Nu multă lume se pricepe la Catalonia, dar mai toată lumea a auzit de F.C Barcelona. Pe numele de alint Barca, marele club din Barcelona e cel mai reușit și faimos produs al Cataloniei. Mereu o forță în fotbalul de club european, Barcelona a dominat categoric ultimii 10-15 ani, a schimbat filozofia jocului de fotbal și a intrat între miturile supreme ale sportului. Interesant apoteoza Barcelonei a împins și fotbalul spaniol spre performanța supremă. Naționala Spaniei a fost, în ultimii 10 ani, o echipă construită în jurul titularilor aduși de la Barcelona. În această formulă de inspirație catalană, naționala Spaniei a ajuns prima echipă a lumii și a cîștigat tot ce se poate cîștiga: Mondiale, Europene și Jocuri Olimpice. Dar era succesului hispano-catalan se apropie de sfîrșit. Tentativa de desprindere a Cataloniei a declanșat imediat o criză pe care fotbalul spaniol și Barcelona nu o pot traversa fără pierderi.
E vorba, mai întîi, de naționala Spaniei, ca echipă fără jucători catalani. Deocamdată, totul pare să continue ca și pînă acum. Spania va juca următorul meci împotriva Albaniei și a convocat toți jucătorii Barcelonei pe care contează în mod obișnuit. Însă publicul larg nu mai privește Naționala Spaniei cu aceiași ochi. Căpitanul Barcelonei, Pique, e catalan și a votat la referendum pentru desprinderea de Spania. Sosit la pregătirile naționalei, Pique a fost huiduit de suporteri care nu pot înțelege cum anume poate una și aceeași persoană să joace pentru culorile țării de care vrea să se despartă. În aceeași situație sînt, deși mai puțin guralivi decît Pique, și alți mari jucători ai Barcelonei: Iniesta, Alba, Busquets. Aparențele sînt. totuși, ușor înșelătoare. Asta înseamnă că Spania e o mare putere cu un implant catalan în scădere. Treptat, prezența catalană a pierdut pondere în ultimii cîțiva ani. Chiar fără marii jucători ai Barcelonei, Spania va rămîne o echipă formidabilă. Pierderile vor fi certe, dar nivelul de joc al naționalei spaniole nu va coborî semnificativ. Culmea, problema principală a despărțirii de Spania privește, în primul rînd, Barcelona.
O evenutală rupere de Spania, ar scoate Barcelona din campionatul spaniol. Mai mult, chiar redefinită ca echipă de club a Cataloniei, Barcelona, riscă să piardă și dreptul de a juca în competițiile europene.
Evident, Barcelona e un spectacol și o afacere uriașă, iar asta va ajuta UEFA să facă orice pentru a reintegra clubul în competițiile europene. Operația e complicată, dar nu imposibilă. În fond, în Liga Campionilor au fost admise cluburi din Azerbaidjan și Israel. Numai că recunoașterea independenței de stat a Cataloniei va fi mai mult decît problematică și UEFA nu va putea ignora situația politică din jurul fotbalului. Și mai mare e întrebarea: în ce campionat național va juca Barcelona? Dacă varianta Spania cade, atunci rămîne varianta unui campionat intern catalan. E posibil dar e mult prea puțin pentru un gigant ca Barcelona. Singurele cluburi catalane notabile sînt Espanyol și Girona. Un campionat catalan cu asemenea competitori e o glumă. E exact motivul pentru care ministrul catalan al Sportului, Gerard Figueras, a avansat o idee șocantă. Barcelona ar urma să joace în campionatul englez sau francez. Figueras a argumentat că, în fond, Barcelona n-ar fi o excepție. El a amintit că Monaco joacă în campionatul Franței, iar Swansea, echipă galeză, joacă în campionatul Angliei. Analogia e amuzantă. Figueras se face că nu știe ceva simplu: și Swansea și Monaco sînt legate politic de Anglia și de Franța. Țara Galilor e, alături de Anglia, parte a Marii Britanii, iar Monaco e un principat încorporat în Franța. Catalonia vrea să fie complet independentă de Spania, Țara Galilor și Monaco nu sînt rupte de Anglia și Franța. În plus, o eventuală implantare a Barcelonei în Anglia sau Franța ar creea un precedent pe care UEFA nu și-l dorește. Strămutarea Barcelonei ar încuraja ideea unui cartel internațional al marilor cluburi europene care s-ar desprinde de Liga Campionilor și ar organiza propria competiție. Ideea circulă de mult și cooptarea Barcelonei ar grăbi procesul. Barcelona e, deci, într-un șah sever dictat de proprii compatrioți. Barca a reacționat politic emițînd comunicate în sprijinul independenței catalane dar ar putea afla curînd că independența nu îi priește.