Fotografii donate unei arhive maghiare dezvăluie urmările devastatoare ale asediului Budapestei.

Fotografia de mai sus, realizată de la Castelul Buda, este una dintre sutele păstrate în arhiva maghiară Fortepan, care surprinde amploarea distrugerii Budapestei după 13 februarie 1945. În acea zi, tunurile de luptă au tăcut, după șapte săptămâni de distrugeri care aveau să devină cunoscute drept Asediul Budapestei.

La sfârșitul anului 1944, Armata Roșie sovietică înainta spre vest, în marșul său spre Berlin, dar a fost oprită la periferia Budapestei de rezistența hotărâtă a soldaților naziști și maghiari.

Armata Roșie și aliații săi români au încercuit apoi în întregime Budapesta, prinzând înăuntru zeci de mii de soldați naziști și maghiari și aproximativ 800.000 de civili. „Nimeni, cu excepția celor mai extremiști naziști, nu mai credea în vreun miracol care ar putea opri prăbușirea”, își amintește un supraviețuitor maghiar.

În timp ce trupele sovietice înaintau în suburbii și scăparea era aproape imposibilă, mulți locuitori din Budapesta au coborât în subsoluri pentru a trăi „o viață de șobolan” și a-și aștepta soarta.

Ungaria, un aliat al Germaniei, a permis inițial planificatorilor naziști ai Holocaustului să deporteze sute de mii de evrei în lagărele de exterminare germane. Confruntat cu o presiune tot mai mare, liderul Ungariei, Miklos Horthy, a ordonat, totuși, încetarea deportărilor, în vara anului 1944, plasând evreii din Budapesta într-o relativă siguranță.

În timp ce Armata Roșie se apropia de Budapesta, iar Ungaria se străduia să găsească o cale de ieșire din război, conducerea nazistă l-a înlocuit pe Horthy cu Partidul Crucii cu Săgeți, puternic antisemit, pentru a se asigura că Ungaria nu va ieși din alianța condusă de naziști.

Bandele de membri ai Crucii cu Săgeți, descrise de localnici ca fiind „scursura societății”, s-au pus pe vânat evrei, care au fost uciși cu miile în timpul asediului. De asemenea, milițienii Crucii cu Săgeți cutreierau străzile în căutarea bărbaților care puteau fi forțați să intre în serviciul militar.

O fetiță-martor a privit de la fereastra sa cum evreii erau aliniați și împușcați de milițiile Crucii cu Săgeți pe malul Dunării. „Cu inima pulsând, am fugit înapoi în camera din mijlocul apartamentului și m-am așezat pe podea, încercând să-mi recapăt respirația”, a scris ea mai târziu.

Când trupele sovietice au ajuns în blocurile lor, localnicii nu prea aveau ce să sărbătorească. În timp ce mulți soldați ai Armatei Roșii aduceau apă și țigări civililor, alții jefuiau și prădau. „Pac pac pac pac pe peretele pivniței”, își amintește o femeie de prima ei interacțiune cu soldații Armatei Roșii. „Apoi am învățat cuvântul „ceasî, ceasî”, care însemna „ceasuri”, deoarece soldații veneau și luau ceasurile de la oamenii care aveau ceasuri de mână.”

Nenumărate femei au fost violate de trupele sovietice. „Puteam să vorbesc destul de bine rusa și să le spun că sunt de partea lor”, i-a povestit o femeie, care era adolescentă la acea vreme, unui istoric despre experiența sa de a se apăra de agresiunea sexuală. „Puteai să încerci singură să scapi... Trebuia însă să fii în stare să vorbești cu ei. Nu a fost întotdeauna ușor”.

Când forțele germane și maghiare s-au retras spre vest, peste Dunăre, pentru a face o ultimă încercare zadarnică de a opune rezistență în jurul Castelului Buda (Budavari Palota), au distrus toate podurile rămase peste fluviu în spatele lor. Celebrul Pod Elisabeta (de mai sus) nu a fost niciodată restaurat la gloria sa inițială.

În timp ce rezistența finală condusă de naziști se limita la partea de vest a orașului, Buda, unele dintre cele mai frumoase opere de arhitectură imperială din Europa au fost distruse de artilerie, în timp ce forțele sovietice loveau teritoriul controlat de naziști.

În momentul în care Armata Roșie a preluat controlul total asupra Budapestei, la 13 februarie 1945, aproximativ 80% din clădirile Budapestei fuseseră deteriorate sau distruse de lupte și de campaniile de bombardament aliate care au precedat asediul.

Fotograful de război american de origine evreo-maghiară Robert Capa a sosit la Budapesta după asediu. El a descris orașul său natal ca pe „o femeie frumoasă cu dinții scoși”.

Asediul Budapestei a costat viața a aproximativ 38.000 de civili, 48.000 de soldați maghiari și germani și 70.000 de soldați sovietici și români. La câteva zile după înfrângerea naziștilor, cafenelele din Budapesta au început să se deschidă și a început reconstrucția a ceea ce avea să fie o Ungarie foarte diferită.

La scurt timp după victoria armatei sale la Budapesta, liderul sovietic, Iosif Stalin, a dat un indiciu despre ceea ce i se pregătea Ungariei când i-a spus unui politician iugoslav: „Oricine ocupă un teritoriu îi impune și sistemul său social”.

📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te