Şapte noi miniştri au depus astăzi jurământul. Decretele de numire au fost semnate de președintele Parlamentului, Andrian Candu, după ce Curtea Constituţională l-a suspendat temporar din funcţie pe şeful statului, Igor Dodon. Dodon a respins de două ori miniștrii propuşi de premierul Pavel Filip, pe motiv că unii dintre ei „au fost implicați direct sau indirect în frauda bancară” sau că „au demonstrat inconsecvență, lipsă de profesionalism și oportunism regretabil”. Printre noii miniştri figurează doi ex-premieri - Iurie Leancă și Chiril Gaburici, şi fostul președinte al Curţii Constituţionale Alexandru Tănase. Cine sunt noii miniştri ai Guvernului Filip?
Chiril Gaburici
Fost premier în perioada 18 februarie 2015-12 iunie 2015
A condus un guvern minoritar, învestit cu votul liberal-democraților şi democraților şi sprijinit de comuniști.
Imediat după desemnarea în calitate de premier presa a descoperit în dosarul său o inadvertență care sugera că ar deţine diplome false de studii. Deşi ar fi picat bacalaureatul, a reuşit să termine o facultate, iar diploma unei şcoli medii pe care nu a frecventat-o trezea suspiciunea că ar fi obţinut-o în condiţii incerte. Gaburici ar mai avea în palmares o exmatriculare de la Academia de Studii Economice a Moldovei şi absolvirea, peste câţiva ani, a unei universități private al cărei rector ar fi fost apoi recompensat de Gaburici cu o funcţie de demnitate publică, scria presa. Trena de elev şi student nu tocmai sârguincios s-a tras după el pe durata mandatului de premier, numai că Gaburici nu se arăta prea afectat de reputaţia de „macho năzbâtios, descurcăreț model berlusconian”.
La 12 iunie 2015, Gaburici a declarat că demisionează din postul de şef al guvernului inclusiv din cauza anchetei penale inițiatei de instituțiile de drept pe cazul diplomelor de studii. Gaburici a refuzat să exercite interimatul funcţiei până la numirea altui premier. Dosarul penal însă a fost clasat la mai puţin de o lună de la demisie, deoarece, potrivit procurorilor, trecuse 20 de ani de la comiterea infracțiunii, deci ar fi expirat termenul de prescripţie.
Când şi-a depus mandatul, ex-managerul companiei de telecomunicații Moldcell Chiril Gaburici spunea că nu are sprijin politic pentru reforme, lupta împotriva corupţiei şi anchetarea fraudei bancare. După 100 de zile de mandat el a adresat o scrisoare președintelui ţării şi spreakerului parlamentului prin care cerea concedierea procurorului general şi a guvernatorului BNM pentru că nu au împiedicat sau limitat dispariţia banilor din sistemul bancar. „M-am ciocnit de ceea ce se numește birocrație și rezistența sistemului, de oameni care sunt în funcții nu ca să facă bine, dar ca să aibă grijă ca nimic să nu se schimbe”, spunea el în scrisoarea amintită. Criticile lui la adresa subordonaților au fost trate însă cu rezervă de unii comentatori din cauza imaginii șifonate cu care a ieşit din dosarul diplomelor de studii.
În perioada cât a condus guvernul, Cabinetul Gaburici a acordat, într-o şedinţă secretă, cea de-a doua garanţie (de 5,3 miliarde de lei) din rezervele valutare băncilor devalizate. Este motivul pentru care şeful statului Igor Dodon a refuzat numirea sa în funcţia de ministru al Economiei şi Infrastructurii. Nu doar Dodon îl vede complice la frauda bancară, dar şi fostul preşedinte Vladimir Voronin, care a declarat că locul lui Gaburici, ca şi a lui Iurie Leancă, este lângă Vladimir Filat.
Numele lui Gaburici este asociat şi cu cererea sa imperativă de fi reziliat contractul de concesionare a aeroportului Chişinău, păgubos după părerea lui Gaburici. El a sugerat că parte din banii investiţi provineau de la băncile falimentate.
La fel Gaburici a insistat ca cele trei bănci buclucaşe să fie lichidate, soluţie promovată şi de partenerii externi, în loc să fie naţionalizate sau capitalizate, opţiune agreată de majoritatea parlamentară.
Iurie Leancă
Fost premier în perioada 25 aprilie 2013 – 18 februarie 2015
Ex-ministru de externe, vicepremier, în perioada 25 septembrie 2009 – 25 aprilie 2013
Vicepreşedinte al parlamentului în perioada 2 iunie 2016-22 decembrie 2017
Oricâte merite a avut în cariera sa diplomatică, presa l-a taxat pentru că în timpul cât a fost premier Republica Moldova a concesionat unor companii ruse, în condiţii netransparente, Aeroportul Internaţional Chişinău, pentru un termen de 49 de ani, a pierdut pachetul de control de la Banca de Economii şi a acordat, în secret, în noiembrie 2014, 9,4 miliarde de lei credite de urgenţă din rezervele BNM celor trei bănci devalizate – Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank.
„Am fost doar un prim-ministru, nu depindea numai de guvern”, a spus el la Jurnal TV când i s-au cerut explicaţii despre deciziile adoptate în cazul BEM. În alte cazuri Leancă s-a justificat prin lipsa de experienţă şi recomandările specialiștilor din domeniu.
„Nu a existat altă soluție. Nu doar în Republica Moldova, nicăieri în lume nu există altă soluție. În cazul nostru, era vorba de o bancă de sistem. Dacă cădea atunci Banca de Economii, riscul era nu doar 500 de mii de cetățeni să-și piardă depunerile, riscul era foarte mare să se prăbușească sistemul bancar, iar asta înseamnă să prăbușești economia”, a declarat el recent Europei Libere.
Președintele Igor Dodon şi fostul şef al statului Vladimir Voronin sunt de părere că Iurie Leancă s-ar face vinovat de frauda bancară. „Nu am de ce să mă tem și de ce să mă ascund. Atunci când am fost citat de CNA, m-am prezentat”, a spus în replică Leancă.
În februarie 2015, după ce cabinetul alcătuit de Iurie Leancă nu a acumulat numărul necesar de voturi în legislativ, iar peste o săptămână Guvernul Gaburici a fost învestit, a anunțat că părăsește PLDM. A fondat ulterior Partidul Popular European. Peste un an, foştii colegi de partid Octavian Ţîcu şi Oazu Nantoi, ultimul fost vicepreședinte al formațiunii nou-înființate, l-au acuzat că ar fi şantajat de liderul democraţilor Vladimir Plahotniuc.
Numirea lui Iurie Leancă în calitate de vicepremier pentru integrare europeană, ministru fără portofoliu, este văzută de unii comentatori ca o intenţie de a dinamiza relațiile cu cancelariile occidentale, unde el ar avea în continuare relaţii bune. Într-un interviu pentru postul de televiziune TVC 21 a acordat note nu tocmai măgulitoare Ministerului de Externe sub conducerea lui Andrei Galbur.
Alexandru Tănase
Fost ministru al justiţiei în perioada 25 septembrie 2009 - 14 aprilie 2011
Ex-preşedinte al Curţii Constituţionale în perioada 4 octombrie 2011 – 14 aprilie 2017
Revenirea lui Alexandru Tănase în guvern i-a surprins pe unii analişti, spre deosebire de cooptarea ex-premierului Iurie Leancă despre care se vorbea pe culoare că va avansa în coabitarea politică cu PD. Tănase are experiența de ministru al Justiţiei, funcție pe care a deținut-o aproape un an şi jumătate, ceea ce i-a permis să declare la acea vreme că reforma din domeniu nu s-a produs pentru că nu a existat voinţă politică, inclusiv în formațiunea pe care a fondat-o împreună cu Vladimir Filat şi unde a deţinut funcţia de prim-vicepreşedinte. A lăsat să se înțeleagă că era singur împotriva tuturor.
Alexandru Tănase a fost printre primii care a propus, în 2010, triplarea lefurilor judecătorilor pentru a elimina corupţia din sistem. Majorarea, sprijinită cu elan de ex-președintele Nicolae Timofti, s-a produs ulterior fără să producă însă efectul scontat - stârpirea corupției. Printre măsurile pentru care a pledat Tănase a fost lichidarea instanțelor economice, care erau, potrivit lui, adevărate cuiburi de corupţie.
„Schimbările în justiţie înseamnă mai întâi de toate schimbările de oameni. Este necesară o împrospătare a acestui corp de judecători cel puţin cu 50-60%”, declara Tănase. Accesul în magistratură urma să aibă loc după reguli clare şi transparente, susținea el.
Colegii din coaliţia de guvernare au pus plecarea lui din PLDM şi de la Ministerul Justiţiei pe seama neînțelegerilor pe care Tănase le-a avut cu premierul de la acea vreme Vladimir Filat. El a declarat că disensiunile au vizat şi dosarul 7 aprilie 2009, declarându-se convins că adevărul despre acel moment trebuie găsit şi făcut public în totalitate.
Curtea Constituțională în timpul mandatului lui Alexandru Tănase a pronunțat câteva hotărâri care au generat discuţii în contradictoriu în mediul politicienilor şi experţilor. Cea mai discutată a fost decizia, din 4 martie 2016, în cazul schimbării procedurii de alegere a președintelui republicii prin care s-a revenit după 16 ani la alegerea directă a şefului statului. Graţie acestei hotărâri, liderul socialist Igor Dodon a devenit președinte de ţară, au ţinut să precizeze unii comentatori politici care au acuzat caracterul intenționat al deznodământului dat de Curte ţinând cont de pretinsul parteneriat Igor Dodon-Vladimir Plahotniuc. Atât Dodon, cât şi oponenţii lui l-au acuzat pe Alexandru Tănase că s-ar afla „în buzunarul lui Plahotniuc”, acuzaţie respinsă de Tănase.
La 22 aprilie 2013, Curtea Constituţională a statuat că premierul Vladimir Filat demis prin moţiune de cenzură pentru suspiciuni de corupţie se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile. Filat nu a fost de acord cu ştampila pusă pe el şi a depus o plângere la CEDO, care însă a fost respinsă.
„Curtea Constituţională a ales să se comporte ca un actor politic, în contradicție cu toată jurisprudența constituțională de până în prezent“, a acuzat în acel context ex-preşedintele Nicolae Timofti.
Cu rezerve au fost tratată hotărârea ce se referă la limba română din textul declaraţiei de independență care ar prevala Constituţiei, unde limba oficială este indicată cea „moldovenească”.
Alexandru Tănase a spus că la mijloc ar fi atacuri şi campaniile de discreditare a judecătorilor Curţii Constituţionale făcute din dorinţă de răzbunare sau de anihilare a Curţii. Politicienii au nevoie de judecători constituționali cuminți, a adăugat el.
Într-un interviu pentru Ziarul de gardă, Alexandru Tănase a calificat drept fabulaţii „supraputerea” lui Plahotniuc. „Anumiți actori politici tot timpul încearcă să găsească explicații simple la lucruri mai complicate. Este foarte ușor să pasezi toată răspunderea pentru propriile ratări pe Plahotniuc”, a afirmat el.
Revenirea la Ministerul Justiţiei este văzută de unii comentatori drept o încercare de a impulsiona reformele din domeniu, mai ales că trena restanțelor e lungă, iar Republica Moldova a ratat anul trecut 28 de milioane de euro oferiţi de Uniunea Europeană în schimbul reformelor.
Ceilalţi patru miniştri numiţi astăzi sunt nume mai puţin cunoscute.
Cristina Lesnic, promovată vicepremier pentru reintegrare, a condus Direcţia relaţii internaţionale şi integrare europeană din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Tudor Ulianovschi, devenit ministru de externe, a fost promovat din postul de ambasador al Republicii Moldova în Elveţia. A ocupat între 2014 şi 2016 postul de ministru adjunct de externe.
Svetlana Cebotari, numită ministrul sănătății, muncii și protecției sociale, a fost aproape zeci ani directorul Centrului Național de Transfuzie a Sângelui.
Liviu Volconovici, ajuns ministrul agriculturii, dezvoltării regionale și mediului, vine din mediul academic, în ultimul an a fost rector al Universității Agrare din Moldova.
