Ar fi circa 12 mii de consumatori de droguri în Republica Moldova. Dincolo de datele oficiale, însă, numărul acestora s-ar putea ridica la 100 de mii de suflete, cum știu cei pentru care statisticile demult nu mai sunt decât partea vizibilă a realității…
Pur și Simplu, Moldova
Premiera unui nou episod joi, 7 aprilie la Moldova 1, la ora 21.30
Ulterior la Radio Europa Liberă Moldova
Inclusiv pe Facebook, Youtube, Instagram
„Eram gata să amăgesc, să fur numai ca să capăt tot asta...” spune Alexandru Palancean, fost consumator de droguri
„…Deveneam mai curajos. Mă simțeam capabil de niște lucruri de care nu eram în stare fiind treaz…”, spune Alexandru Biac, un tânăr care a reușit și el să-și învingă dependența de droguri.
„Înțelegeam că, dacă voi continua așa, voi ajunge la pușcărie în cel mai bun caz sau - în mormânt, în cel mai rău…”, își amintește Constantin Dânga, și el, în trecut, dependent de consumul de droguri.
Urmăriți întregul episod:
Cum și de ce începi să consumi droguri?
Alexandru Biac este un fost consumator de droguri. Are 37 de ani. 15 dintre ei i-a petrecut după gratii. Pentru prima dată „a gustat” iarba la 11 ani. Era un copil, dar avea mereu prieteni mai mari și ca să fii acceptat în grupul lor, trebuia să te asemeni cu ei. Erau anii 90, drogurile erau parte a modei. Avea 13 ani când a încercat drogurile injectabile, își amintește Alexandru.
La 18 ani a ajuns la pușcărie, pentru furt. „Furam pentru că dorința, nevoia de droguri era atât de mare, îți este atât de rău, încât ești în stare de orice pentru a face rost de bani”, povestește Alexandru. Nici în penitenciar nu s-a descotorosit de nevoia de a folosi drogurile, a fost închis de 5 ori și își ispășea ultima pedeapsă când s-a întâmplat ceva ce la zguduit.
„A plecat din viață mama, atunci când stăteam la pușcărie… Și brusc mi-a dat seama că în cele mai grele momente, când mama avea nevoie de mine, eu nu-i eram alături. Și asta m-a răscolit…Chiar să-mi petrec, așa, toată viața în pușcărie și să consum droguri? Mi-am spus la un moment dat să încerc să schimb ceva în viața mea…”, își amintește Alexandru.
Chiar să-mi petrec, așa, toată viața în pușcărie și să consum droguri?
Tot atunci, în cadrul penitenciarului nr. 9 de la Pruncul s-a înființat prima comunitate terapeutică pentru deținuții dependenți de droguri. Alexandru a fost primul absolvent al programului de reabilitare. În libertate, viața lui s-a schimbat.
Drogurile versus lumea „în care există binele, este dragostea...”
Alexandru îi ajută acum pe alții să-și învingă dependența de droguri. Merge în închisori pentru a-i căuta pe cei care-și doresc o șansă de reabilitare și sprijină în continuare comunitatea terapeutică din care el însuși a făcut parte. Le spune altor deținuți că pare de necrezut, dar viața lui s-a schimbat atât de mult, acum „savurează faptul că în lumea asta chiar există multe cu adevărat, că este binele, că este dragostea…”
Scopul programului de reabilitare este să-i pregătească pe deținuți de viața de după eliberare. Acesta durează puțin peste un an și este unul fără precedent în țările CSI, cum spune Ruslan Poverga, președintele asociației care a pornit proiectul:
„Nouă chiar ne reușește acolo – ca să mă exprim mai dur – să punem mințile la loc. În loc să taie frunze la câini sau să umble lela, oamenii acolo sunt lucrează asupra lor înșiși de dimineață până-n noapte.”
De dimineața până seara, membrii comunității urmează un program strict - fac sport, gătesc împreună, au ședințe de grup și individuale, ateliere de lucru, chiar și o mică afacere. Membrii comunității au grijă de o mini ferma de prepelițe, o îndeletnicire pentru care primesc un salariu lunar și care îi ajută să-și dezvolte calități de antreprenori.
„Dacă nu nimeream aici, nici nu cred că aș fi putut să mă las de droguri”, spune Oleg Șabalin. El a fost consumator timp de 10 ani și pentru că, în general, drogurile sunt un viciu scump, a ajuns să vândă și pentru alții. A fost prins și condamnat la 8 ani de închisoare. A avut șansa, însă, să se alăture comunității terapeutice.
Nu-mi închipuiam viața fără ele și că în general ar fi posibil așa ceva
„ Aici ai posibilitatea să lucrezi asupra ta, să-ți refaci personalitatea. În plus, îți reușește să renunți cu totul la droguri. În viața de dincolo nici nu-mi închipuiam viața fără ele și că în general ar fi posibil așa ceva” se arată convins Oleg Șabalin.
Șansa, în mâinile celor care s-au lepădat de droguri
Psihologii susțin că dependența de droguri este o boală pe toată viața, și chiar dacă intră în remisiune, o să necesite control mereu. Cei care au trecut prin reabilitare la închisoare, rămân împreună, se sprijină unul pe altul chiar și atunci când ajung în liberate.
Vladimir Gaiț, în trecut consumator de droguri, actualmente antreprenor, oferă un acoperiș provizoriu de-asupra capului pentru cei care vor începe să-și reclădească viața. În primele trei luni după eliberare omul poate sta în acest apartament fără să plătească barem chiria. Dar cu o condiție - să-și găsească de lucru și să înceapă să-și aranjeze viața.
Cum e viața fără droguri?
„Acum îmi dau seama că drogurile mă înăbușeau parcă. Nu prea am trăit fără droguri,cu mintea limpede, ca acum. Și să simt această stare ca ceva plăcut și frumos”, spune Constantin Dânga. Constantin are 37 de ani, 23 dintre care a fost consumator de droguri. Substanțele narcotice au fost și cauza celor 8 ani ai săi de închisoare.
Sunt mulțumit de viața mea de azi, zice Alexandru Biac.
După cinci ani, voi semna un alt contract cu Dumnezeu să mă ajute în continuare…
El admite că riscul îl va urmări mereu, dar este încrezător că nu va reveni la droguri: „Pentru început îmi propun să mă țin, să nu mă dau bătut cinci ani. După acești cinci ani, voi semna un alt contract cu Dumnezeu să mă ajute în continuare…”
Cum s-a făcut filmul „Capătul tunelului”?
Ascultați un interviu cu Alexandru Canțîr, redactorul-șef al acestei producții:
Ce înseamnă să fii sărac în Moldova? Este tema următorului documentar din seria Pur și Simplu.
