A fost deunăzi Ziua lucrătorului medical şi a farmacistului în Republica Moldova. Li s-a mulţumit medicilor care sunt acum în prima linie a luptei cu virusul ucigaş. Facebook a fost plin de cuvinte frumoase la adresa medicilor. Unii au regretat faptul că vocile medicilor nu se prea aud în contextul în care dezinformarea face ravagii. Alţii au vorbit din nou despre faptul că medicii nu sunt apreciaţi la justa valoare. Cîteva cuvinte o să spun şi eu.
Mai întîi o să vă amintesc că printre pacienții decedați duminică sunt și doi medici. În total, 23 de lucrători medicali și-au pierdut viața din cauza infecţiei COVID-19. 23 de medici morţi mi se pare un bilanţ mai mult decît îngrijorător şi care ne arată cît de pricăjit e sistemul nostru medical. Mai avem şi sute de lucrători medicali infectaţi. În consecinţă, sistemul nostru medical pîrîie din toate încheieturile, în ciuda sacrificiului de care dau dovadă mulţi medici. Medici de 70 de ani sunt trimişi în linia întîi, sunt şi mulţi studenţi şi rezidenţi fără de care sistemul nu ar rezista. Veţi spune că la fel e şi în alte ţări. Posibil, dar nu e chiar aşa, şi cînd spun asta mă refer cu precădere la două lucruri: dotarea instituţiilor şi inexistenţa unui exod de cadre comparabil cu cel din RM. Dacă o sumedenie de medici nu ar fi dat bir cu fugiţii din RM în anii tranziţiei, scîrbiţi de salariile mizerabile, alta era acum situaţia.
De pe culmile puterii se rostogolesc spre noi, rostite cu jumătate de gură, aserţiuni potrivit cărora sistemul medical va deveni prioritate după pandemie. Stimabililor cocoţaţi pe piscurile puterii, sistemul medical nu poate să aştepte. El trebuie deja acum să devină o prioritate, dacă vrem să nu ajungem la un colaps sanitar şi economic. Cîţi bani primesc oare medicii care luptă cu virusul? Sunt rezonabile remunerările astea? Sunt comparabile cu salariile unor cinovnici de la întreprinderile de stat, salarii de 30-70 de mii de lei?
