O falie transatlantică
Amenințarea tarifelor, războiul de declarații de la Conferința de Securitate de la München de la începutul acestei luni, discuțiile dintre SUA și Rusia care au exclus Europa și Kievul, precum și un impas la Organizația Națiunilor Unite cu privire la modul de comemorare a celei de-a treia aniversări a războiului din Ucraina au reprezentat doar câteva fisuri recente între Washington și guvernele europene.
Aceste evoluții au adus noi întrebări cu privire la dependența de Statele Unite în capitalele europene și au deschis o portiță pentru Beijing, care încearcă, de vreo patru ani, să-și refacă legăturile cu europenii.
În marja reuniunii de la München, ministrul chinez de externe, Wang Yi, a avut întâlniri bilaterale cu mai mulți înalți oficiali europeni, printre care șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, cancelarul german demisionar, Olaf Scholz, și secretarul general al NATO, Mark Rutte.
Ministrul de externe al Spaniei pare să fie unul dintre cei mai receptivi la ideea de a cultiva relațiile cu China pe fondul tensiunilor cu Statele Unite.
Jose Manuel Albares a declarat pentru Financial Times că Uniunea Europeană ar trebui să își elaboreze propria politică privind China și să nu urmeze linia mai conflictuală cu Beijingul susținută de administrația Trump.
„Europa trebuie să ia propriile decizii, pe cont propriu. Și trebuie să decidem când China poate fi un partener și când China este un concurent", a declarat Albares.
Cum s-a ajuns aici?
În timpul primului mandat al lui Trump, Washingtonul a presat guvernele europene să adopte o poziție mai dură față de China. Acest lucru a condus la etichetarea Chinei drept „rival sistemic" al UE în 2019.
Gestionarea netransparentă de către guvernul chinez a pandemiei COVID-19, îngrijorările europene legate de comerț, drepturile omului și lanțul de aprovizionare, precum și sprijinul acordat de Beijing Rusiei în timpul războiului din Ucraina au dus la consolidarea acestei linii mai dure în Europa sub mandatul fostului președinte american Joe Biden.
Acum, pe fondul creșterii tensiunilor transatlantice, unele guverne europene cred că urmând poziția dură a lui Trump față de China se pot pune bine cu Washingtonul. Altele, precum guvernul spaniol, pledează pentru păstrarea legăturilor economice vitale cu Beijingul, în special pe fondul incertitudinii crescânde cu privire la Statele Unite.
Acest al doilea curent a făcut-o chiar pe președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în mod tradițional una dintre cele mai ferme voci de la Bruxelles cu privire la China, să propună în ianuarie un nou efort pentru îmbunătățirea relațiilor dintre Bruxelles și Beijing.
O adevărată ruptură?
Tensiunile între cele două maluri ale Atlanticului sunt reale.
După victoria partidului său în alegerile din 23 februarie, Friedrich Merz, viitorul cancelar al Uniunii Creștin-Democrate (CDU) din Germania, a declarat că administrației Trump „nu îi pasă prea mult de soarta Europei" și că europenii trebuie să acționeze în consecință.
„Prioritatea mea absolută va fi să întăresc Europa cât mai repede posibil, astfel încât, pas cu pas, să putem obține cu adevărat independența față de SUA", a spus el.
Discuțiile despre o schimbare seismică a ordinii geopolitice sunt, de asemenea, în plină desfășurare la Bruxelles.
Un oficial UE, recent întors de la discuții cu oficiali americani, a declarat pentru Europa Liberă că pentru Casa Albă importantă este încetarea războiului din Ucraina (și a cheltuielilor americane legate de el) și că în relația cu europenii există o atitudine de tip ultimativ din partea Washingtonului.
Administrația Trump dorește „să măture problema Ucrainei de pe masă și să treacă la alte probleme. Devine clar că obiectivul lui Trump este să conducă lumea împreună cu Rusia și China" și să lucreze la „separarea strategică a acestora una de cealaltă", a declarat oficialul, sub condiția anonimatului.
Poate mai bine India?
Europa ar putea fi forțată să caute o realiniere, dar asta nu înseamnă că China este singura sa opțiune.
În timp ce lideri europeni precum președintele francez, Emmanuel Macron, și premierul britanic, Keir Starmer, vizitează Washingtonul, von der Leyen urmează să ajungă în... India, pe 27 februarie.
James Crabtree, membru-invitat al Consiliului European pentru Relații Externe, ne-a declarat că „este greu de imaginat un moment mai bun pentru a revigora legăturile istorice dintre Europa și India" și că un punct central al călătoriei va fi cooperarea tehnologică.
„O reuniune a Consiliului UE-India pentru comerț și tehnologie - doar a doua de la înființarea sa în 2023 - oferă oportunități de aprofundare a colaborării în domenii care variază de la inteligența artificială la tehnologiile curate", a spus el.
China ar putea avea, de asemenea, unele probleme în efortul de apropiere de europeni, majoritatea membrilor UE nefiind dispuși să treacă cu vederea sprijinul acordat Rusiei în contextul războiului din Ucraina. Cel mai recent pachet de sancțiuni al blocului comunitar, adoptat la 24 februarie, a inclus încă o dată companii și persoane din China.
Ceea ce este probabil să apară este o Europă mai fragmentată când vine vorba de China. În timp ce unele guverne privesc spre țări precum India, Coreea de Sud și Japonia pentru a-și echilibra politica externă, altele - precum actualul guvern spaniol și Ungaria - vor continua să curteze investițiile chineze și să creeze noi oportunități pentru Beijing.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
