Vlad Lebeda avea 16 ani când a fost diagnosticat cu osteosarcom – o formă agresivă de cancer de os. Era un băiat activ, iubea sportul și își dorea o carieră în domeniul IT. Visele i s-au năruit în septembrie 2021, când a început să-l doară un genunchi atunci când ridica scările sau când lua poziția de start la alergat. Nimeni din familie nu i-a dat mare importanță. A aplicat un unguent, dar durerea nu a dispărut. Peste o lună, părinții l-au dus să facă o radiografie la genunchi.
„Medicul traumatolog de la policlinica din raion a zis că el s-a înălțat prea repede și că unii copii mai au dureri de genunchi la această vârstă”, povestește mama băiatului, Tatiana.
Drumul lung până la un diagnostic crunt
Familia nu s-a mulțumit cu această explicație și a apelat la un traumatolog de la Institutul de Medicină Urgentă, care i-a sfătuit să facă o tomografie computerizată, ca să fie sigur că nu greșește. „Eu cred că este un cancer”, a fost presupunerea lui.
Tomografia computerizată a arătat că Vlad avea osteomielita (infecție a oaselor care ajunge la acel nivel prin intermediul sângelui sau pornește din interiorul structurii osoase) post-traumă. Traumatologul nu a fost de acord cu acest diagnostic și l-a trimis la oncolog.
Tatiana, care lucra atunci în Israel, a mers cu imaginile de la tomografie, primite pe telefon, la un medic din acea țară. Acesta a recomandat o biopsie și le-a spus că ar fi vorba de un osteosarcom – cel mai frecvent tip de cancer osos.
Dar specialistul de la Institutul Oncologic din Chișinău nu vedea cancerul și nu credea că e nevoie de biopsie, trimițându-l pe băiat la un traumatolog de la Institutul Mamei și Copilului, pentru operație.
„I-am spus părerea medicului din Israel și mi-a răspuns într-un mod foarte arogant că a văzut sute de copii cu cancer, dar la Vlad nu vede nimic”, își amintește Tatiana.
După operația în care i s-a curățat osul, biopsia arăta că Vlad avea osteoblastom, o tumoare benignă rară, tipică copiilor și adolescenților, în special, băieților. Împreună cu tatăl lui, s-a întors la Institutul Oncologic. De această dată, a fost primit de un alt oncolog, care l-a întrebat dacă vrea să înceapă cursul de chimioterapie până vor fi gata alte probe de biopsie.
Biopsia repetată a arătat că are cancer osos. „A început chimioterapia fără să facă o tomografie de control să vadă ce e cu tumoarea sau o tomografie pulmonară”, spune Tatiana.
Protocolul național privind cancerul osos spune că tratamentul constă din chimioterapie, intervenție chirurgicală, reconstrucție cu proteză și chimioterapie adjuvantă.
Dezamăgiți de medicii din Moldova, au plecat în Italia
După patru cicluri de chimioterapie, Vlad a făcut o altă tomografie computerizată, care arăta că tumoarea a crescut cu un centimetru. „Am întrebat medicii de unde știm dacă tumoarea a crescut până să înceapă tratamentul sau dacă acesta nu-și face efectul. Au ridicat din umeri”, rememorează Tatiana.
A decis atunci să-l ducă pe Vlad la o clinică specializată în cancer osos și așa au ajuns la Bologna, în Italia. Se întâmpla la începutul anului 2022. Medicii italieni au fost nevoiți să-i amputeze piciorul drept. Tot în Italia, Vlad a urmat 14 chimioterapii și patru operații la plămâni, întrucât boala a dat metastaze în această zonă.
La început, a purtat o proteză provizorie, cumpărată din bani adunați de o asociație de caritate. Proteza finală a costat 85.000 de euro și, la fel, a fost procurată din donații adunate de patru asociații de caritate.
În decembrie 2024, Vlad a aflat că are metastaze și la coloana vertebrală, ceea ce i-a determinat pe medici să efectueze o operație de vertebroectomie (procedură minim invazivă, care contribuie semnificativ la ameliorarea durerii și la creșterea calității vieții persoanelor cu fracturi de compresie).
„Acum trecem diferite aparate pentru a înțelege dacă e necesar să facă radioterapie cu protoni la locul unde s-a scos vertebra, pentru că o probă din șase a ieșit pozitivă”, explică Tatiana.
La 3 ani, diagnosticat cu o formă rară de cancer osos
În Italia, Tatiana a cunoscut și alte mame cu copii din Moldova care luptau cu cancerul osos. Una dintre ele este Lucia Ababii, care a ajuns la Bologna cu fiul ei în 2024.
Deși cancerul osos se întâlnește mai des la adolescenți, Dumitraș Ababii a fost diagnosticat cu cancer osos la numai 3 ani, în 2023. A început tratamentul în Moldova și urma să fie operat, însă chirurgii nu aveau o experiență în astfel de cazuri – tumoarea se dezvoltase în umăr.
„Eu am vrut să plecăm din Moldova, pentru că nu-i vedeam pe medici siguri pe ceea ce spun. Când venea vorba de operație, nici ei nu știau cum se va desfășura”, spune Lucia.
La trei zile de la sosire la Bologna, Dumitraș a făcut febră, iar verdictul medicilor a fost septicemie (infecție cauzată de diseminarea unui germene patogen în întreg organismul, prin intermediul sângelui). „Infecția era demult în organism, de aceea se agravase și situația oncologică”, explică Lucia.
În Italia, băiatul a reînceput tratamentul oncologic și a fost operat la mâna dreaptă – i s-a extras articulația umărului cu tot cu os, păstrând doar articulația cotului. „Mâna este cu 2 centimetri mai scurtă acum și trebuie refăcută la fiecare 2 ani”, povestește Lucia.
Boala a dat metastaze în plămânul stâng și a fost operat din nou. Iar în primăvara acestui an, cancerul a apărut în mâna stângă. A trecut prin alte chimioterapii, care nu și-au arătat efectul, întrucât tumoarea a crescut. Săptămâna trecută, Dumitraș a avut intervenție chirurgicală și la mâna stângă.
Peste trei luni, urmează să fie operat la plămânul drept, unde boala din nou a dat metastaze. „Apoi, nu mai știu ce se va întâmpla. Avem 2 ani de luptă, 31 de chimioterapii, trei intervenții chirurgicale și peste 40 de anestezii generale”, spune mama băiatului, Lucia Ababii.
Cum se tratează cancerul osos în Moldova
Cele mai recente date statistice oferite Europei Libere de Institutul Oncologic, arată că, în anul 2023, au fost diagnosticate 19 cazuri de cancer osos, cu cinci mai puține decât în 2022. Majoritatea dintre ele erau în stadiile II și III, când rata de succes este destul de mai mare.
Totuși, uneori, pacienții ajung târziu la medic, întrucât cred că au suferit o traumă și că va trece.
„De obicei, la copii, sunt afectate membrele inferioare, osul tibial sau femurul. Mai rar se întâlnește la membrele superioare sau la coaste. Poate apărea o umflătură sau pot fi dureri, copiii șchiopătează și se reduce mobilitatea în acea zonă”, explică șefa secției onco-hematologie pediatrică de la Institutul Oncologic, Natalia Lisița.
Potrivit specialistei, anual, se înregistrează trei-patru cazuri de cancer osos la copii, care este tratabil. „Se fac tratamente chimioterapice neoadjuvante, adică înainte de operație, endoprotezarea și tratamentul adjuvant chimioterapeutic”, precizează medicul.
Cea mai dificilă parte a întregului proces, spune Lisița, este acceptarea de către copil că viața lui nu va mai fi la fel, că va trebui să poarte o proteză.
„Când unui copil i se amputează un picior, asta este cel mai greu de acceptat de el și de familie. El are nevoie permanent de îngrijire și de sprijin. Perioada de recuperare este de lungă durată. El trebuie să învețe să trăiască cu o articulație nouă, să dea viață acelui membru ca să fie funcțional și asta implică multă răbdare”, spune Natalia Lisița.
Anual, 20-25 de pacienți sunt operați la o anumită articulație și au nevoie de endoproteze, pe care le asigură Compania Națională de Asigurări în Medicină. Costul unei proteze femurale sau tibiale variază între 6.000 și 12.000 de euro. Un sistem complet de reconstrucție articulară ajunge și până la 20.000 de euro.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
