wagneriții nu umblă aiurea, beți; sunt foarte stricți în acest sens”, a spus el.

Localnicii din Ucraina „au o percepție mai bună despre noi, pentru că băieții noștri nu jefuiesc, spre deosebire de militarii ruși”, a adăugat el.

Mai târziu în ziua de 24 iunie, pagina de comunicare socială a biroului de recrutare Wagner din Cita a fost închisă, iar Riazanțev a refuzat să mai răspundă la apelurile ulterioare de la Europa Liberă.

Recruți la poartă!

Luptătorii Wagner și rudele lor nu sunt singurii indignați de ceea ce s-a întâmplat pe 24 iunie. Un număr necunoscut de recruți - tineri care își fac serviciul militar obligatoriu - au primit ordine să se prezinte la oaste în orașul Rostov-on-Don și chiar în regiunea Moscovei, ca răspuns la revolta Wagner.

Zinaida, care a cerut să folosim doar prenumele ei, a spus că fiul ei a sunat-o pe 23 iunie, când forțele Wagner începeau să se miște, și a spus că el și alți recruți din unitatea lui urmau să fie desfășurați în Kolomna, un oraș situat la confluența a două râuri, la sud-est de Moscova.

Autoritățile au construit în grabă poziții defensive, cu saci de nisip și posturi de pază, la mai multe treceri de râu în sudul Moscovei, în așteptarea sosirii convoiului Wagner.

„Acești recruți verzi (fără experiență) se pregăteau să se confrunte cu acei tâlhari”, a spus ea. „Recruții și soldații mobilizați au fost conduși la bariera din Kolomna.”

„M-am rugat toată noaptea, toată ziua, și mulțumesc lui Dumnezeu că s-au oprit”, a spus ea.

O altă femeie din regiunea Moscovei, care a cerut să i se spună Iulia, a spus că tatăl ei este soldat în armata regulată, în timp ce fratele ei luptă la Wagner.

Fratele ei i-a spus că nici alți luptători Wagner nu erau entuziasmați de ideea de a se confrunta cu trupele ruse. „Fratele meu mi-a scris: 'Aș depune pur și simplu armele la Moscova, nu vreau să omor cetățeni ai țării mele'”, a spus ea, citându-și fratele.

„Acum el și camarazii lui nu știu ce li se va întâmpla. Un lucru este sigur: nu vor putea merge în Belarus, urmându-l pe [liderul Prigojin]”, a adăugat ea. „Mi se pare că Wagner va supraviețui ca atare; va fi doar controlat din Belarus.”