Linkuri accesibilitate

Despre cultură, în două replici memorabile


Şi una, şi alta datând din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, doar că venind – cum e şi firesc – din tabere adverse. Dacă le evoc, aici şi acum, este că mi se par simptomatice pentru felul de a gândi nu doar al unor oameni de stat, ci şi al celor în numele cărora vorbesc.

Prima vine din partea lui Hermann Wilhelm Göring, cel de-al doilea om, după Adolf Hitler, în ierarhia Partidului naţional-socialist şi a celui de-al Treilea Reich: „Când aud cuvântul cultură, pun mâna pe armă". (Nu este nevoie să amintesc cum anume a fost pusă în practică, în Germania fascistă, această „politică culturală”...)

Cea de-a doua se datorează premierului britanic Winston Churchill – prezentându-i-se în cadrul şedinţei Guvernului bugetul anul (Regatul Unit se află în plin război, al Doilea Mondial), având la cultură 0 (zero!) lire sterline, viitorul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură s-a uitat urât la funcţionarii de la Finanţe. „Suntem în război”, s-au apărat aceştia. „Şi atunci pentru ce luptăm?!”, a întrebat Churchill.

În Republica Moldova anului 2017 tocmai se prevede o reformă a Guvernului, evident prin comasarea ministerelor. „Trei-în-Unul” pare să fie formula pentru Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării, ceea ce presupune că în persoana viitorului deţinător al portofoliului trebuie să-şi dea întâlnire Omul de Cultură, Pedagogul şi Savantul (cu majuscule, cum altfel?!). De nu s-ar afla, printre aceştia, şi „omul cu arma”; de-ar fi să fie doar ăla cu apărarea, căci – de bună seamă – „pentru ce luptăm?” („Limbă! Alfabet!”, au fost lozincile Mişcării de Eliberare Naţionale; la nici jumătate de an de la instalarea în fotoliul prezidenţial, Igor Dodon pune problema revenirii la scrierea chirilică – sigur că da, „Istoria Moldovei” nu poate fi studiată decât cu litere ruseşti!)

...şi dacă tot am pus în ecuaţia „arma” şi „cultura”, amintesc o dată în plus că în Hexagon cultura aduce la bugetul de stat mai mulţi bani decât industria militară franceză, una dintre cele mai performante din lume. Vive la République des Lettres!

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG