Născută la 7 iunie 1999 în comuna Cărpineni, raionul Hîncești, și-a făcut studiile gimnaziale la Liceul Teoretic „Ștefan Holban” din localitate, iar în prezent este elevă în clasa a XII-a la același liceu. Este pasionată de literatură, muzică și pictură, fiind o tânără activă care se implică în diverse proiecte și concursuri. Plină de inițiativă și mereu deschisă către diverse oportunități, aspiră să își îndeplinească toate obiectivele și să atingă noi performanțe și experințe.
Luni
Din fericire pentru mine, am două zile libere de la școală, sau o mini-vacanță cum îmi place mie să îi spun. Habar nu am de ce m-am trezit la 6:00, este prea devreme pentru mine, însă buna-dispoziție era deja prezentă. Mi-am făcut cafeaua ca de obicei, am savurat-o, gândindu-mă la concursul „Moștenire”, care s-a desfășurat ieri în liceul în care îmi fac studiile, și la minunata experiență pe care am acumulat-o prin intermediul acestuia. Implicarea mea în acest concurs a condus la crearea a noi aptitudini comunicaționale, la dezvoltarea spiritului critic și analitic prin tema abordată și la conștientizarea adevăratelor valori care iau naștere în cadrul liceului meu. De asemenea, am cunoscut noi persoane și m-am încărcat cu energie pozitivă, cred că de asta am așa dispoziție dis-de-dimineață. Totuși, realizez că este prea devreme, așa că mă întorc înapoi în pat, sperând că voi reuși să mai dorm un pic.
Pe la amiază, era un soare minunat pe cer, așa că am decis să ies afară pentru a citi romanul „Invitația la vals” de Mihail Drumeș, care a fost acompaniat de trilul vesel al păsărilor. Însă această atmosferă nu avea să dureze mult, căci fusese străpunsă de rugămintea aprinsă a surorii mai mici de a ne juca împreună cu mingea.
Spre seară am ieșit cu mama să plantăm în grădină niște flori, așa că noaptea ne-a prins acolo. Un cer înstelat, mireasma pătrunzătoare a florilor de liliac și o discuție plăcută cu ființa care mi-a dat viață, oare ce pote fi mai perfect?
Marți
O nouă zi plină de soare. Mă trezesc liniștită, știind că azi nu am școală și mai stau un pic în pat, alungând toate gândurile legate de ce urma să fac în această marți.
După un timp, realizez că mă așteaptă curând importantele și terifiantele examene de Bacalaureat, așa că plină de încredere, încep să mă pregătesc pentru cursul adăugător la matematică.Toate formulele mi se amestecă în cap, iar lenea care mă cuprinde este uriașă, deci, cu un mare efort reușesc să înțeleg complicatele ecuații cu parametru. Oare cine e în stare să le înțeleagă? La sigur că nu eu, însă trebuie să o fac...
Atmosfera amiezii este minunată! Așa că am plecat împreună cu familia în sânul naturii pentru a ne încărca cu energie și a mai scăpa de rutină, griji și probleme. Jocurile și zâmbetele nu mai contenesc, iar frumusețea care ne înconjoară crează o ambianță familială inedită, ceea ce mă face să mă simt atât de recunoscătoare pentru toate momentele unice pe care le trăiesc alături de cei care au implantat în sufletul meu respectul, iubirea și devotamentul.
Abia spre seară am ajuns acasă fără a simți pic de oboseală, de parcă toată ziua am petrecut-o lenevind în pat.
Miercuri
Sună alarma la ora 7:00. Deja este clar că zilele de odihnă au luat sfârșit și este timpul să mă pregătesc pentru școală.
Merg pe drum și admir minunatul răsărit, a cărui lumină se revarsă peste nemărginirea dealurilor, și mă gândesc: Oare la anul îmi va fi dor de satul meu? Știu deja că răspunsul este afirmativ, dar oricum această întrebare nu mă lasă în pace și mereu mi se ivește prin minte.
Prima oră de franceză deja m-a surprins cu o mică evaluare, iar insistența mea de a o scrie data viitoare nu s-a soldat cu succes, așa că mi-am adunat forțele pentru a impresiona profesoara.Tot astăzi mi-am aflat și notele pe care le-am primit la pretestările ce le-am susținut săptămâna trecută, și am realizat putea și mai bine. De aceea, mi-am pus drept scop ca în acest scurt timp care mi-a rămas până la examenul de Bacalaureat, să ating nivelul dorit de performanțe.
Încă nu sunt obosită complet, așa că plec la Școala de Arte în care mi-am făcut studiile opt ani de zile, pentru a-mi revedea scumpa profesoară care m-a învățat să țin vioara în mână. Desigur că s-a bucurat enorm de mult când m-a văzut, și am început să depănăm amintirile de acum trei ani de zile, când încă mai eram discipola sa.
Astăzi, după mult timp, am luat vioara și mi-am amintit piesele pe care le-am cântat la ultimul meu concert, ceea ce a trezit în adâncul sufletului meu cel mai sincer sentiment de nostalgie.
Mi-am pus azi drept scop să adaug la bagajul meu de cunoștințe acele aptitudini care îmi vor asigura succesul la examen, așa că am luat cărțile în mână și m-am înarmat cu foarte multă răbdare!
Joi
În această dimineață nu a mai fost necesar ca alarma să mă trezeacă, căci am făcut-o înaintea ei. Deci e semn bun, voi avea o zi frumoasă și plină de energie.
Tata m-a dus până la școală cu mașina, așa că nu am mai reușit să observ și să analizez fiecare detaliu, pe care în mod normal îl văd când merg pe jos. Totuși, ceea ce mi-a atras atenția când am intrat în cabinetul de fizică, au fost aparatele și instrumentele pe care profesorul le-a pregătit pentru a realiza lucrările de laborator. Hm, deci nu uitase, iar acum avem de realizat ultimele noastre experimente la fizică. Trist și îmbucurător în același timp.
La recreație am avut parte de tentanta ofertă de a mă implica și de a ajuta la programul festiv pentru „Hramul satului” ce va avea loc pe data de 17 mai. Nu am putut refuza, căci implicarea în asemenea activitate reprezintă un adevărat imbold de afirmare a valorilor ce iau naștere în satul meu, de promovare a tezaurului prețios pe care acesta îl deține și de susținere a tot ce e frumos.
Am avut astăzi parte de un program de învățare diversificat și îmbinat cu glume și voie bună, de parcă toți aveau aceeași dispoziție ca a mea.
Soarele, fericirea și prietenii alături vin în combinație perfectă cu o înghețată, deci, am hotărât să ne relaxăm după lecții și să ne amintim de momentele frumoase petrecute în liceu.
Vineri
Ultima zi a săptămânii de școală m-a surprins dormind. Cu greu astăzi m-am trezit, din cauza faptului că am stat până târziu pentru a învăța. M-am pregătit rapid de școală și am pornit din nou pe același drum pe care îl fac de cinci ani. Nu știu de ce, însă anul acesta îmi pare mai diferit, poate pentru că realizez că e ultimul meu an și încep să apreciez lucrurile altfel.
Ce poate fi mai palpitant ca o lecție de chimie cu diriginta? Păi, nimic. Felul în care îmi explică tema, m-a făcut să îndrăgesc această disciplină, chiar dacă am ales să susțin al patrulea examen la biologie.
Azi a fost monoton, sau poate eu deja m-am obișnuit cu lecțiile de sinteză și pregătire pentru evaluări. Am luat notițele necesare pentru a-mi pregăti temele pe săptămâna viitoare, și plină de energie m-am îndreptat spre casă.
Am încheiat seara cu o plimbare pe bicicletă, evocând toate momentele și sentimentele care m-au încercat în această săptămână.
În timp ce scriu acum jurnalul meu săptămânal la Europa Liberă, realizez că am avut parte de cele mai frumoase momente, care au fost alimentate de emoții intense!