Am avut zilele astea o polemică dură, pe FB, cu un contestatar al normelor sanitare. Mărturisesc că m-a tulburat şi m-a întristat discuţia asta. Cel căruia îi repugnă „botniţele” m-a făcut cu ou şi cu oţet şi mi-a înşirat următoarele argumente. Omul mi-a spus că acest Covid e o boală ca multe altele, că isteria şi panica sunt inutile de vreme ce în vremea Covidului populaţia pământului s-a mărit cu câteva zeci de milioane. Omul mi-a spus că măştile şi mănuşile nu ne ajută prea mult şi că fiecare are dreptul să decidă dacă le poartă sau nu, căci omul e liber. Iar în final, contestatarul „botniţelor” m-a acuzat de făţărnicie şi egoism: „Voi, cei care chipurile vă gândiţi la binele societăţii, la binele tuturor, sunteţi în realitate făţarnici deoarece vă preocupă numai propria securitate şi, impunându-i pe alţii să poarte măşti, voi vreţi pur şi simplu să nu vă infecteze alţii pe voi. Atât. Vă doare-n cot de binele societăţii, vă gândiţi numai la propria piele. Şi sunteţi mai egoişti decât cei care nu poartă măşti”.
Mărturisesc că am rămas tablou şi nu am ştiut ce să-i spun secunde bune acestui individ. Dacă stau să mă gândesc mai bine, o fi având omul un soi de dreptate. Într-adevăr, atunci când le cer altora să poarte măşti, mă gândesc în mod firesc la propria securitate. Da, vreau să poarte alţii măşti ca să nu mă infectez eu. Dar în acelaşi timp, mă gândesc că mă voi simţi şi mai bine dacă şi alţii din jur nu se vor îmbolnăvi, dacă boala va dispărea. Şi chiar nu pot să înţeleg nici în ruptul capului cum eu, cel cu mască, pot să fiu mai egoist decât unul care nu vrea să poarte mască. O fi contestatarul „botniţelor” mai bun şi mai altruist? Faptul că nu vrea să poarte mască îl face mai grijuliu şi mai bun cu membrii societăţii?
E limpede că aceşti oameni nu mai pot fi convinşi şi că fiecare reproş îi va înrăi şi mai tare. E lipmede că aici, în RM, nu se mai poate face nimic. Suntem pe cont proriu. Scapă cine are noroc. Moare cine nu-l are. Din păcate, asta e situaţia. Să aveţi noroc, stimaţi ascultători.
